Act 4

     — Gata Melody? mă-ntrebă bunicul meu ajutând să-mpachetez ultima cutie.

     — Phew...nu știam că sunt atât de multe cutii de împachetat, îmi dau eu mâna peste frunte oftând obosită. Și ultima...phew. A trecut câteva zile să le-mpachetăm pe toate. Abia aștept să mă-ntorc înnapoi acasă în Philadelphia tată.

     — Și eu aștept asta fata mea! mă mângâii acesta pe cap.

     — Nu cred...dar după atâția ani misiunea mea e completă. Nu m-aș fi așteptat în viața mea că s-ar fi întâmplat asta până la urmă. În sfârșit sunt liberă...liberă! Nu mai trebuie să lupt, însfârșit mă pot odihni liniștită fără să-mi fie frică de ziua de mâine.

     — Mă bucur tare mult. Apropo...eu zic să-ți iei rămas bun de la prietenii tăi.

     — Evident că am să fac asta, mă știi doar. Revin imediat bunicule, ies eu din casă auzindu-se sunetul tocurilor mele turcoaz pe podeaua de lemn a cabanei.

      Deși nu ies bine pe poartă că-i pot vedea pe cei cinci eroi...nu, cei cinci prieteni din visele mele cum stau în fața porții mele fiecare având un cadou pentru mine.

     — Am zis să ne luăm rămas bun în stilul nostru, zise Jhon dându-mi un buchet de trandafiri. Pentru tine.

     — Îți mulțumesc din suflet! îl iau eu pe acesta în brațe pupându-l pe obraz.

     — Știu că îți plac cărțiile...așa că ți-am adus o carte! îmi intinse fata roșcată o carte galbenă.

     — Aww nu trebuia drăguță. Ce titlu interesant:"Scorpia se întoarce". De ce am un sentiment de déjà-vu? În fine..nu cred că mai contează asta. Mulțumesc oricum drăguță! o iau eu pe aceasta în brațe.

      — Am și eu un cadou pentru tine! spuse Nicholas dându-mi un trandafir galben care-i apare în mână.

     — Awww...mulțumesc!

     — Mie nu mi-ai dat niciodată flori! îl lovește Lyna în cot.

     — Bine, poftim! îi înmână și ei un buchet de șapte trandafiri roșii.

     — Aha! Deci mi-ar sta bine-n sicriu să-nțeleg! zise Lyna. Lasă lasă...vezi tu! Lasă lasă! Vorbim noi acasă!

     — Dar unde am greșit?! întrebă Nicholas. La morți se dă număr par, la vii se dă impar.

     — Nu merge așa la mine nu nu! Sunt franțuzoaică, ai uitat?! În Franța e invers ca la voi...mi-ai dat șapte flori deci vrei să mă vezi în groapă, nu?! îi dete Lyna băiatului cu buchetul în cap, râzând amândoi. Ești prostu' meu și te iubesc! îl sărută Lyna pe băiatul cu ochii verzi, acesta făcând la fel.

     — Am și eu un cadou pentru tine! spuse Lia dându-mi un flaut.

     — E așa frumos...îi spun eu fetei brunete luând-o în brațe. Mulțumesc mult Lia!

     — Cu plăcere, mă bate aceasta pe spate.

     — Ți-am luat și eu ceva! zise Emma dându-mi în mână niște chei. Ai propia ta limuzină, în caz că aveai nevoie!

     — Nu mă așteptam dar mulțumesc din suflet! o luai eu pe fata blondă în brațe.

     — Ah da Melody...apropo! zise băiatul cu ochii violet. Ești băgată în grupul nostru pe telefon, oficial faci parte din gașca noastră.

     — Vă mulțumesc tuturor, n-am cuvinte prin care vă pot mulțumi. Înseamnă atât de mult pentru mine. Sunteți niște prieteni uimitori! Rămas bun tuturor! le trimit eu fiecăruia pupici, înnainte să facem o îmbrățișare de grup.

     — Melody, ești gata? întrebă bunicul meu.

     — Acum tată! Sunt gata! îi spun eu acestuia urcând în limuzina albă cu el, așezându-ne pe scaunele de catifea roșie, aceasta fiind condusă de un majordom de-al Emmei.

     Nu după scurt timp ajungem și în aeroport care era plin de lume, acesta având pe podea o groază de pavele bej pe care eu și cu bunicul meu mergem, trăgând valizele după noi.

     Până la urmă după ce trecem de detectoarele de metal, ne ducem la recepție unde aflăm că avionul nostru va  veni în cinci minute.

     Zis și făcut, urcăm în avion acesta pornind la scurt timp după timp în care bunicul meu adoarme lângă mine, iar eu îmi pun căștiile în urechi ascultând niște muzică simfonică.

     După zborul de câteva ore, cobor cu bunicul meu din avion și mergem spre casă, dubița cu lucrurile noastre va ajunge în câteva zile.

     — Aaaahhh...casă dulce casă! spun eu intrând pe portița de argint în curtea casei mele plină de verdeață și flori, lângă gard fiind tufele mele dragi de trandafir.

     — Nu am mai fost pe-aici de mult, Melody. Îmi spuse bunicul la care eu mă uit cu căldură la el.

      — Oh, tată! Însfârșit suntem acasă! După atâta timp! Sunt așa fericită, habar n-ai câte trec prin capul meu! o lacrimă de fericire prelingându-se pe obrazul meu, bătrânelul de lângă mine ștergândumi-o cu degetul.

     — Haide în casă fata mea! merse el alături de mine înnăuntrul casei noastre.

      Încă îmi amintesc vremurile când copilăream pe aici și alergam în casă, până am dat de cutia aia care mi-a distrus viața. Deși...fără ea nu cred că mai aveam prietenii pe care îi mai am astăzi. Fi fericită Melody, ai câștigat. După atâta timp ai câștigat, ai primit ce-ai vrut, ți-ai îndeplinit misiunea. Și am învățat că nu e nevoie să fi întotdeauna pe cont propiu ca să poți face ceva în viață, uneori mai ai nevoie și de puțin ajutor.

     Deja pot simți vântul rece care intră pe geamul deschis cum îmi străbate pletele, făcându-mă să mă simt minunat. Mi-am făcut prieteni care m-au acceptat pentru cine sunt și asta contează...că tot veni vorba. O persoană importantă din viața mea, profesorul meu de matematică, mi-a spus odată:"Ieri este istorie. Mâine un mister. Azi este un cadou. De-asta îi zicem prezentul." Nu știu cine a zis citatul ăsta, profesorul meu mi-a spus cine dar sinceră să fiu am uitat, deși nu pot să nu mă uit în spate fară să mă gândesc măcar odată la acest citat.

     Eu mi-am terminat misiunea, dar voi încă o aveți pe a voastră, și cel mai important lucru pe care-l poți face este să-ți urmezi inima, să-ți asculți instinctele și să primești puțin ajutor.

Sfârșit...

Oare?

     Dacă citiți asta vă mulțumesc din suflet că ați citit volumul doi din seria Elementele. M-am cam grăbit de la capitolul 22 deoarece mâine încep clasa a XII-a și nu am scris mai toată săptămâna, așa că am scris astăzi. Vă mulțumesc din suflet pentru că a-ți ales să citiți volumul doi și îi mulțumesc iubitei mele LuissaAndreea24 pentru că m-a determinat să continui această serie. Cu alte cuvinte...mulțumesc din suflet și ne vedem în volumul trei "Rainbow". O zi bună să aveți.