Eu n-am nevoie de o cutie blestemată. Eu sunt blestemată.

- Pandora Cardinham, fiica ducelui de Rothgar

*

Sylvia acceptase să petreacă noaptea la Maxine. După ce cinase cu familia Rothgar, fetele se retrăsese în camera lui Maxine, acolo unde Chastity, așezată pe o pernă în fața focului îi împletea surorii sale, Pandora, părul. Maxine era întinsă în pat, cu părul proaspăt aranjat, iar Sylvia stătea rezemată de pat, în direcția opusă lui Maxine. Dacă nu ar fi fost fetele Cardinham, probabil că ar fi înnebunit de singurătate în casa în care era adesea lăsată singură.

—Ești bine, Sylvia?, o întrebă Maxine. Pari abătută. Îți e dor de părinții tăi?

Sylvia oftă și dădu afirmativ din cap. Da, îi era dor de părinții ei, dar nu era ca și cum avea să-i mai vadă vreodată. Într-adevăr, simțea adesea că o parte din ei era cu ea, dar nu își putea da seama dacă era cu adevărat asta sau pur și simplu se consola cu această idee. Avocatul tatălui ei acceptase să păstreze confidențialitatea până în momentul anunțului logodnei, dar puțin știa vărul ei: Sylvia nu avea să anunțe niciodată logodna cu Adonis. Sărutul lui fie el cast o scârbise, o îngrozise. Nu putea fi soția lui. Prin urmare, trebuia să-și găsească rapid un soț.

—Mă gândeam doar... poate că sezonul acesta ar trebui să mă mărit și eu.

—Ce spui, Sylvia?, întrebă Chastity. Ești foarte fericită așa. De ce ai vrea să te încurci cu un bărbat vreodată.

—Poate că nu e așa rău, până la urmă, zise Pandora.

—Tu nu te măriți pentru încă cinci ani cel puțin, îi zise Chastity și îi dădu drumul, iar Pandora se apropie de Maxine și Sylvia. Ce-ți veni?

—Poate e timpul. Adică, uite, Evangeline s-a măritat...

—Nu a avut de ales, îi zise Chastity.

—Eva îl iubește mult pe Albany, zise Pandora. Noi toate îl iubim.

—A nimerit bine, le contrazise Chastity. Davina a fost mai puțin norocoasă.

—Ce s-a întâmplat cu Davina este ceva tragic, spuse Sylvia, dar se pot întâmpla lucruri și mai rele, Chastity. Măcar Davina este acum o văduvă bogată. Și e independentă.

—Și cum își folosește independența?, bombăni Chastity. Stă în munți cu o armă sub pernă.

O clipă toată camera amuți, dar apoi, Sylvia, care cunoștea vag povestea Davinei și ale cărei secrete le păstrase odată ce Maxine i le împărtășise, adăugă:

—Maxine se va mărita în curând. Ochii lui Maxine o priviriă. Va fi... singuratic fără tine aici. Poate că ar trebui să-mi găsesc și eu pe cineva.

—În cazul ăsta, Sylvia, zise Pandora, poate că ar trebui să găsești pe cineva din familie. Chastity pufni. Vărul Quill e cel mai potrivit. Va fi duce într-o zi.

—Nu vânez un titlu, zise Sylvia. Vreau doar un bărbat blând care să mă respecte. Un bărbat decent proporționat. Quill e un bărbat frumos, dar nu simt că ar fi pentru mine. În plus, din câte am observat eu, Quill petrece cam mult timp în afara orașului. Probabil că Maxine va rămâne mai mult în capitală cu domnul Carter.

Maxine privi vinovată spre Chastity, apoi își drese glasul:

—Găsim noi pe cineva, draga mea. Nu e ca și cum trebuie să te grăbești. Eu era să mă grăbesc cu Brumstick și urmau să se întâmple numai lucruri îngrozitoare.

—Chiar așa rău să fie?, se încruntă Sylvia.

