Imediat ce intraseră în Coventry, Hillary simțise atât o fericire uriașă acaparând-o, pentru că acesta era orașul copilăriei sale, cât și o tristețe, privind în urmă, la tot ce însemnase drumul acesta pentru ea. Resentimentele nu se putură ține prea mult de femeie, pentru că imediat atmosfera orașului o cuprinse și aproape că sări de pe cal, luând-o pe jos printre străduțe pe care le explorase de atât de multe ori cu tatăl ei. Era totuși atât de entuziasmată, încât îl luă pe Ben la un tur complet al orașului, minunându-se de fiecare dată când descoperea ceva nou. Modistele acaparaseră și Coventry-ul, iar câteva hanuri se așezaseră la periferie, gata să primească niște clienți. Aproape că îi povesti totul despre tatăl ei, modul în care o plimba prin Coventry de câteva ori pe lună, cum o lăsa să își aleagă tot ce îi poftea inima și fu dezamăgită să observe că librăria ei preferată fusese înlocuită cu o tipografie.

- De aici tata îmi lua orice voiam, orice carte!, se îndreptă spre bărbatul tăcut de lângă ea. Ben nu arăta plictisit, nici exasperat de ghidul său, ci doar încântat, cu un zâmbet palid pe chip, ușor rezervat. Nu o certă, nu o întoarse de la cărare, ci doar o urmă atent la orice detaliu.

Acum, stând alături de cei trei la o tavernă, Hillary gândea că asta avea să fie ultima lor noapte împreună. Entuziasmul se topise în cele câteva ore prin oraș, iar gândurile negre îi invadau sufletul. Privind spre Ben și zâmbind fără sens, nu avea de unde ști că în curând tot planul ei se va nărui la aflarea unei singure vești, într-un moment în care luase o altă hotărâre. În ceea ce o privea pe Hillary, Dumnezeu avea mereu câte un nou plan pentru ea, unul și mai bun de fiecare dată care era tratat de femeie ca fiind, de fapt, cel mai rău.

Până să se întâmple asta, Hillary era atentă la Hans și Neil, căci obosise să se holbeze la Ben și să îi prindă din când în când privirea. Hans nu era defel vorbăreț, pe când Neil adora să împărtășească aspecte ale vieții sale cu milady.

- Să mă însor eu, Doamne ferește, să mă leg la cap cu vreo muiere? E pentru nătărăi!

Nu știa cum aduseseră în discuție căsătoria, dar era clar că acesta era subiectul preferat al lui Neil. Hans nu părea de acord cu aberațiile prietenului său, dar, în curând, comesenii aflară de ce; bătându-l pe spate, Neil le comunică:

- Ăsta e deja luat, săracul!

Hillary se îndoia că ăsta era motivul care îl făcea morocănos pe Hans, dar nu îl contrazise pe Neil. Irlandezul avea privirea vie, o fire volubilă și probabil suferea de logoree, în timp ce Hans era încontinuu adâncit în propriile gânduri, aruncându-i lui Hillary priviri pline de înțeles. Dacă nu ar fi fost trimiși după ea, femeia ar fi uitat cu desăvârșire că îi erau inamici și s-ar fi împrietenit cu ei până la finalul călătoriei.

- Dumneata, milady?

Domnișoara era mai degrabă atentă la local; fusese de câteva ori în apropierea lui, cu tata, dar nu intrase niciodată. Simțea că făcea ceva interzis, iar în viață nimic nu îți oferă mai multă plăcere decât asta, comiterea unui delict. Se îmbujoră, ascultând muzica viorilor dintr-un colț. Câțiva bărbați se adunaseră să depene povestea fiicei unei păstor care se îndrăgostise de un cavaler (1)

- Ce-i cu mine?, întrebă în cele din urmă, pentru că cei trei o priveau insistent.

- Îți pare rău că ai luat pe individul ăsta? Neil avea ochii mari, iar mustața pe care și-o lăsase se unduia odată cu buzele care îi zâmbeau.

Ben o privi pe sub ochi; părea că aștepta și el un răspuns. Hillary își mușcă buzele și privi spre așa-zisul ei soț. Nu mai era nimic de zis la el; în seara aceasta părea mai puțin relaxat decât în alte dăți, dar probabil că și el se gândea la sfârșitul călătoriei. În inima ei, Hillary simți că niciunul nu voia să îi dea drumul celuilalt.

