Chào các bạn! Vì nhiều lý do từ nay Truyen2U chính thức đổi tên là Truyen247.Pro. Mong các bạn tiếp tục ủng hộ truy cập tên miền mới này nhé! Mãi yêu... ♥

Capitolul XV

     După ce Emilly le spuse părinților ei că pleacă la ziua de naștere a unui prieten, aceștia o lasă ceea ce este puțin suspect având în vedere că nici nu au venit să mă vadă măcar, dar asta e partea a doua. Încep să merg cu Emilly pe stradă către casa mea.

     - Și de ce ai acceptat să vi la petrecerea mea? o-ntreb eu pe aceasta.

     - De ce m-ai invitat? îmi răspunse cu o întrebare fetița brunetă.

     - Da...ai dreptate. Și, ce tort îți place?

     - Nu am preferate, dar cred că-mi place pădurea neagră.

     - Ai gusturi bune, și mie îmi place. Îmi mai place și să trag cu arcul...

     - Tu faci cumva conversație cu mine?

     - Da, dacă nu te deranjează.

     - Sigur nu pui tu ceva la cale? se uită ea suspect la mine la care eu dau din cap negativ. Bine...păi, mie nu-mi place sportul. Defapt sinceră să fiu, nu îmi place nimic. Tot ce simt este...gol, întuneric...și atât. Adică, știu ce este iubirea dar, n-am înțeles-o. Sunt doar o vrajă, n-am plăceri sau sentimente. Ar trebui să mă simt tristă dar în schimb, mă simt...ciudat. Te-ai simțit vreodată...așa?

     - Posibil, nu știu.

     - Hah! Ești un băiat amuzant, știi asta, nu?

     - Flirtrezi cu mine cumva? Sunt verișorul tău.

     - Ew, m-ai bine m-aș sinucide decât asta.

     - Crede-mă, nu ești singura.

     - Ahahahahahaha! pufni fetița în râs deodată. Știu câteva glume, vrei să auzi?

     - Desigur, ce glume?

     - Păi...nu cred că-ți spun! îmi zise fetița.

     - De ce?

     - Pentru că am o tonă de treabă de făcut. O schele-tonă! începu să răda din nou.

     - Chiar știi să faci glume...

     - Dar asta nu schimbă nimic între noi. Suntem încă inamici și trebuie să te ucid, nu uita asta. Motivul pentru care accept să vin poate fi unul chiar necurat, de ce ai lua un risc ca ăsta?

     - Îmi place să fiu pe muchie de cuțit.

     - Și ziceai de mine că sunt nebună, masochistule.

    - Știi măcar ce-nseamnă cuvântul? o-ntreb eu pe aceasta la care dă din umeri.

     - Când mama se enervează, tata face glume proaste, și ea îl face masochist. Am dedus singură ce-nseamnă, nu sunt chiar atât de proastă.

     - Aha, știi...ești chiar o companie plăcută. Exceptând faptul că vrei să mă ucizi, dar ești o companie plăcută.

     - Oh mulțumesc. Tu nu ești.

     - Asta a fost crud, știi?

     - Da. Da știu. Și nu regret deloc că am zis asta.

     - În cazul ăsta...nu mai contează.

     - Așa zic și eu. Oh uite, am ajuns!

     - Domnișoarele primele, îi deschid eu ușa frumos.

     - Vai ce gentleman! spuse ea falsificând tonul unei fete flatate, făcând ochii mari și făcându-și vânt cu mâna.

     Odată ce intru după ea, încui ușa în spatele ei și apoi se găsește înconjurată de prietenii mei din toate părțiile.

     - Ce e asta?! se panică ea uitându-se în jur:Nicholas fiind cu brațele încrucișate, Lyna pocnindu-și degetele apăsând pe pumnul ei cu palma, Lia uitându-se la ea de parcă vrea să o ucidă, iar Emma, o privește plictisită.

     - Bun venit în iadul meu special. Își întinse Lyna palma, o flacără ieșind din aceasta.

     - Vezi să nu dai foc la casă ca data trecută! o avertiză Emilly dispărând într-un fum negru, reapărând în spatepe fetei roșcate lovind-o în spate.

- Dar cum?! întreb eu șocat, prietenii mei uitându-se uimiți la ea.

- Am uitat să menționez ceva...dar acum mi-am amintit! zâmbi jigodia de fată parșiv uitându-se rece în sufletele noastre. Vedeți voi, i-am zis lui Lucifer că după ce îmi termin misiunea îl voi sluji. Așa că acesta mi-a dat o putere cu mult mai mare decât acel colier afurist. Ce nu știe el este cum îmi voi îndeplini misiunea, dar nu vă zic vouă că doar nu-s proastă.

- Lasă-i în pace! îi ordonă din spate Katerina, ținând în mână pistolul ei tehnologic apăsat pe ceafa fetiței.

- Ce? se întoarse Emilly la aceasta. Ai trage într-o fetiță așa drăguță ca mine? făcu Emilly niște ochi de cățeluș, Katerina apăsând pe trăgaci.

     Din pistol iese o energie puternică de culoare albastră ce o trântește pe Emilly pe jos instant.

