Am ajuns acasă mult peste miezul nopții, ambii cu sufletele învăluite de o bucurie neînțeleasă. Vântul rece ne-a pișcat ușor de obraji, dându-le o nuanță rozalie. Nu am reușit să intrăm bine în casă că am și dat de expresia severă a tatălui care ne aștepta cu mâinile încrucișate în salon. Ne-am întrebat din priviri de cauza nemulțumirii lui, însă asta şi mai mult i-a încruntat fața definită de asprime. Cred că îl vedeam întâia oară acoperit de sentimente atât de reci și crude.

—Unde ați fost până la această oră? a răsunat o voce răgușită și joasă.

—În oraș, tată, iartă-ne că nu te-am anunțat, am încercat să reduc tensiunea cu un ton calm și moale.

—Mh, a zâmbit el cu ironie. Să vorbim, Kristal.

Spre nedumerirea mea cei doi au urcat scările către celălat etaj.
*******
Autorul

        John s-a asigurat că nimeni nu le va auzi conversația și a început dialogul extrem de revoltat:

—Ce e cu tine? De ce nu acționezi după setările pe care le-am introdus? Comiți mii de greșeli care îl pun în suspiciune pe Mark. Chiar nu ești în stare să controlezi situația? Cel puțin realizezi că fiul meu din cauza nechibzuinței tale este pe cale să afle adevărul? Și cum ai reușit să plângi?  Este anormal ca un un robot să verșe picături de apă, ele doar distrug mașinile! De unde naiba au apărut lacrimi la tine în mecanism?! Ce prostie mai e și asta?!

—De ce strigi la mine? i-a aruncat indignată Kristal de reproșurile brutale ale stăpânului ei. Crezi că cunosc răspunsul acestor întrebări? Tu ești obligat să te clarifici în problemele mele tehnice, căci tu ai fost cel ce m-ai creat!

—Este absurd! Cum poate așa ceva să fie?! Este lipsit de sens, de logică, de rațiune, de orice, singura ce poate defini această situație este magia, drace! 

—Acum pot să plec?

—Poftim? Mi se pare că devii din ce în ce mai arogantă, ai uitat cine ți-a insuflat viață, demonstrează puțină stimă față de această persoană. Încă nu am discutat despre iresponsabilitatea ta enormă...

         Lecția de moralitate s-a soldat cu eșec, căci John s-a pomenit cu uşa în nas, atunci când Kristal a ieșit supărată foc din cameră. Ochii i s-au mărit de stupefacție, pentru că nu s-a așteptat ca propria creație să-i încalce cuvântul.

—Îți voi arăta unde ți-e locul, robot neastâmpărat! a răcnit acesta aflându-se în culmea furiei.
*******
Mark

          Pentru gafa noastră din noaptea trecută, am fost lipsiți de gadgeturi timp de 2 săptămâni, eu consideram că era o pedeapsă prea dură, doar nu eram copii ca să ni se interzică să petrecem timpul înafara casei, cu toate acestea am fost nevoit să mă resemnez cu marea nedreptate.
A doua zi dis-de-dimineață am ridicat-o pe Kristal din pat cu forța, pentru că era absolut necesar să primim niște consultații ale doctorului.

—De ce ne-am trezit cu noaptea în cap? a întrebat ea când ne aflam în maşină, nemulțumită că i-am stricat regimul orelor de somn.

Toate activitățile surorii mele erau planificate strict minută în minută şi deaceea nu suferea să i se producă schimbări în program.

—Mergem la spital, tata m-a anunțat că am nevoie de o investigație după cerințele medicului şi odată ce ni s-a deschis această posibilitate, vei face și tu un control, să vedem dacă totul e în regulă și, ferească Domnul, nu ai suferit complicații.

—Poftim?! a urmat o reacție ciudată din partea surorii mele. Nu, mersi, dar mă simt foarte bine, aș putea zice perfect!

—De ce te agiți? Vizita la doctor nu ar încurca cu nimic. Am primit deja permisul de conducere, deaceea poți să te odihnești liniștită pe bancheta din spate.

—Mark, te rog, oprește maşina!

—Care e cauza refuzului tău? Ai frică de medici? Cred că după operația complicată pe care ai îndurat-o nu mai ai de ce să te temi.

—Nu e acesta motivul, doar că nu e nici un rost să pierd timpul degeaba, am plănuit astăzi o groază de lucruri, iar tu îmi dai totul peste cap.