- Deloc!, zise ea rapid. Și vorbi din suflet. Dacă nu ar fi fost Ben, ar fi rătăcit fără noimă, lucruri oribile i s-ar fi întâmplat, dar, cu siguranță, acum nu ar fi trăit dilema existenței sale. Ce era însă mai periculos? Un hoț de buzunare sau unul de suflete?

- Îl iubești?, întrebă Neil încet, de parcă era un preot care voia să asculte confesiunea păcătoasei.

Fu luată prin surprindere cu această întrebare și îl fixă pe Neil, în timp ce îl simțea pe Ben încrucișându-și brațele la piept serios. În viața ei iubise prea puține persoane, dar cel mai mult pe tata. Nu știa cum trebuia să se simtă iubirea față de un alt bărbat în afară de ruda ei și se temea să nu fie prea târziu pentru sufletul ei, să nu se fi îndrăgostit de fapt, ci să fie doar o desfrânată.

- Ce-are a face iubirea, Neil, prostule?, îl împinse Hans.

- Auzi la el! Ce-are a face!, pufni. Are totul!

Neil părea scandalizat, așa că se născu o întreagă polemică între cei doi. Ben nu intervenea. Sorbea din când în când din halba lui și părea că asculta muzicanții, țintuind-o totuși cu privirea. Voia un răspuns, nu?

- Nu știu dacă să-l iubesc pe Dumnezeu mai mult sau pe creația Lui, articulă în cele din urmă Hillary, amuțindu-i pe Neil și Hans.

Asta era ce simțea acum. Nu știa dacă să-și dedice viața Domnului, așa cum plănuise de ceva timp, sau să și-o dedice bărbatului care părea bucuros să o ia, chiar dacă pentru o seară. Simplul fapt că se îndoia de prima variantă îi spunea că nu era făcută pentru o viață de abstinență. Alegerea aceasta putea fi o greșeală sau o binecuvântare.

- Asta ce vrea să însemne?, întrebă nedumerit Hans.

- Că nu știu. Încrucișându-și brațele la piept, Hillary se simți rușinată de profunzimea răspunsului ei. Ar fi trebuit să tacă. Încercă să întoarcă toată atenția asupra celui care se făcea vinovat de dilema ei: Tu, Ben?

Sprijinindu-și capul de mână, Bejamin oftă:

- Dacă m-ai cunoaște mai bine, draga mea, ai ști că îmi iubesc aproapele, dacă e să vorbim în termeni Biblici, cum observ că îți place atât de mult.

- Poate prea mult, comentă Hans, atrăgându-și o căutătură urâtă.

Oh, dar ea știa cum trebuie să-și fi iubit Ben aproapele, ceea ce îi lăsa un gust amar în gură. Nu se putea aștepta ca un bărbat ca el să nu se fi atins de creația feminină a Domnului, deși ar fi consolat-o gândul că, după săruturile cu ea, nu avea să mai poate atinge pe nimeni. Era egoistă.

Obervând-o tulburată, Ben decise să nu mai discute nimic înaintea celor doi și, când acordurile unui cântec răsunară, îi întinse mâna. Voia să danseze cu ea. Mult după această întâmplare, Hillary avea să se întrebe dacă dansul nu făcea parte din preludiu și, la bătrânețe, va fi decretat că trebuia interzis, chiar dacă avea să-și amintească pentru totdeauna acordurile cântecului „Despărțire adevăraților îndrăgostiți". (2)

- Eu nu știu..., începu timidă. Pentru moment, Hillary chiar uitase toți pașii de dans.

- Sigur că știi!, o apostrofă.

O trase nemilos lângă el, ridicându-se de la masă. Nu erau singura pereche care dansa și erau acoperiți de numele de Matthias, dar, cu siguranță, erau singurul cuplu fals al serii. Era un cântec al despărțirii care o făcea să lăcrimeze din cauza emoțiilor profunde transmise de iubit iubitei. Își lăsă capul pe umărul lui Ben și oftă, ascultându-i vibrarea vocii când o întrebă:

- Așa deci, Larry, nu știi dacă să mă iubești sau nu?

Acest bărbat putea fi blând și putea fi dur în același timp. Prin întrebare era ca și cum îi cerea să-i declare dragostea și o îndemna în tandem să o facă.

- Au trecut două săptămâni de când am fugit de la mănăstire și mă dezamăgește că mi-aș putea lăsa iubirea închinată Lui pentru iubirea închinată oricărui alt bărbat, Ben, nu te flata singur!

