Pentru moment nu descifrase sonorul, dar de cum își daduse seama cine e,se departase rapid de el.

Lucy - Îmi pare rău , spuse în timp ce-l privi stânjenită că acum o putea crede doar o copilă idiotă.

Zeref - Nu face nimic a fost doar un accident, din câte am văzut ai fost foarte fericită.

Lucy -A pai iubitul meu are puțin timp liber așa că sunt foarte fericită.

Zeref - Mă bucur pentru tine ,dacă vrei te voi conduce afară ce zici ?

Lucy - Nu e nevoie nu as vrea sa interpreteze greșit dacă mă vede cu dumneavoastră

Zeref - Păi poate ai dreptate și eu as fi gelos dacă as avea o asemenea frumusețe, spuse în timp ce îi zâmbise și îi luase o șuviță în mână.

Lucy - Eu o sa plec, la revedere..

Se retrase rapid fiind conștientă de apropierea lor, dar gândul la Zeref nu durase mult, acum fiind afară și observand masina lui Natsu.
Se urcase în locul din fața lângă el cu un zâmbet mare si îl sărută.

Natsu - Văd ca cineva e fericita.

Lucy - Mai întrebi?!

Natsu - Păi atunci cred ca o sa fi și mai fericită

Lucy - Ce vrei să-i spui ?

Natsu - Nu am mai luat de mult masa împreună așa ca ce zici daca am merge la un restaurant cu mâncare bună ?

Lucy - Sună bine !

Amândoi se bucurau de ambianță,iar ea îi zâmbea extrem de fericită. În sinea ei parcă se simțea ca la începutul relației lor pentru că acesta era Dragneel de care se îndrăgostise. Atenția lui, iubirea lui și grija lui ,aceste lucruri o făceau fericită nu altele.
Sunetul unui apel de telefon le stricase atmosfera și acela era al lui.

Natsu - Trebuie sa răspund, se scuza el în timp ce se ridica de la loc și se îndrepta spre un hol care ducea la baie.

Natsu - Ce e ?

Gray - Unde naiba esti, azi avem treaba !

Natsu - Nu era programată pe mai târziu ?

Gray - Ba da,dar se pare ca rușii ne-au anunțat că vin mai devreme.

Natsu - O sa vin cât de repede pot tu doar aștepta ! zise si închise telefonul iritat că se întâmplase asta.

Cu pași repezi se îndrepta spre masă, iar în acest timp se ruga ca Lucy sa nu înceapă o ceartă.

Natsu - A intervenit ceva important, așa ca ar trebui sa mergem..

Ea doar îl privea mai mult dezamăgită și cu mult calm își luase lucrurile și o luase înainte. El ramase puțin surpins de reacția ei, dar în sinea sa se simțea ușurat. Nici când urcaseră în mașină ea nu-i spuse nimic așa ca se gândii ca poate ar trebui să înceapă puțină conversație.

Natsu - Ești supărată nu-i așa ?

Lucy - Nu ,chiar deloc ,sunt în culmea fericirii, spuse ea ironică în timp ce se abtinea să nu-i dea o palmă.

Natsu - Îmi pare rău, nici eu nu m-am așteptat la asta, așa sunt afacerile.

Lucy - Știi,acum sunt foarte dispusa sa vorbesc cu tatăl tău sa te lase mai ușor cu munca.

El doar înghiți în sec când îi auzise cuvintele și mai că voia să îi spună sa nu o facă,dar știa ca asta ar fi o mare prostie.

Natsu - O sa o fac eu , chiar zilele acesta mi-am propus..

Lucy - Asa nu va merge Natsu chiar deloc

Natsu - Uite e doar o perioada proasta, o sa ne revenim

Lucy - Sa ne revenim, de câteva luni spui asta chiar și noul meu profesor si-a făcut griji pentru mine sa mă conducă pana afară din școală și tu ce ?

El franase bruc pe o strada, iar acum își puse toată atenția pe ea iritat deja de comportamentul ei.

Natsu - Daca e chiar așa măritate cu el atunci ! tipase la ea nervos ,iar ea îl privea puțin speriata.

După ce își daduse seama cum reactionse, știa ca deja ajunse la limita. Minciuna asta nu va mai dura mult, spuse el în gând în timp ce încerca să se calmeze. Adevărul era că o iubea extrem de mult,dar nu voia sa riște sa o rănească sau sa o piardă. Își făcuse planuri acum câteva luni, voia să o ceara în căsătorie cât de curând ,dar zilele acestea cu toate ca o avea lângă el o simțea extem de departe de el.

Natsu - Îmi pare rău, zise el în șoaptă,dar ea îi auzise foarte clar cuvintele.

Lucy - O sa vorbim diseară.

Fără să-l privească ieșise din masina,iar acum se simțea și ea vinovata. Poate am exagerat, se gândi ea în timp ce își muscă buza nervos. El lovise volanul cu pumnul din vina tensiuni care o avea ,iar azi avea să o încheie o vreme cu tot ce făcea.

În mai puțin de 20 de minute ajunse la sediu care era o fabrica închisă și învechită la marginea orașului. Afară îl aștepta Gray care era destul de agitat,iar când îl observase pe Natsu merse înaintea lui.

Natsu - Haide să terminam cu asta, spuse el în timp ce coborâse din masina.

Gray - Avem o problema Natsu

Natsu - Ce mai poate fi acum ?

Gray - Defapt am aflat ca nu e vorba despre nici un rus, persoana care te aștepta în depozit e Zeref.