—Am ajuns deja, doar nu ne vom întoarce înapoi.

         Am luat-o pe Kristal de braț şi pot să spun că am târât-o până la intrarea în spital, ea împotrivindu-se din toate răsputerile. Pe hol ne-am întâlnit cu un doctor în vârstă, acesta exclamând speriat la vederea surorii mele:

—O, Doamne, Kristal, tu ești?! Cum e posibil așa ceva? Am auzit că te-ai stins din viață, atunci când ai căzut de pe acoperișul spitalului nostru!

—Sunt doar niște afirmații false, după cum bine vedeți, am reușit să mă tratez chiar în acest spital, a rezolvat neînțelegerea Kristal pe același ton calm și echilibrat.

În preajma bătrânului, fără a emite vreun sunet, asculta în tăcere un medic tânăr, aproximativ 24-25 de ani. Înalt de statură, ochii de o nuanță verde veninoasă, dacă pot să mă exprim astfel, părul mai negru ca bezna nopții, toate acestea construiau un ansamblu a unei înfățișări perfecte, contrastul brusc al culorilor îi redau o aură neobișnuită, avea un șarm aparte care te cucerea din prima.

—Ce uşurare, a expirat bătrânul, acum domolit, aerul. Și totuși nimeni nu va schimba faptul că eu sunt acela care v-a destăinuit adevărul şi din cauza nesăbuinței mele era pe cale să se producă ceva ireparabil. Îmi pare atât de rău! Vă mulțumesc că ați rămas vie, îmi cer de o mie de ori iertare.

—Nu e vina dumneavoastră, tot ce a fost, a fost o greșeală. Să nu mai răvăşim trecutul, sunt niște amintiri dureroase care ar prefera să le uit.

—Bine, cum doriți. Cum vă simțiți? Ce mai aveți nou?

—Totul s-a reîntors la rutina zilnică, acum totul este în regulă.

—Mă bucur extrem de mult. A, era cât pe ce să uit! Acesta este colegul meu în secția de chirurgie și ca al doilea fiu pentru mine, Andy Waters. El se bucură de renume la televiziune și în gazete, fiind foarte iscusit nu a avut nici o operație eșuată, l-a prezentat medicul cu încântare pe tânărul de alături.

—Eu sunt, Kristal Henderson.

Sora mea a întins mâna şi chirurgul a strâns-o cu căldură:

—Sunt fericit să vă cunosc, domnișoară, însă Eliot ca de obicei preamăreşte lucrurile, a atenționat-o el, schițând un zâmbet larg pe față.

—Dacă nu ești împotrivă, am dori să cunoaștem și cine este copilul de lângă tine, s-a interesat curios despre persoana mea vârstnicul.

—El este fratele meu mai mic, Mark Henderson.

Am strâns cu politețe și respect mâinile ambilor doctori, însă am fost nevoit să le-o retez scurt:

—Îmi pare rău, aș mai discuta cu astfel de persoane plăcute, însă întârziem prea mult la consultație. Puteți vă rog să ne arătați unde este cabinetul de radiografie, sora mea trebuie să facă una.

—Doctorul responsabil a plecat chiar acum câteva minute, astăzi cu părere de rău nu veți reuși să vă examinați, mi-a explicat domnul Eliot.

—Ți-am zis că nu avea sens să merg şi eu cu tine, mi-a replicat Kristal glorios.

—Pot eu să o fac, s-a oferit în ajutor Andy, în orice caz nu am pacienți.

—Nu e necesar, și-a exprimat părerea sora mea pe un ton șocant de brutal și needucat.

—Kristal, încetează cu capriciile acestea! Te comporți contradictoriu vârstei tale! Mi-am pierdut deja răbdarea cu tine! Puteți să vă asigurați că ea va trece acest control? am trecut deja conversația în adresa lui Andy.

—Da sigur, mi-a răspuns el şi drumurile noastre s-au despărțit.

            După ce vizita la doctorul meu psihiatric, George, a luat sfârșit am trecut pe lângă cabinetul renumitului chirurg ca să o iau pe sora mea. Am bătut încet la ușă, dar rămas fără un răspuns am decis să intru. Însă nu l-am găsit decât pe Andy care s-a ridicat de pe scaun și cu o expresie a feței stresată, încordată, pe un ton speriat și confuz a zis:

—Sora dumneavoastră a spart geamul și a fugit...