Nu voia nici ea să se lase mai prejos. Nu era o fetiță prostuță. Poate că era timpul să își amintească vârsta la care ajunsese.

- Înțeleg. După alte câteva secunde în care în cântec bărbatul jura că se va întoarce și, dacă în caz contrar nu va respecta jurământul ziua să se transforme într-o eternă noapte. Poți să-l iubești pe fiul Lui, Larry. Cred că nu se va supăra.

- Iisus sau Dumnezeu, Ben, e același lucru, se încruntă ea, căci nu îl credea atât de neștiutor.

- Eu mă refeream la mine, ca fiul al Creatorului.

Ridicându-și privirea, Hillary râse, încolăcindu-și brațele în jurul gâtului său.

- Din nou mă surprinzi, domnule Matthias! Ești prea inteligent pentru ocupația ta!

- Mi se tot zice. Charismatic sau nu, Ben putea trece drept narcisist. Nu îi zise nimic. Ei îi plăcea de el exact așa cum era.

Dansară și uitară de obligațiile lor. Asta era senzația când o învârtea blând, îndemnând-o să pună piciorul cu încredere lângă al lui, pentru că nuu exista posibilitatea de a-i luxa glezna la greutatea ei. Îl călcă de vreo două ori pe degete, dar nu zise nimic, ci o prinse de talie, îi conduse pașii și străbătură întreg salonul, umplând camera cu o magie pe care numai ei o puteau recunoaște.

- Dacă ți-aș zice că te iubesc, ce ai face?, îl întrebă simțind că dansul ajungea curând la final.

- Te-aș acuza că vrei să îți bați joc de inima mea după ce mai primești un sărut, bineînțeles!

- Fii serios, te rog!, îl ciupi de braț.

Ben îi prinse degetele și o scrută cu privirea:

- Și tu, mo ghaol, pentru că dacă îmi spui asta, iar eu te voi crede, nu va mai fi cale de întors. Vei fi a mea pentru totdeauna!

Îi lăsă mâna să cadă, conducând-o înapoi la locul ei. Neil se pregătea să îi aplaude, când ea îl trase de braț, exclamând agitată:

- Trebuie să discut cu fratele meu!

- Sunt slabe șansele să ne binecuvânteze uniunea doar pentru că îi spui că te-ai îndrăgostit, oftă Ben înaintea naivității ei. Știa că o considera slabă de minte, dar asta era tot ceea ce îi trecea prin cap; putea lesne să discute cu Jeremy și să îi spună ceva, orice, iar apoi... Apoi ce?

- Nu am spus asta!, îl contrazise.

Nici ea, nici Ben nu se așezaseră, așa că bărbatul îi atinse chipul, apropiindu-și fruntea de a ei.

- Vom afla în seara asta, Larry, nu te teme!

Îi făcu cu ochiul înainte de a se așeza, iar ea tremură de anticipație. Hillary nu mai putu sta printre acești oameni, nu mai suportă să se așeze lângă el. Urcă la etaj, unde își avea dormitorul închiriat, ultima dată când închiria ceva probabil. Și, deși dormise de atâtea ori cu ea, seara asta era diferită. Dispoziția ei era supusă unor transformări. În timp ce se spălă și se îmbrăcă în singura cămașă de noapte pe care o purta deja de două săptămâni, își dădu seama că era furioasă pe ea. Nu plecase pentru a-și găsi un iubit; plecase pentru a scăpa de unul. În schimb, îi fusese oferită aventura vieții ei, iar ea nu voia să mai scape vreodată de pribegie. Se îndrăgostise de pribeag.

Când Ben intră pe ușă, Hillary era așezată în fața geamului și privea stelele. Coventry era așezat pe niște coline, așa că cerul părea mult mai aproape.

Bărbatul se apropie de ea și îi prinse umerii între palmele sale, plecându-și bărbia peste capul ei. Hillary oftă.

- Nu vreau să cred că am atât de puțin voință, Ben, că pot să fiu atât de ușor sedusă, își mușcă ea buzele agitată. Se întoarse spre el, dând nas în nas cu pieptul acestuia. Palma îi alunecă pe umărul lui și își dădu seama că degetele îi tremurau.

- Încă îți stă mintea la călugărie?, o întrebă liniștit.

- Da.

- Și care sunt motivele care te-ar împinge să te călugărești, Larry?

