Autorul

              Kristal a făcut niște ochi mari de uimire și spaimă. Iubitul ei îndată a alergat ca să se asigure că totul e în regulă. Robotul s-a apropiat și el cu pași vinovați și cu privirea ascunsă de rușine. Din fericire nimic serios nu s-a întâmplat cu jertfa acestui incident.

—Cum ați făcut asta, aveți puteri supraomenești? De unde atâta forță inumană într-un corp atât de micuț? a întrebat cu o curiozitate vădită tânărul.

—Nu am calculat nivelul aptidunilor mele la timp. Îmi pare rău, s-a adresat ea deja fetei puțin rănită, nu am vrut să procedez astfel. Totul a ieșit întâmplător.

Nu a urmat nici un răspuns la regretul robotului. Sângele fierbea în venele necunoscutei, aceasta era gata să explodeze și iată că în sfârșit vulcanul și-a scurs lava ce mocnea înlăuntru. Mary scotea tot ce avea în geantă și arunca înfuriată în Kristal.     
            În timp ce Austin încerca să o oprească, a observat ceva ciudat. Atunci când din întâmplare printre lucruri s-a găsit un magnet mic, dar cu o atragere puternică, robotul s-a clătinat puțin și s-a apropiat la o distanță de doar 5 milimetri. Iubita lui nu a putut să depisteze acest detaliu greu de văzut după aparențe, mai ales când furia îți acoperă ochii cu o pânză groasă. Dar inteligența și istețimea băiatului a pătruns în acest mărunțiș, dar atât de important pentru o descoperire semnificativă. Obraznicul oaspete a ajuns și la o sticlă de apă pe care era gata să o verse peste stăpână:

—Numai nu apă! a strigat înspăimântată Kristal.

Însă domnișoara nu a stat să asculte, ci a aruncat lichidul incolor în partea ei. Din fericire în ultima clipă Austin a întors sticla în altă direcție și apa a udat iarba de pe pământ.

—Fugiți, i-a zis el robotului, văzând că asta a înrăutățit și mai mult situația.

Kristal și-a luat îndată tălpășița de acolo, căci încă puțin și leșina de frică.

—Deja o aperi?! Ați dormit o noapte împreună și nici nu-mi dai voie să o ud?! l-a acuzat cu ură Mary.

Tânărul a plecat ochii în jos, se simțea jenat de comportamentul ei brutal, neestetic, lipsit de maniere și civilizație.

—Noi ne despărțim, ajunge, a aruncat ea și a plecat de acolo cu pas grăbit.

Austin cu aceeași sfiială prezentă, a intrat în casă și s-a adresat stăpânei casei:

—Îmi cer iertare pentru Mary, sunt eu vinovat că am comis o greșeală din pricina beției. Îmi pare rău, că v-am implicat pe dumneavoastră în toată această zarvă. Vă mulțumesc pentru ajutor, o să vă plătesc o compensație pentru tot ce a reușit să strice iubita mea.

            Kristal sta așezată în fotoliu și asculta plină de seriozitate cuvintele lui. Ea și-a întors doar puțin privirea și a întrebat, practic, înțelegând în ce constau lucrurile:

—De ce m-ai salvat de la atacul cu sticla al acestei domnițe? Nu ești un simplu adolescent, nu-i așa? Cum ai reușit să observi ceva ce cu ochiul liber nu se vede? M-am mișcat doar câțiva milimetri, orice om normal nu ar fi în stare să deosebească schimbarea produsă! Tu la fel te-ai ferit de cursul apei, în concluzie...

A întrerupt fraza Kristal, apropiindu-se de el cu priviri amenințătoare.

—În concluzie și tu ești robot, a pronunțat ea pe un ton apăsat și brutal, smulgând haina de pe el și deschizând capacul de metal.

Acesta nici nu a clipit din ochi, de parcă se aștepta la așa ceva, nici o emoție nu a survenit pe față:

—Creatorul tău te-a făcut cu pătrățele extrem de sexy... Dar nu despre asta e vorba. Un lucru nu mi-i clar, cum ai reușit să consumi alcool? Noi roboții nu putem să mâncăm sau să bem! Recunoaște că ai planificat toate acestea dinainte! a spus Kristal practic respirându-i în față, atât de tare s-a apropiat.