—Nemernicul a învinuit-o că l-a omorât. Sylvia icni înaintea cuvintelui lui Chastity. Carson însuși ne-a arestat.

—Vai, ce ofițer dizgrațios!, strâmbă Sylvia din nas. De câte ori dau de el în oraș face tot posibilul să mă bage în seamă. Și se uită la mine... scârbos.

—Mama și tata au mușamalizat totul, o asigură Maxine. Am văzut biletul, anunță brusc, iar Chastity se opri pentru a o privi. Am fost acolo cu Owen... Ăăă... Nu scria numele meu. Era numele meu, dar...

—Nu pot să cred că îi iei apărarea nenorocitului și acum, zise Chastity. Să nu mai spun că ai fost acolo fără mine.

—Nu aveam de gând să merg nici cu Owen, dar pur și simplu m-a urmărit.

—Și? Ce scris pe bilet?, întrebă Sylvia.

—A lui Maxine, zise fata. Asta scria.

—Al tău ce?

—N-am idee. A fost... ciudat acolo. Maxine omise să le vorbească despre scrisoarea pe care o găsiseră. Cert e că la un moment dat vicontele Cyn a apărut și...

—Ce treabă ai cu Cyn?, întrebă Sylvia.

—Nu pot să cred că nu i-ai spus și asta, zise Chastity.

—E o poveste lungă, Sylvia, dar cert e că își dorește să mă incrimineze. El e în spatele acestor acuzații. Lucrează cu Carson.

—Nenorocitul!, spuse Chastity. Ce treabă să aibă cu tine?

—Poate e nebun, zise Panddora, a cărei prezență fusese uitată. A fost în război, la urma urmei. Am auzit că aproape că și-a pierdut un ochi. Și că are corpul brăzdat de cicatrici.

—În ce fel de ziare citești tu despre corpul bărbaților?, întrebă Chastity.

—Privește în ansamblu, Chastity! A fost în război. Cine știe ce a auzit acolo despre familia noastră. Cine știe de ce ne urăște!

Maxine aprobă. Ceva era categoric în neregulă aici și trebuia să înțeleagă ce anume pentru a elucida misterul.

—O, și am mai găsit ceva. Era un costum, negru. Părea făcut din materiale bune, foarte bune. Părea... veți râde, dar... părea costumul unui hoț.

—În dulapul lui Brumstick?, se încruntă Sylvia.

—Brumstick nu e capabil să fure o peniță. Poate că se prostea, îi zise Chastity.

Numai Sylvia părea să fi luat în serios costumul, pentru că imediat începu să pună mai multe întrebări legate de acesta. În final, Sy era palidă și obosită, așa că femeile se retraseră. Numai Pandora rămase o clipă în urmă pentru a o privi pe Maxine și o întrebă:

—Chiar te vei mărita cu Owen?

—Ce te face să pui întrebarea asta, Dora?, o întrebă Maxine, alintându-și sora cu numele pe care i-l oferise de când era copil.

—Știu că tu și Chastity sunteți mai apropiat pentru că sunteți mai apropiat de vârstă, dar observ multe. Știu că trebuia să te duelezi cu Brumstick pentru că ai aflat că erai un pariu. Și mai știu că secundul lui e Cyn. Când am auzit de logodna ta cu Owen m-am întrebat dacă nu e vreun compromis la mijloc: Owen e foarte bun la sport: echitație, pugilism și știu că are o țintă ireproșabilă.

—De unde ști asta?, întrebă Maxine.

—Citesc multe ziare, îi zise Pandora. Foarte multe ziare.

—Dora, zise Maxine și se apropie de ea, eu și Owen intenționăm să ne căsătorim.

Pandora ridică din umeri și aprobă. Apoi ieși, urându-i o seară frumoasă. Când se retrase în acea seară, Pandora își deschise dulapul cu știri despre război, pentru că fata avea mai multe categorii decupate din reviste și ziare, iar acela cu război și conflicte era destul de plin. Presa din Londra vuise datorită lui Cyn. Stătu întreaga seară pentru a identifica motivul pentru care vicontele i-ar fi urât familia. Abia spre dimineață Pandora îl și identifică.

***

Owen știa ce erau hainele pe care le găsise în casa lui Brumstick. Îl sâcâise subiectul atât de mult, încât căutase peste tot, iar în final găsise: știrile despre o bandă scoațiană condusă de un individ periculos făceau ravagii în Scoția. Acum cinci ani această bandă îi atacase pe Cardinhami și furase de la ei, bani, bijuterii și un inel cu sigiliu, inelul ducelui de Shrewsbury. Inelul era încă de negăsit, semn că șeful bandei, Don, nu îl înstrăinase. Sigur că banda se apropiase din ce în ce mai mult de Londra și, mai mult, o căuta cu lumânarea în promixitatea lui Shrewsbury. Cu siguranță ducele nu s-ar fi oprit din a-i vedea spânzurați.

—Își recrutează oamenii dintre nobili acum, zise Owen spre Hugh.

—Ce logică ar avea asta?, întrebă Maxmilian.

Fratele lui venise la club în seara aceea, alături de Cyrus, de contele de Waterford. Îl vedea pe conte în sala cea mare, jucând, niciodată mai mult decât își permitea. Își dorise această discuție cu fratele lui pentru că era la fel de confuz precum Hugh când îi spusese despre asta.

—Poate că să colectezi arenda nu mai e la fel de profitabilă precum să o furi, zise Owen. În plus, Brumstick era sărac. Noi îi anulasem calitatea de membru. Nenorocitul, a murit fără să plătească!

Ducele de Rowland oftă. Owen îi vorbise despre vizita în casa lui Brumstick, iar după speculațiile tatei legate de lady Maxine făcuse propria investigație. Și ce aflase era probabil să nu îi placă deloc lui Owen.

—Mai e ceva. Owen își ridică fruntea din cărțile pe care le ținea în mână. Îl bătea lejer pe Hugh, cum băiatul nu se pricepea foarte bine la aceste jocuri, deși lucra într-un club. Un grup restrâns de domni, foști prieteni ai lui Brumstick, jură că lady Maxine și lordul au avut ceva mai mult decât un simplu cadril sezonul ăsta.

—Nu înțeleg, se încruntă Owen.

—Vorbele tatei nu sunt goale, Owen, continuă Maximilian. Brumstick le-ar fi zis prietenilor săi că a avut grijă de Maxine ca și cum i-ar fi fost deja soție sau cel puțin logodnică. Realizarea îl izbi brusc pe Owen și sări de la masă, speriindu-l pe bietul Hugh care crezuse că avea în sfârșit o mână bună. Sunt doar prieteni de-ai lui. Și nimeni n-ar spune nimic de față cu tine sau cu ducele de Rothgar. De-abia am apucat eu să discut cu unu, doi. Și i-am constrâns.

—Nemernicul! Nemernicii! Îi omor eu pe toți!

Maximilian se opri și îl privi pe Owen cum se agita, cum se învârtea, cum lua la pas fiecare colțișor din camera de la etaj care permitea priveliștea în salonul cel mare de jocuri.

—Mi se pare că lady Maxine a devenit mai mult decât o simplă logodnică. Am dreptate, Hugh? Când l-ai văzut tu ultima dată pe Owen astfel?

—Niciodată, recunoscu Hugh. Și petrec și foarte mult timp împreună.

—Asta pentru că am... o treabă cu lady Maxine.

—Oh, o treabă!, zâmbi Maximilian. Treaba aceea ar trebui să existe după căsătorie, Owen. Owen se uită urât la el, ceea ce îl făcu pe Rowland să continue: Fata asta are nevoie de protecție. E clar că cineva îi vrea răul. Carson nu s-a oprit niciodată din a-i da târcoale, dar momentan nu are nimic pregătit pentru a o ridica și pentru a o duce în ștreang. Uciderea lui Brumstick rămâne un mister.

—Carson nu va putea să o ridice niciodată. Nu cât timp sunt eu aici, promise Owen. Prima dată a fost o greșeală. Și da, nu știu exact de ce a fost ucis Brumstick, dar știu sigur că are de-a face cu banda lui Don. Trebuie să fie asta.

Și măcar de și-ar fi dat seama care era legătura lui Maxine cu acest lucru. Măcar de-ar fi înțeles de ce scrisese Brusmtick numele ei pe acea foaie.

Privindu-și fratele mai mic, Maximilian cugetă:

—E interesant ce spunea Maxine despre tine de față cu tata. Că te iubește.

—Era doar actorie, frate. Nu mă iubește. Niciunul nu-l iubește pe celălalt. Adică, da, eu țin la ea. E o fată bună și merită tot ce e mai bun pe lumea asta.

—Pe tine nu?, întrebă Hugh. Adică, mie mi se pare că vă potriviți. Că sunteți la fel de buni unul pentru celălalt.

Owen ridică paharul cu scotch și îl duse la buze. Își amintea de ea în acea dimineață. Își amintea și se gândea la cât de frumoasă era când soarele îi atingea ușor chipul sau când îi simțea mirosul frumos, proaspăt, de femeie. Nu credea că mai mirosise asta vreodată. Iar gustul buzelor ei îi dădea o dependență imposibilă.

—Eu nu vreau să mă însor încă.

—Îhm, zise Max. Îmi vine greu să cred că nu vă veți căsători, în final, după orice ar fi înțelegerea asta dintre voi. Cum a zis și Hugh, vă cam potriviți.

Privindu-l pe sub sprâncene, Owen remarcă:

—Devii cam romantic, frate. Poate ar trebui să îi dai tu tatei nepotul ăla.

Maximilian râse. Intenționa să o facă, dar mai încolo. Când avea să găsească și el ceva la fel de perfect precum era acel ceva care începea să crească între fratele lui și domnișoara Cardinham.

***

Să ai copii era probabil cel mai frumos lucru de pe pământ, mai ales dacă aceștia creșteau liniștiți și promiteau și ei normalitate. Maxine promitea asta, iar ducele de Rothgar se simțea fericit că, în sfârșit, o fiică a lui urma să îi ofere oportunitatea de a o duce la altar, de a o preda soțului ei, de a avea un banchet de nuntă. Oftă și își șterse involuntar ochii. Își iubea fiicele, bineînțeles, pe toate. Seraphine dormea acum în patul lui și al lui Melody, la cei cinci anișori ai ei. Avusese un coșmar, iar asta o făcuse să vină în dormitorul lor.

—Nu poți dormi?, întrebă Melody care era de cealaltă parte a fiicei lor, în timp ce el o ținea încă în brațe

—Mă gândeam. În sfârșit avem o fiică pentru care să organizăm și noi o nuntă. Vreau ca Maxine să aibă o rochie lungă, albă, cu flori. Cu margarete. Vreau să aibă un voal care să se întindă de aici până la biserica din centru.

—Asta e puțin exagerat, zâmbi Melody. Te înțeleg. Nu regret că Eva s-a căsătorit cu Albany, dar mi-aș fi dorit să avem o nuntă pentru ea. Nu mai e relevant acum. Eu spun că până la ultima noastră fiică vom apuca și noi o nuntă.

—Refuz ca Maxine să nu aibă o nuntă. Îl omor pe Owen cu mâinile mele.

Melody râse și se întoarse pe o parte, îmbrățișând-o pe Seraphine care își ținea mâinile încleștate de cămașa tatălui ei. Nimic nu avea să-i despartă în seara asta. Și Melody credea că asta nu avea să se întâmple niciodată. În cele din urmă adormiră și nu auziră zgomotul de la parter, de la cel care venise să le fure fata. Sau mai bine zis fetele, pentru că atacatorul nu era singur. Și chiar dacă Seraphine auzi un zgomot, crezând că erau monștri de sub patul ei îl strânse mai bine pe tata în brațe și adormi. 

Sărbători liniștite, dragilor!