Mă trezesc nu după mult timp într-o peșteră, capul meu stând în poala lui Melody.

      — Shhh..își pune fata degetul pe buzele mele să nu scot vreun sunet. Suntem în siguranță momentan...

     — Ce s-a-ntâmplat? o-ntreb eu pe aceasta.

     — După ce an fugit Lyna a trimis un pheonix spre tine care a explodat fix în capul tău. A trebuit să folosesc viteza sunetului să ajungem în locul ăsta. Ai grijă...ceilalți sunt mai bine. Dar Emma e cea mai periculoasă...se poate transforma în aer și poate să-ți ia cristalul de la gât cu ușurință. De-asta  l-am luat eu acum cinci minute, e la mine în buzunar. Simptomele nu apar încă, stai calm.

     — Înțeleg, zic eu ținându-mă de cap.

     — Ai dormit o oră, nu puteam să te las aici, noroc că rana ta s-a vindecat. A trebuit să pun o barieră sonoră la intrarea în peșteră să nu cumva să avem oaspeți.

     — Și acum ce facem? o-ntreb eu pe ea.

     — Nu știu, sincer nu știu. De Lyna Lia și Nicholas mai scăpăm...dar Emma e cea mai periculoasă. Și acum trebuie să scăpăm de Emilly, dar nu știu cum.

     — Am un plan...îi spun eu acesteia. Cred...îl zic pe parcurs.

      — Spune!

     — Deci mai întâi de toate trebuie să ne ocupăm de Emma. Uite cum facem...tu paralizezi persoanele când le ei vocea, nu?

     — Da, de ce? mă-ntreabă ea pe mine.

      — Ăsta e planul! Dar nu știu dacă va merge...

      — Spune odată, nu mă ține în suspans!

      — Eu o să ies afară, o voi striga pe Emma pentru că și hipnotizată garantez că la fel de naivă este. Cum vine la mine, tu o paralizezi cu degetul tău, apoi eu îi iau colierul de la gât să nu-și poată folosi puteriile. Repetăm procesul ăsta și cu ceilalți și îmi folosesc Talismanul Hsosului pentru ai putea vindeca. Garantat v-a merge, e inevitabil.

      — E un plan foarte bun! zise Melody. Apropo, am vești. Am simțit că Emilly minte când a spus că trebuie să-i ucizi, și am luat amploficatorul de la Xanilia. A avut dreptate când a zis că voi veni la ea.

     — Mai întâi ne ocupăm de cele mai periculoase, respectiv Emma și Lyna. Îi zic eu acesteia care dă din cap.

     — În regulă...să începem! mă ajută fata să mă ridic, aceasta spărgând bariera sonoră din fața peșteri ieșind odată cu mine. Sunt aici, stai calm! se transformă dânsa în vibrații sonore eu luând-o înnainte.

      — Emma! o strig eu pe aceasta, Emma unde ești!

     — În spatele tău! răspunse fata venind cu viteză spre mine doar să paralizeze în aer, fiind înconjurată de o aură fuchsia.

     — Mulțumesc frumos, îi iau eu cristalul de la gât. Melody legând-o cu o partitură în peștera noastră.

     Merg mai departe unde o observ pe Lyna patrulând pe insulă uitându-se în fiecare direcție după mine.

     — Hei roșcovan-o! Sunt aici! o tachinez eu pe aceasta, îndreptându-și ochii verzi spre mine.

     — Tu!  aruncă Lyna cu mingi de foc spre mine, care explodează la impact cu solul, eu abeea putând să mă feresc. Treci aici! țipă aceasta spre mine aruncând cu zeci de mingi de foc spre mine, paralizând imediat în aer. Dar...colierul Lynei emite o rază puternică ce oprește paralizia lui Melody, fata transformându-se într-un pheonix gigantic ce scuipă flăcări spre noi.

     Melody încearcă să o atace cu puteriile ei, dar e inutil, Lyna fiind cu mult mai puternică decât ea, fata brunetă fiind lovită grav de o flacără ce o lovește căzând în mâini.

     — Vrei să jucăm dur deci...fie, îi zâmbi Melody viclean. Talisman al Muzicii! Dă-mi puterea ta! își invocă amplificatorul de putere emițând o undă sonoră atât de puternică ce o face pe Lyna înnapoi om, reușind să-i ia colierul de la gât și să o lege și pe ea cu o partitură.

     Deși fericirea noastră se oprește în momentul când Nicholas și Lia vin spre noi, privindu-ne pe ambii cu ură curată. Nicholas doar își îndreaptă mâna spre mine și Melody ieșind din pământ o plantă gigantică spinoasă ce mă cuprinde pe mine alături de Melody, doar învârtindu-se odată foarte rapid.

     Lia și ea își întinde mâna spre plantă, aceasta începând să înghețe, în jurul meu și al lui Melody începând să se formeze un cub de gheață.

     — Deci...ăsta e sfârșitul, nu? o-ntrev eu pe fata brunetă, ambii începând să tremurăm de frig.

      — Se pare că da...ăsta e sfârșitul. Îmi cer iertare dacă am fost egoistă...

     — Nu...nu e sfârșitul! Dă-mi colierul Melody!

    — Acum! zise ea punându-mi cristalul la gât, acesta luând formă de colier.

     — Ia-mă de mâini și închideți ochii, îi spun eu acesteia la care fata mă ia de mâini și-și închide ochii împreună cu mine.

      Colierele noastră reacționează împreună, reușind să ne elibereze din închisoarea lui Nicholas și a Liei, printr-o explozie orizontală de energie violet și magenta ce iese din mâinile noastre, distrugându-le capcana.

     — Ești un geniu! spuse Melody plutind în aer alături de mine, ambii fiind înconjurați de energis colierelor noastre ce strălucesc împreună.

     — Chestia mă-mbolnăvește! zise Nicholas luând-o pe Lia de mână, aceștia unindu-și puteriile energia lor combinată plină de ură îndreptându-se spre noi, dar fără să ne afecteze.

     Colierul meu reacționând odată cu cel al lui Melody învingându-le convergența celor doi trântindu-i la pământ. Eu reușind să le iau telekinetic cristalele de la gât.

     După ce-i adunăm pe toți în peșteră, Melody reușește să-i lege pe toți patru cu partitura ei, în final eu invocându-mi talismanul:

     — Talisman al Haosului! Dă-mi puterea ta! amplificatorul meu de putere reacționând cu cristalul meu înnainte să-l iau în mână și să-i invoc puterea. Cristal al Haosului! Te rog, purifică-mi prietenii! îmi invoc eu cristalul din acesta ieșind sute de fascicule purpurii ce-mi purifică prietenii de întunericul ce i-a posedat.

     — Ce...ce s-a-ntâmplat? întrebă Lyna. De ce sunt legată? Jhon?! Jhon ești bine?!

     — Sunteți vii! îi iau eu pe toți patru în brațe, Melody uitându-se la noi fericită.

     — Pentru cât timp? se auzi dintr-un colț vocea lui Emilly.