- Credeam că știu... Speram să știu! Își ridică ochii spre el, iar când acesta își sprijini fruntea de a sa adevărul negrăit ieși la lumină: Acum, singura rațiune pentru care cred că am vrut asta a fost vârsta, urmată de dorința de a nu deveni ruda nedorită a tutror. Netezindu-i gulerul bluzei continuă, chiar dacă vocea îi tremura din cauza lacrimilor. M-au abandonat acolo, Ben!

- De ce?

- Nu știu.

- Ziceai că ai o soră? Hillary aprobă. Pe sora ta de ce nu au băgat-o într-o mănăstire?

- Nu știu. Și nici nu voia să și-o imagineze pe Mary în vreo mănăstire. Credea că e prea frumoasă pentru a se ofili acolo. Credeam că Dumnezeu mă vrea acolo.

- Și?, îi simți amuzamentul în glas. Era incorigibil față de cele sfinte.

- În schimb, mi te-a scos în cale. De ce acum?

- Nu cred că are de-a face cu Dumnezeu, îi zise acesta prinzându-i mâinile și sărutându-i-le.

- Ești ateu, Ben?

- Nu. Sunt epicureist! (3)

Amândoi izbucniră în râs. Din nou, vrăjită de acest bărbat care îi așeza brațele pe după gâtul său, Hillary nu realiză niciun moment că un biet hoț nu ar fi avut cum să cunoască aspecte atât de importante ale filozofiei și ale literaturii latine.

- Și ce zice Epicur despre toate astea?, îl întrebă în momentul în care el își lipi buzele de tâmpla ei.

- Că e cel mai bine să ne dedăm plăcerilor. Sărutul coborî pe obraz în timp ce el continua să îi șoptească. O viață avem și putem fie să facem pe Dumnezeu și să creăm, să ne creăm propria viață, propriul destin, fie să ne ascundem în spatele doctrinelor și să nu creăm, sperând că o va face altcineva pentru noi, așa încât, dacă nu se întâmplă, înseamnă că nu a fost să fie.

Ajunsese la urechea ei și îi prinsese lobul sub stăpânirea nemiloasă a limbii sale. Trupul i se înfiora, dar reuși să spunp:

- Mă îndoiesc că Epicur spune asta.

- Pe-asta o spune Ben!, decretă amuzat.

- Și ce ar trebui să creez eu pentru a-mi fi iertate păcatele de maiestrul Epicur?

- Pe tine e suficient, draga mea. Creeză persoana care vrei să fii acum!

- Nu pot. E păcat...

Se opri, astfel că reuși să gândească pentru câteva minute. Îl vedea cumpănind totul:

- Și nu vrem să îl supărăm pe Dumnezeu, nu? Hillary nu răspunse, dar era clar punctul ei de vedere. Poate că nu avea să devină călugăriță, nu după toate astea, dar niciodată nu va deveni o păgână. Prea bine! Se apropie mai mult de ea: Vrei să fii soția mea, Larry?

- Dacă spun „da", ce se va întâmpla, Ben?

- Sărim direct la noaptea nunții, bineînțeles! Nu asta vrei?

Își făcuse loc între picioarele ei fără ca ea să observe că își încolăcice membrele în jurul său. Era o poziție atât de naturală, încât nu își mai dorea să se desprindă vreodată:

- Dă-mi un motiv pentru care ar trebui să mă căsătoresc cu tine!, îi ceru, agățându-se de cămașa sa.

- Mă iubești!, îi spuse el simplu, atingându-i fața.

- Cum se poate îndrăgosti cineva atât de repede?

- Trebuie să îți amintesc? Ben o ridică de pe băncuță și se apropie cu ea de pat. Paris și Elena, Romeo și Julieta... (4)

- Întotdeauna am urât poveștile astea, se strâmbă Hillary, iar Ben izbucni în râs, coborându-și sărutarea pe gâtul ei.

Era o noapte fără lună, cu un cer acoperit de nori și cu puține stele. Hillary aproape că mulțumi pentru condițiile acestea de vreme, pentru că astfel, când simți atingerea lui Ben pe piciorul ei, iar jumătate din trunchi rămase dezgolit, el nu putea să observe că roșeața din obraji se întinsese pe tot corpul. Cămașa de noapte nu acopere în general totul, acum, când îi ajunsese sub sâni, amenința să nu mai acopere nimic. Conștientă de această goliciune, se rușină, își așeză mâna peste a lui Ben și găsi potrivit să îi ceară să o sărute. Așa putea uita că erau, de fapt, doi străini. Bărbatul în schimb îi îndeplinea orice dorință și nu o rată nici pe următoare:

- Cred că m-aș simți mai bine, zise ea când simți că el voia să o lase cu adevărat goală, dacă am fi egali!

