Întrebări adresate de CrissAnnabeth, Bibi20hzy,  -Demons- și NumeleIndisponibil

❤ Cum ți se pare Londra?

  Personal, orașul acesta are părți bune și părți la care trebuie să închizi ochii; la fel ca orice alt oraș din lume.
Îmi place enorm de mult arhitectura Londrei. Fiind iubitoare de istorie, admir mereu clădirile vechi ce se înalță la tot pasul. Sunt încântată.
  Locuiesc undeva mai în nordul Londrei. Orașul se împarte în 7 sau 8 zone: zona 1 fiind centrul, unde se află și Big Ben-ul, iar eu sunt undeva în zona 4. Cum mi se pare aici lumea? Sincer mă simt ca și în România. Vezi români peste tot!
Rar am văzut un englez... pe aici sunt mulți oameni originari din India, din Turcia, din China, din Israel, din Polonia, din Africa, din Arabia, etc. Practic, este un amalgam de nații. Nu e așa cum vă așteptați.
Englezii probabil s-au retras undeva la țară, mai în exterior. Și populațiile imigrante au rămas la oraș.

   Oh, dar locurile de vizitat sunt superbe! Sunt în diferite zone parcuri imense, de mergi ore și ore și nu se termină (de exemplu Regent's Park). Ai unde ieși! Numai să ai timp de plimbări. Pe mulți munca, facultatea, îi ține ocupați... ceea ce este păcat.

Și ca să răspund definitiv la întrebarea ta, Londra este un oraș frumos, care merită a fi vizitat măcar o dată în viață.

❤ Dacă locuiești înafară, ai văzut-o pe J.K. Rowling? Sau mă rog, orice altă persoană faimoasă.

Întrebarea aceasta îmi smulge un zâmbet de pe buze.
Ei bine, nu. Nu am văzut-o niciodată pe J.K. Rowling sau nu am întrezărit prin Londra o persoană faimoasă, din diferite motive.
În primul rând, eu cred că aceste persoane publice nu s-ar expune atât de mult în aglomerația Westminister-ului (unde merg să vizitez centrul Londrei), din motive evidente - îmbulzeală și trafic.
Persoanele importante au până și o intrare personală la aeroport. "Red carpet".
În al doilea rând, s-ar putea ca o persoană faimoasă să treacă pe lângă mine și eu să n-am habar. Nu de alta, dar nu prea cunosc divele londoneze.
Practic, am slabe șanse să întâlnesc pe cineva faimos...

Voi ați întâlnit o vedetă? Dacă da, unde?

❤ De când ești în Anglia, ți-ai schimbat în vreun fel stilul de viață sau concepțiile / principiile?

De când sunt în această țară, viața este diferită, recunosc. Este o rutină continuă: muncă, acasă, gătit, timp liber și somn. Iar muncă și din nou acasă. Nu este chiar foarte diferit de viața de liceu, care presupunea mersul la școală și teme. Dar e bine și așa. Sincer îmi place, m-am adaptat bine. Am un job care îmi place și care îmi permite am și timp pentru mine însămi. Deci da, viața este altfel.

Dacă viața s-a schimbat, asta nu înseamnă că m-am schimbat și eu. Principiile mele au rămas aceleași, educația primită de acasă o port mereu cu mine în geantă... sunt ocazii când o mai pun și în cap, să mai facă și ea ceva bun (Ha, ha. Just joking).
Sincer? Îmi iubesc țara. Nu aș da-o pe Londra.

Pentru mine lumea are părțile ei bune și părțile ei ciudate. Dar știți ce? Voi lua mereu partea bună, voi învăța ce se poate de învățat și voi lăsa ceea ce nu este pe placul meu. Am un concept: nu mă las schimbată de lume. Dacă se poate, aș vrea eu să schimb lumea.
În final, pot să zic că am rămas aceeași eu: un amalgam de calități și defecte, cu zâmbete și cu noi idei în minte. Pasionată de scris, de muzică, de călătorit și o romantică incurabilă.

❤ Îți este dor de casă?

Da, îmi este dor de casă, de cei dragi...
  Însă viața aceasta ne oferă oportunitățile ei. Tinerii pleacă departe, pentru a-și face un rost. 
   Personal, îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ocazia să merg mai des în România.

Cum am zis și mai sus, nu aș da pe nimic țara noastră. Așa cum este ea: cu defecte, și totodată minunată; cu obiceiuri, credințe și oameni.
Fiți mândri că v-ați născut români!

Cât despre voi, străinătatea v-a schimbat? Dar România?
Ce principii de viață aveți?

NOU! ❤ Preferi Anglia sau Italia?

Am stat puțin și m-am gândit cum anume să răspund la această întrebare. Voi încerca să fiu succintă, să mă adun, și să prezint exact viziunea mea în acest moment și voi să înțelegeți ceea ce vreau să spun.

  Cred că fiecare etapă a vieții este frumoasă și prin etapa noastră de maturizare (fie copilărie, fie adolescență, fie maturitate) - atenție - putem vedea și percepe în mod diferit locurile în care ne aflăm.

Cât timp am stat în Italia, nu m-am acomodat foarte bine cu oamenii de acolo (aveam un numar restrâns de cunoștințe, eram timidă) și în plus, era vorba de copilărie: atunci când am fost dependentă de părinți, când nu am putut să ies singură, când școala-curte-casă-parc era tot traseul pe care îl cunoșteam.
  Acum, la maturitate, în Londra, este altfel viața. Pot să ies, să mă întâlnesc cu prieteni, să vizitez locuri noi împreună cu cei dragi! Majoritatea cunoștințelor mele sunt în Londra.
   Dacă aș vizita în acest moment Italia (sau dacă aș locui acolo) aș face la fel ca și în Londra: m-aș bucura de ea și de tot ceea ce are de oferit, pentru că sunt majoră și văd altfel viața, am alte posibilități.
   Voi enunța citatul acela: "Nu contează unde te afli în viață ci pe cine ai alături!". Asta cred cu fermitate.
Deși îmi place în Londra și m-am obișnuit cu ea, tind să cred că oriunde mă voi afla, vor conta doar persoanele care vor fi alături de mine în această călătorie a vieții! Până la urmă... sufletul contează, oamenii și dragostea din jur. Restul sunt detalii.

Voi ce părere aveți?
Poate un loc anume să fie perceput diferit în funcție de etapa vieții?