     - Bastard-o! o-njură Emilly, doar ca sora mea să apese pe trăgaci încă odată timp îm care raza de energie începe să o rănească pe mica psihopată. Vei plăti pentru asta! făcu ea covorul să plutească înfășurând-o pe Katerina, punând-o la pământ.

     - Dă-i drumul! îi ordon eu acesteia, fetiță răzându-mi în față strângând covorul în jurul Katerinei.

     - Nu mă fă să o sufoc! Sunt în stare să fac asta.

     - Fie! mă iau eu de mână cu prietenii mei, colierele noastre strălucind puternic, o lumină apăsătoare ieșind din acestea în timp ce toți cinci stăm aliniați în fața ei.

     - Ce aveți de gând să faceți? întrebă fetița zâmbind viclean, razele multicolore ale colierelor noastre luminându-i fața dintr-o culoare în cealaltă.

     - Prin puterea Cristalului Haosului, al Vântului, Pământului, Apei și-al Focului. Te condamn la distrugere! îi spun eu acesteia închizându-mi ochii, energia prietenilor mei cuprinzându-mi corpul. Dar dintr-odată cristalele noastre încep să ne electrocuteze pe toți cinci, în același timp. Putând simții mii de volți de electricitate cum trec prin corpul nostru în final căzând în genunchi cu toții.

     - Cum de....ce s-a-ntâmplat?! întrebă Lia șocată.

    - Nu știu...îi răspunse Emma. Dar mă doare tot corpul!

    - Se pare că am câștigat, păși Emilly victorioasă spre noi, fiind imediat lovită de o undă sonoră de culoare rozalie. Au!

    Nu se poate, îmi întorc eu capul văzând-o pe Melody în costumația ei de element în fața geamului, silueta acesteia fiind una umbroasă datorită faptului că stătea cu spatele la apusul soarelui.

     - Nu e frumos să-i ataci pe cei mai slabi decât tine, știai asta?

     - Melody! îi exclam fericit numele alături de prietenii mei.

     - Oh...am înțeles. Atunci așa jucăm. Începu Emilly să cânte, în jurul fetei cu ochii fuchsia începând să apară un fum de culoare verde ce se-nvârte pe lângă ea precum un șarpe. Doar mi-ai făcut totul mai ușor drăguță, ucide-i. Îi ordonă Emilly la care fata brunetă începu să râdă.

     - Tu chiar crezi că mă poți hipnotiza pe mine? își înclină Melody capul zâmbindu-i dulce, ochii acesteia roz strălucind și mai tare. Vezi tu draga mea, eu sunt un element adevărat iar puteriile tale nu se pot compara cu ale mele. Și se pare că ești și cea pe care trebuie să o distrug, ce ușurare pe mine. Își închise ea ochii râzând, făcându-și lira magică să apară ciupindu-i corziile în așa fel încât o partitură alături de un val de note muzicale o lovesc pe fată atât de tare încât zboară în perete, acesta spărgându-se în urma incidentului, fetița ajungând în curtea mea.

     - Vei plăti pentru asta! își întinse fetița mâna trimițând un vârtej negru spre Melody, bruneta cu ochii rozalii ajungând instant în fața ei luând-o de gât.

     - Ești amuzantă, știai asta? Știi...de fel sunt o persoană pacifistă, eu nu aș răni pe nimeni deoarece nu vreau să îi am pe conștiință. Dar tu...tu nu ești o persoană, ești doar o vrajă. Asta înseamnă că dacă te ucid, nu ar fi crimă. Își băgă fata unghiile în gâtul fetiței aceasta țipând de durere în timp ce un lichid negru începe să se scurgă pe degetele lui Melody.

     - Nu mă...poți...omorî așa ușor! se teleportă Emilly în spatele acesteia, Lyna fiind singura care avea puterea să se mai ridice în picioare.

     - Talisman al Focului, activează-te! țipă aceasta în timp ce focul se-nvârte în jurul acesteia.

     Lyna își întise mâna din ea ieșind o flamă albastră ieșind din aceasta, transformând-o într-un șarpe ce se-nvârte-nspirală înghițind-o pe Emilly ca mai apoi să se lovească de un copac din curtea din spatele casei unde explodează, Lyna leșinând în urma incidentului.

     - Lyna! mă reped eu la aceasta ținându-i fața-n palmele mele, o șuviță albă apărându-i în păr.

    - Va fi bine, se uiă Melody la mine cu căldură. Cât despre fata aia, a reușit să supraviețuiască. Voi merge după ea...

    - Stai! fugi Nicholas la aceasta. Putem ajuta! Dacă suntem elemente o putem învinge-

    - Nu. Îl întrerupse direct fata uităndu-se rece în direcția lui. Nu vă pot lăsa să faceți asta, e mult prea periculos. Eu am misiunea să o distrug, nu voi. Vă avertizez, nu vă băgați în treaba mea, nu știți de ce pot fi capabilă. Cu bine, sări fata-n aer făcându-se nevăzută, de parcă a zburat.

     - Ești bine? o scoase Lia pe sora mea de sub covor.

     - Am fost prizonieră treisprezece ani într-o oglindă. Nu mor cinci minute într-un covor. Hei Jhon, se uită fata spre mine mai să văd un curcubeu în ochii ei din cauza luminii soarelui. Ai grijă.

Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro