Privind cerul înstelat de pe acoperiș, oarecum mă regăsesc pe mine însumi undeva acolo. Nu știu cum sau de ce, dar tot ce vreau să fac noaptea asta glorioasă e să mă uit la stele, ce sclipesc cu o strălucire nemaipomenită în întunericul nopții.

- Te superi dacă mă așez lângă tine? mă-ntrebă Melody la care eu îi fac loc. Știi...îmi place. Nu prea e sigur să stăm pe acoperișul casei dar aia e, râse ea dintr-odată.

- Melody, știi...mulțumesc. Îmi ești ca o soră, ai fost acolo pentru mine când prietenii mei nu au fost.

- Prietenii tăi țin la tine, foarte mult, simt asta. Dar le-a fost foarte greu să mai vorbească cu tine după ce i-am făcut Liei. E doar vina mea.

- Greșești, nu e vina ta. E a mea, tu ai vrut doar să faci un bine, să o trezești la realitate. Și nu te condamn...posibil făceam la fel dacă eram în locul tău.

- Chiar crezi asta?

- Nu știu, dar o posibilitate. Am o întrebare, care e constelația ta preferată? A mea e Monoceros, constelația unicornului, reprezintă magia, prietenia și visele.

- Cred că...o să mă faci narcisistă dar constelația mea preferată e Pisces, cea a peștiilor, zodia mea.

- Narcisist-o, râd eu glumeț fata chicotind odată cu mine.

- Țin minte când eram mică și obișnuiam să mă uit la stele împreună cu verișoara mea mai mare. Ea mereu a fost acolo când am avut nevoie de ea, dar știi care e faza? Aveam aceeași constelație preferată, Pisces. Avem până și o planetă preferată, planeta Neptun, semănăm foarte mult una cu cealaltă, uneori mă-ntreb dacă e sora mea.

- Eu nu prea am avut frați sau verișori, adică aveam...din partea tatălui mai mult.

- Ce s-a-ntâmplat cu el?

- Tatăl meu era demon, fiul lui Lucifer. S-a-ndrăgostit de o pământeancă, a fost exilat din iad, s-a încreștinat să poată fi împreună cu mama și să poată fi aproape de Dumnezeu iar apoi după căsătotie m-au avut pe mine. Tatăl meu și-a dat forma pentru a se putea renaște sub o nouă formă, adică eu. Mama mereu mi-a spus că am bunătatea lui, deoarece și-a dat inima pentru mine.

- Îmi pare rău...șopti aceasta. Știi, oarecum te înțeleg. Am fost abandonată de către propii mei părinți de mică, mama era o adolescentă când m-a avut pe mine. Iubitul ei nu vroia să aibă de aface cu mine deci pot să spun că nu mi-am cunoscut tatăl, iar mama mea avea două variante: fie mă creștea alături de tatăl ei, fie pleca la iubitul ei. A ales a doua variantă, dar evident s-a despărțit de ea...și de-atunci nu s-a mai întors acasă. Nu-mi cunosc părinții, ei nu mă cunosc pe mine, motiv pentru care am fost crescută de bunicul meu. Scuze, iar mă emoționez, își șterse ea o lacrimă. Deși mă doare...mă doare faptul că nu am fost vrută de părinții mei, iartă-mă. Sunt extrem de sensibilă. Tu...cum ai devenit element? schimbă fata dintr-odată subiectul.

- Păi, încă îmi amintesc ziua aia de parcă era ieri. Eram la antrenament cu cel mai bun prieten al meu, așa că ne decidem să mergem la cafenea peste o oră. Ajungem la cafenea, eu mergeam cu Lia, și Nicholas a dat de Emma și Lyna dar asta nu contează. Ne întâlnim toți cinci acolo, stăm ce stăm, până când Emma se decide să mergem prin pădure la aer curat. Acolo îmi ia atenția o cutie de lemn cu margini aurii, și nouă luni mai târziu am ajuns în punctul ăsta. Dar tu?

- Oh...vezi tu. Eu aveam opt ani când am devenit element.

- Derulează, poftim?! o-ntreb eu pe aceasta total șocat.

- Exact, mă jucam în grădina din spate a casei mele ca în fiecae zi. Apoi...am găsit o cutie maronie cu margini aurii. Când am deschis-o am văzut acel cristal, a devenit colier, știi și tu. Doar că eu am avut viziuni din momemtul acela cu sfârșitul lumii. În fiecare seară timp de nouă ani non-stop am visat sfârșitul lumii, tornada aceea. În premuniția mea ați apărut și voi, cei cinci eroi, și încă o fată care aparent era cheia către voi. Am spionat-o pe fata aia mult și bine, am mers în New Jersey mai întâi unde am găsit-o pentru prima oară. Am spionat-o și pe internet, se pare că prietenul ei era Nicholas, unul dintre cei cinci eroi și pe profilul lui scria că e în Los Angeles. M-am dus acolo și ca să o urmăresc pe ea în continuare și să-l găsesc pe el, dar nu era acolo. A venit și ziua judecății, unde am fost informată că furtuna are loc pe insula Rock din Las Vegas apoi a apărut circubeul ăla...și de aici deduci tu singur.

- Și bunicul tău știe de toate astea? o-ntreb eu pe fată la care ea dă din cap afirmativ.

- Da, știe. A aflat când aveam doisprezece ani.

- Și care e faza cu...Emilly? Ai zis că lucrezi pe cont propiu, parcă.

- Da, lucrez pe cont propiu. Am avut odată un coleg totuși, un alt element exact ca mine, a fost o companie plăcută totuși, dar nu pot să las pe altcineva să-mi facă treaba. El a încercat să mă ajute, eu i-am zis să nu se bage prea mult în treburile mele. Nu pot risca să fie cineva rănit din cauza mea, crede-mă că par violentă dar sunt defapt o persoană empată. Nu am vrut să devin erou, nu am avut de ales.

- Dar ai făcut-o. Ești mai mult decât o eroină. Ți-ai dat propia ta libertate încă de la o vârstă fragedă doar să poți face un bine omenirii.

- Uneori...uneori am impresia că sunt egoistă, deoarece vreau și eu ceva. Țin minte că veneam obosită la ore, nu puteam să învăț de oboseală. Mi s-a spus că sunt leneșă, asta până profesorul meu a înțeles de ce sunt așa.

- Stai...tu i-ai spus profesorului tău?! întreb eu deodată la care ea chicotește.

- Prostuțule! Profesorul meu era elementul despre care îți vorbeam mai devreme. Am fost foarte fermă cu el, deoarece în misiuni vârsta nu contează. Nu aveam respect față de el când vorbeam despre subiectul ăsta, deoarece eu eram cea cu mai multă experiență decât el. În fine...cred că am vorbit cam mult noaptea asta, eu mă duc la culcare. Oh, și încă ceva...ai grijă de tine! se ridică fata dându-și părul în vânt înnainte să sară de pe acoperiș lovind pumnul cu pământul. Fata ridicându-se de parcă n-a pățit nimic, întorcându-și ochii verzi spre mine pentru ultima oară înnainte să meargă să doarmă.