Ben dădu înțelegător din cap. Îi simțea jena, așa încât îi dădu timp să se obijnuiască. Își trase cămașa peste cap, dădu jos pantalonii și îndepărtă cizmele. Prezența lui era impunătoare, dar, din nou, aplecându-se peste ea, nu o lăsă să observe prea multe. Era ca și cum ținea la inima ei și nu voia să îi provoace un șoc letal ceea ce sporea, de fapt, anticipația.

Hillary găsi totuși potrivit să îl atingă peste tot, pe piept, pe șold, pe brațe și pe coapsă. Voia să își imprime fiecare curbă a corpului său și să descopere dintr-o dată totul. Săruturile lui o amețeau, o făceau să își dorească să atingă paroxismul din nou, așa cum se întâmplase cândva. Poate că devenise lacomă. Ben îi atinse tandru sânii și îi ciupi sfârcul în timp ce gura lui îi maltrata clavicula. Avea să ajungă curând la protuberanțe și, așa cum intui ea, își așeză limba pe ele. Nimeni nu ar fi trebui să facă asta pentru că îl făcea pe celălalt să își piardă controlul. Hillary simțea cum se dezintegrează, cum fiecare bucățică din corpul ei este cuprinsă de un foc fără seamăn. În cele din urmă, când termină cu sânii ei, o sărută pe valea dintre ei și își continuă săruturile pe abdomen, de parcă asta ar fi trebuit să o liniștească. Din contră, asta o alarma. Tensiunea și rușinea în ea crescură atât de mult, încât își așeză o mână pe degetele sale, care se odihneau de-o parte și alta a șoldurilor, și îi zise înfricoșată de noile senzații:

- Ben, nu cred că sunt pregătită..., o auzi articulând.

Firește că se opri. Un nu era un nu. Cel puțin se opri pentru câteva secunde; Hillary simțea că îi întindea mâna. Pe coapsa ei simțea dovada vie a nebuniei care îi măcina și lui vintrele. Îi cerea prea mult. Când își ridică ochii spre ea, privirea lui era întunecată de dorință. De aceea, Ben nu se opri când dori ea. În schimb, continuând sărutul, își coborî gura pe zona din care totul izvorea. Nu avea cuvinte pentru a se împotrivi, nu reușea să o facă. Simțindu-i buzele atingându-le pe ale sale, fu străbătută de un spasm de plăcere care o făcu să se înconvoaie. Era prea mult pentru oricine. Putea simți cum liimba lui se unduiește, cum linge și cum îndeamnă la un răspuns din cele mai desfrânate. Acesta nu contenti a apăru. Hillary gemea, nedându-și seama de plăcerea pe care glasul ei în cameră o trezea în pântecul său. Era ca și cum se auzea satisfăcută și asta o satisfăcea și mai tare.

Bărbatul îi așezase picioarele pe umerii săi, dar Hillary nu voia să îl privească. Avea privirea ațintită în tavan și strângea cuvertura sub palmele sale, înnebunită. Ar fi murit să știe că cineva o privea atât de intim, că cineva producea așa un răspuns printr-o mișcare pe care nu și-o imaginase niciodată.

- Oh, Doamne, Ben!, atât mai putea rosti, chiar dacă era o blasfemie. Totul era dumnezeiesc aici, dar Dumnezeu n-avea ce căuta între ei acum.

Ca totul să se termine mai curând, pentru că Ben nu avea să reziste prea mult, introduse parțial degetul în trupul ei. Și această senzație era nouă și era plăcută. În curând, Hillary explodă, strângându-și corpul atât cât putu. După ce își descărcă tensiunea sexuală, Hillary își simțea tot trupul moale, letargic, de parcă fusese ologită pe viață.

- Dumnezeule..., îngâimă. Ben...

- Nu-ți face griji, ghaol, nu se va întâmpla mai mult!

Ben o sărută, lăsându-se pe spate, lângă ea. Se aruncase cu atâta putere, încât creă valuri în pat și aproape că o dărâmă. O prinse rapid și o așeză pe umărul lui. Inima îi bătea nebunește; poate că el era cel care va face un infarct până la finalul serii. Era prima dată când avea ocazia să stea lângă un bărbat gol și se simțea intimidată de tot ce însemna el. Se simțea vinovată acum că îi spusese nu din cauza dovezii care refuza să stea potolită între picioarele sale.

- Ben...

- Încearcă să nu mă atingi câteva minute, scumpo, oftă el, căci tresări când degetele ei se odihniră pe ceea ce părea un abdomen perfect. Era clar că făcea un efort. Nu mă voi putea abține.

- Te doare?

- Nu e un cucui, Larry. Părea amuzat și enervat de întrebarea ei.

- Sigur că n-am vrut să spun asta!, roși ea. Oftă. De ce n-ai făcut-o pur și simplu?

- Nu cred că ești pregătită.

- Contează?, își ridică ea privirea spre el. Îi era mai ușor să se uite la față.

- Pentru mine da! Și pentru tine va conta mai târziu, când îți vei aminti de clipele astea.

- După seara asta e posibil să nu mă mai vezi niciodată, Ben, îi aduse aminte, pentru că ea nu credea că ceea ce fusese înainte fusese serios. O amăgise cu căsătoria, iar ea își dorise să fie amăgită. Ar fi făcut toate acestea oricum, deși el i-ar fi spus că pleca mâine pe mare și nu avea să se uite înapoi la ea.

- Oh, ba da!, zâmbi.

Era un jurământ pe care nu îl putea crede.

- Eu cred că nu..., își mușcă buzele. Simțul dreptății era exacerbat în acest bărbat. Doamne, cât îl iubea așa! Lasă-mă să te ating și eu!

Își duse mâna la organul care părea că pulsa. Era o monstruozitate, nu era de mirare că degetele îi tremurau. Ben îi prinse mâna și articulă:

- Se face mizerie.

- Să se facă!

Hillary se sprijini într-o mână și își lăsă gura peste a sa. Prinsese un curaj nebun și voia să îl testeze. Își încolăci degetele peste masculinitatea sa, iar Ben o urmă. Nu o putea ține dacă voia să facă asta. Îi șopti la ureche direcția mișcărilor care aveau să îl înnebunească, iar ea roși imediat, dar îi urmă sfatul. Era matăsos, era deosebit, iar senzația aceasta îi crea plăcere. Se schimba sub incidența palmei sale. Pentru Ben ăsta era raiul. Strângea din dinți pentru a-și inhiba gemetele, dar, în momentul în care Hillary își mușcă buzele și decise să îl răsplătească cu aceeași monedă, nu își mai putu reprima dorința. Ar fi trebuit să se simtă prost că el corupea așa un înger, nu simțea deloc mândrie acum, dar nici nu-și putu reprima plăcerea să îi simtă limba peste glandul său sau să se simtă acaparat de tot ce însemna Hillary. Îl dominase de la început; abia acum era conștient de cât de mult din relația lor controlase femeia aceasta.

În cele din urmă, îi prinse părul în pumnul său și forță ultimele mișcări, simțindu-se chiar și atunci vinovat de asta. Explodă curând, apoi o trase spre el și îi șopti, mângâind-o blând.

- Îmi pare rău, Hillary!

O trăsese de păr.

(1) The Knight and the Shepherd's Daughter - baladă englezească; un cavaler o convinge pe fiica unui cioban să i se dăruiască. Ulterior, fata îl urmărește la curtea regelui pe jos, în timp ce acesta călărea, și îi cere să se căsătorească cu ea. Bărbatul încearcă să o mituiască, dar fata cere ca acesta să se căsătorească cu ea sau să fie executat pentru că o dezonorase. După nuntă, este dezvăluită sorginea fiecăruia: ea este fiica unui nobil, iar cavalerul este fiul unui fierar.

(2) The True Lover's Farewell - baladă englezească; este povestea unor îndrăgostiți care trebuie să se despartă, dar care își jură că se vor revedea, comparându-și promisiunea cu fenomene neobișnuite.

(3) Epicureism= este doctrina morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. Epicureismul s-a dezvoltat în Antichitate, atât în Grecia, prin Epicur, cât și la Roma, prin Lucrețiu , în circumstanțe marcate de tulburări politice. Evul Mediu creștin îl va oculta și va contribui foarte mult la alterarea sensurilor sale, răspândind povestea epicurianului care aleargă după satisfacții, deoarece epicureișii credeau că nu există suflte, iar plăcerea trebuie atinsă în timpul vieții; poveste care nesocotea idealul de înțelepciune propriu epicureismului antic. Acesta din urmă va fi reconsiderat în perioada Renașterii.

(4) Cupluri din „Romeo și Julieta" - W. Shakespeare și „Iliada" - Homer

3800 de cuvinte