El doar a zâmbit puțin ironic și a propus:

—Mai bine să ne așezăm, o să-ți povestesc totul...
*******
—Tatăl meu, adică creatorul, m-a realizat pentru un proiect important din care avea de câștigat. Trebuia să mă transform într-un fel de spion în rândurile bogaților pentru a rezolva litigiile dintre ei și a întreprinde diverse escrocherii de stoarcere a banilor. Însă aflându-mi misiunea, înainte de fi programat complet la această funcție am reușit să fug. Am intrat în această școală cu speranța de a mă ascunde în rândurile elevilor și a nu trezi suspiciuni în adresa mea. Însă ceva nu a mers bine din cauză că am evadat în timp ce se încărca în mine pogramul. Întreruperea procesului a dus la dereglarea sistemului și am început să posed un comportament brutal, plin de ferocitate, anormal. Am început să-mi bat joc de Mark, fără să-mi dau seama. După ceva timp, totuși, am găsit o persoană care a reușit să mă trateze, să mă ajute, să mă salveze. Nu e Mary, cea despre care vorbesc, ea e doar una din pasiunile mele trecătoare. Este o fată cu totul și cu totul deosebită, însă ea în scurt timp a plecat departe peste hotare, la celălalt capăt al pământului. Atunci am început să-l caut ca un nebun pe creatorul meu pentru a-mi șterge memoria și a-mi reseta mecanismul, nu puteam să trăiesc cu o astfel de durere. Însă nu am dat de el, în shimb am găsit un pliant cu numele lui John Henderson, unicul constructor de roboți de la noi din oraș. Am început să-l urmăresc zi și noapte și te-am observat pe tine. Nu eram sigur că ești la fel ca și mine, dar aveam acest presentiment. Atunci am decis să verific însuși lucrul acesta și deaceea m-am împrietenit cu Mark, nu numai din acest motiv, dar pentru că într-adevăr simțeam vina față de el din timpul rătăcirii mele. M-am prefăcut că beau cu el, în timp ce vărsam tot alcoolul la tulpina plantelor, apoi te-am spionat după gipiesul agățat de mine și m-am aruncat special în brațele tale pentru a mă aduce la tine acasă. Intențiile mele de a-mi șterge memoria au fost lăsate puțin la o parte, îmi doream doar să te cunosc, o ființă asemănătoare cu mine. Cauza pentru care am postat toate aceste publicații lipsite de sens, era, fiindcă știam prea bine că Mary va organiza un scandal și va strica toată mobila din casă. Astfel eu aveam un motiv de a te revedea din nou și de a te afla mai bine. Dar nu am luat în considerente că ea va ajunge să te amenințe cu o sticlă de apă. Astfel tot planul meu s-a dus pe apa sâmbetei, dar în schimb m-am convins definitiv că ești robot după ce magnetul cela mic a reușit să te miște. Nu-i nimic că eu deja mă tutuiesc? Tu doar tot ai trecut pe un ton neoficial.

—Tu îți dai seama despre ce vorbești? i-a reproșat cu agresivitate fata, tu acum ai dat în vileag că ne urmăreai! Te pot pedepsi cu legea pentru așa ceva! Înțelegi?

—Nu, nu, Kristal, eu nu-ți vreau răul, a încercat să se îndreptățească Austin. Îmi doream doar să mă împrietenesc cu tine, să cercetez și să te cunosc mai îndeaproape. Tu doar ești sufletul meu înrudit, căci și eu port sentimente adânci, căci și eu dincolo de granița metalului, pot să plâng, să râd, să izbucnesc de furie... Nu mă acuza, te rog, Kristal.

—Nu-mi pronunța numele, i-a respins ea scuzele și a pornit în direcția ușii. Ieși afară, nu mai pot să te văd.

Aceste cuvinte au sunat ca un ordin și ca de obicei toți cedau în fața unui ton atât de ferm.

—Eu o să te mai vizitez, a promis el la plecare.

Toată această neînțelegere s-a întins până în zori dimineață. Kristal s-a culcat obosită pe canapea, dar nu a reușit bine să închidă ochii că acasă s-a reîntors Mark.

—Primești arest la domiciliu, du-te în camera ta și timp de o săptămână nu ai voie să ieși nicăieri. Să nu te mai văd alături de Austin, nu-ți permit să prietenești cu el, au fost cuvintele cu care sora și-a întâmpinat fratele...