Dragă chip de înger,

     A venit și momentul ăsta, momentul în care tot ceea ce-mi răsună în minte este un cântec de adio și câteva remușcări. Ai crezut că nu voi putea face asta, ai crezut că voi fi mereu acolo, ai crezut că poți greși neîncetat și că eu te voi putea ierta întotdeauna. Din păcate, te-ai înșelat, încurcând iubirea mea cu o dependență față de persoana ta.

     Nu, îngere, nu aș putea spune că te urăsc, fiindcă tu vei rămâne acolo, printre atâția oameni careu au ales să plece sau, mai bine zis, au crezut că eu nu voi pleca niciodată. Îmi pare rău dacă și tu ai crezut asta, nu plecam pentru că îmi doream să lupt până când să simt că nu mai vreau.

       E o diferență foarte mare între a nu mai simți și a nu mai vrea, îngere. Atât de mare, încât, dacă vei înțelege scrisoarea asta, îți vei da seama cât de mult am luptat încât să nu mai simt să-mi doresc asta.

         Te-am iubit, îngere și nu regret că ai fost acolo.

          Nu regret că a trebuit să-mi calc pe suflet din când în când.

          Nu regret că ți-am acceptat defectele, călcându-mă în picioare ca să pot face asta.

          Nu regret că am mai închis ochii din când în cânt și că te-am iertat de fiecare dată.

           Nu regret că te-am acceptat de atâtea ori.

           Dar, te rog, acum nu mă condamna pentru că aleg să mă pun pe primul loc. Exact, locul pe care tu ai stat atât de mult, dar cu care nu ai știut ce să faci. Nu mă judeca pentru că aleg pe altcineva cu care să fiu fericită. Nu mă judeca că pot zâmbi din nou. Nu mă judeca pentru că iubesc din nou.

           Nu mă judeca pentru că am renunțat, dar nu uita că nici tu nu ai luptat deloc. Pentru prima oară îți pot spune că e prea târziu, nu știu dacă îmi pare rău sau nu, dar cert e că acolo, în sufletul meu, nu mai e aceeași explozie de sentimente pe care o simțeam atunci când îți auzeam numele.

           Nu mă acuza că m-am ales în sfârșit pe mine.

Semnat, cea care a luptat pentru tine