Pentru sora mea iubită, pentru un robot cu inimă de om, pentru Kristal...

         În limita timpului s-au scurs 5 ani lipsiți de prezența ta, lipsiți de zâmbetul tău, dar nu și de sufletul tău în inimi... Ce mai faci, Kristal? La noi totul este în sfârșit bine, s-au întâmplat atâtea lucruri despre care vreau să-ți povestesc...

        Tata a ieșit la pensie, chiar dacă nici nu era timpul încă, el a decis să trăiască pentru el, a obosit să construiască roboți și după tine nu mai vrea să creeze pe nimeni, îi este prea dureros să primească această realitate. El călătorește prin diferite colțuri ale lumii, chiar acum se bronzează pe plajele însorite din Hawaii și cred că bea cocktail din lapte de cocos. Ce viață minunată la bătrânețe și-a organizat el.

         Leonardo care te-a iubit mulți ani, totuși a reușit să se resemneze și și-a găsit o iubită încântătoare pentru care este gata să-și dea viața. Iar în sfera de servicii el lucrează ca director la compania mea, fiind specialistul principal în tehnologii. El a refuzat propunerea părinților săi de a prelua conducerea businessului familiei Richard și s-a oferit ca ajutor mie, pentru asta îi voi fi recunoscător toată viața.

          Andy este același doctor bun care salvează pacienții cu orice preț, însă se chinuie în singurătate, căci cât de multe eforturi nu ar depune nu poate să te uite. Uneori plânge presat de dorul amintirilor, dar nu se dă bătut și își continuă existența cât de greu nu i-ar fi.

          Ana fiind impresionată de puterea mea cu care am învins boala, a decis să le dea o șansă și altor persoane cu dereglări mintale, devenind cel mai milostiv psihoterapeut din clinica doctorului Michel. În pofida faptului că eu îi înterziceam categoric o astfel de ocupație stresantă, ea nu s-a oprit din drumul carierii sale. Astfel a devenit cel mai întrebat medic care a reușit să trateze sute de vieți și să aducă lumina în încăperile sumbre ale spitalului, dincolo de gratiile de fier au intrat razele soarelui. O priveam uneori cum mergea cu aceeași grație pe holul încăperii și înțelegeam că după orgoliul acesta prefăcut de divă se ascundea acea inimă mare care m-a ajutat să trec peste toate greutățile, care mi-a fost mereu alături.

           Iubita lui Austin, auzind de cele întâmplate s-a întors înapoi, iar anunțătorul am fost eu. Mi-a fost greu să o găsesc, dar am apelat la toate relațiile mele cu care conlucrez acum și i-am dat de urma demult pierdută. S-a acuzat mult, a regretat și a suferit, vărsând lacrimi amare, căci iubirea nu s-a stins, chiar dacă a făcut o alegere greșită de a-l abandona, ea încă mai purta dragostea față de el. A rămas în țară pentru a păstra vii amintirile în locurile în care ei au fost fericiți în doi.

           Iar eu am ridicat de la zero, cu eforturile proprii prima companie de elaborare a roboților din orașul natal. Ca investiții începătoare ne-au servit agonisirile tatălui meu și treptat am reușit să ne ridicăm la un nivel înalt atât în țară, cât și în lume. Proiectul pe care l-am conceput eu însumi și care este practic gata de realizare este primul robot cu trăsături și funcții fiziologice umane. El este predispus spre îmbătrânire și chiar spre deces într-o perioadă anumită. Este caracterizat de sentimente și emoții omenești, fiind capabil chiar să perceapă durerea trupească la fel ca orice ființă vie. De asemenea este în stare să se hrănească, să bea, să aibă contact direct cu apa fără a-i produce daune. Acest robot performant adus la cele mai înalte funcții l-am creat doar pentru tine. Atunci când tu mi-ai lăsat scrisoarea de adio și ai sărit de pe acoperiș, am decis să le dau mașinilor o șansă la viață între rândurile populației pe globul pământesc. Am fondat această companie în sudoarea muncii, din propriile eforturi doar pentru a-ți imortaliza imaginea mereu vie, mereu cu zâmbetul pe buze, veșnică și nemuritoare în amintiri.

           Chiar dacă sute de întrebări nu și-au găsit răspunsul pentru felul în care ai procedat, eu nu te urăsc, eu nu te acuz, eu te-am iertat. A fost o alegere pripită pentru mine, dar poate prea importantă pentru tine. Nu voi uita niciodată acele momente minunate alături de tine care mi-au marcat viața, nu voi șterge nicicând pata existenței tale, însă voi trăi fericit, căci aceasta a fost dorința ta, iar eu nu mai am puterea să plâng. Lacrimile s-au uscat, focul durerii s-a stins, iar eu am aprins din nou culorile învolburate ale vieții. Te țin de mână în vise, te privesc pe sticla geamului în imaginații, construiesc iluzii din ruine și te am mereu în gând, ca un fluture cu aripile frânte eu mă zbat în întuneric și totuși eu zâmbesc doar datorită ție. Acel om bolnav de odinioară s-a tratat, pentru că tu m-ai ținut strâns la piept, pentru că tu mi-ai șoptit cuvintele alinării. Un robot mi-a încălzit inima cu căldura lui ascunsă dincolo de aparențe, dincolo de bariere, departe de răceala metalului care îi acoperă trupul, un om... Tu ai devenit un om, tu ai spart gheața deznădejdei mele doar prin sclipirea privirii, doar cu iubirea ta de soră, ceea ce am pierdut demult din partea adevăratei Kristal. Tu m-ai salvat, tu m-ai ajutat să reînviez când cioburile au intrat prea adânc în inimă, lăsând să curgă sângele, tu ai vindecat rănile și ai șters cicatricile. Ești un înger în haine albe, ești o floare culeasă dintr-un curcubeu, sora mea, familia mea, universul meu întreg.

          Astăzi eu îți dau drumul, pentru că te iubesc prea mult, pentru că tu îți dorești acest lucru. Peste 5 ani... Eu privesc cerul din nou, eu aprind felinare pe străzile pe care ne-am plimbat, eu dansez același vals sub ritmul amurgului în liniștea câmpiei. Mă simt atât de singur acum și totuși silueta figurii tale este la un pas de mine ca o halucinație trecătoare, ca un mister. În ochii tăi încă mai zăresc lumina, eu te-am regăsit, printre miliardele de stele, doar a ta s-a aprins, doar a ta nu piere odată cu zorile, doar a ta îmi urmează la infinit calea.

          Nu plânge, Mark, răsună vocea ta... Eu nu plâng, eu nu voi mai plânge niciodată. Astăzi e ultima zi în care lacrimile vor acompania melodia sufletului meu, pentru că nu mai am dreptul să te țin. Urma ta trebuie să dispară și să rămână doar amintirile. Doar o umbră sau poate o stea? Cine ai fost tu în furtuna vieții mele? Doar tu știi răspunsul, doar tu... Pleacă spre ceruri avionule, zboară și nu te mai întoarce odată pentru totdeauna. Adio, Kristal, adio... Eu încă te mai iubesc, eu încă mai sufăr, dar te las să pleci... Dincolo de infinit, dincolo de realitate...
ADIO...
********
Kristal Henderson (1996-2019)

Doar o stea în umbră...
Doar o umbră din stele...

THE END
*********

Ceea ce mi-am propus să transmit prin acest roman în care mi-am depus tot sufletul este un mesaj profund care poate nu a fost atât de clar relatat, dar care, totuși, merită citit. Sentimentul de dragoste, el este cel ce a format baza acestui roman, căci doar acest sentiment este capabil să schimbe inimi, să formeze noi rațiuni și să distrugă stereotipuri formate în societate. Fiecare are dreptul la iubire, un simplu om, o prințesă, un psihopat și cel mai important un robot. Indiferent de ceea ce reprezenți tu, de starea ta socială și materială, de genul tău, de rasa ta, de naționalitatea ta, o singură trăire nu judecă, nu acuză, ea ți se oferă ție cu toată consistența ei. Și o fată din metal poate împărtăși sentimente sincere, căci dincolo de aparențe în sufletul ei se bate o inimă. Încercați să priviți lumea cu alți ochi, să pătrundeți oameni până în adâncuri, să-i examinați până la mici detalii, nimeni nu cunoaște adevărul fără să-l încerce. E nevoie puțin să schimbăm realitatea reprodusă de alții, să ne creem noi viziuni, pentru ca să nu umilim pe cei diferiți de noi. De fapt, aceasta este o afirmație preconizată ilozoriu, fiindcă toți suntem egali și fiecare avem un minunat dar de sus: dragostea, acest nobil sentiment care ruinează conceptul lumii de astăzi. Iubești pe cineva? Atunci uită de tot și fii doar alături, este unica ce contează...

Cu voi a fost Panda, vă mulțumesc de atenție, până la noi publicații.