După ce m-am întors înnapoi să vorbesc cu prietenii mei despre lucruri normale, îl văd pe Nick cum o ține pe Emma de umeri. Expresia de pe fața lui arată puțină frică odată cu Lia, iar eu încerc să-mi dau seama de ce.

     — Nick?îl întreb eu puțin suspicios, ridicându-mi o sprânceană. Ce faci?

     — Nu-ntreba!zise acesta. Explic mai târziu când nu e lume în preajmă!

     — Nu o mai ține pe Emma așa de umeri, se simte incomfortabil fata!spuse Lyna într-un mod arțăgos.

     Nick îi dă drumul fetei blonde, care ca prin minune începe să plutească în timp ce zâmbește precum un copil.

     — Ține-o înnapoi! îi ordonă Lyna prietenului meu, la care acesta o ține iar de umeri.

     — Hotărăște-te odată! O țin sau îi dau drumul? întrebă el sarcastic la care roșcata își dă ochii peste cap.

     — Știi ce-am vrut să zic, îi răspunse Lyna.

     — Ce păcat...zise Emma. Îmi plăcea să plutesc.

     — Acum cum mai mergem acasă?întrebă Lia. Nick nu poate să o țină ca pe un balon! Deși ar fi o idee...

     — Idee! exclamă Lyna. Nick ține-o în stil mireasă până acasă la ea! îi dă ea ordine.

     — M-aș simți mai comfortabil dacă m-ai căra tu, Lyna. Spuse Emma puțin rozalie la față, cel mai probabil din cauza soarelui ce lucește pe cer deasupra noastră.

     — Dar Nicholas ce are?întreb eu puțin confuz.

     — Păi nu vreau să fiu ținută de un băiat, mă simt incomfortabil.

     — Ai auzit-o Nick, zise Lyna. Hai că te car eu Emma. Ai grijă să nu plutim amândouă.

     După ce Lyna o cară pe Emma în brațe pe drum, observ cum aceasta nu mai atinge pământul.

     — Nick, puțin ajutor?îl întreba fata cu ochii chihlimbar care mai are puțin și se ridică în aer cu Emma.

     — Pe care dintre voi? Pe tine sau pe Emma? a-ntrebat el.

     — Pe moartea, îi răspunse Lyna. Car-o pe fata asta că plutesc naibii aici, poate vezi cum zbor ca un balon cu aer cald.

     — Prieteni, spuse Lia ținându-se cu mâna de cap. Eu cred că plec acasă, nu mă simt prea bine. La care Lyna se uită suspicios la ea, încruntându-se puțin.Ne mai auzim dacă e!

     — Lia, vrei să te conduc eu acasă?o-ntreb eu.

     — Ah nu, nu, nu! Nu e nevoie, mă descurc și singură. Ne mai auzim!spuse ea după care pleacă.

     — Fata asta minte mult, realiză Lyna. Ascunde ea ceva, aflu eu ce ascunde!

     — Și eu simt asta, am impresia că nu trebuie să o las singură.

     — Păi nu o lăsa singură, și ce-am zis nemernicule să o cari și tu pe fată că vezi cum plutesc aici ca balonul cu aer cald?!

     — Ah scuze! spuse Nick care o ia pe Emma din brațele Lynei. Cea mai bună parte e că e ușoară ca o pană!

     — Mulțumesc Nick, ești un dulce!spuse Emma care-l sărută pe obraz.

     — Mă simțeam mai bine dacă mă săruta Lyna, dar merge și așa.

     — Te sărut eu poimarți. În fine Jhon, eu zic să te duci la ea dacă simți că ceva nu e bine.

     — Crede-mă că m-aș duce, dar dacă o fac iar se ia de mine și face ca ultima dramatică. Zici că e în depresie uneori, dar știm cu toții că doar exagerează din orice.

     — Se pare că am ajuns acasă! exclamă Emma cu un zâmbet pe față.

     — Deschid eu poarta, continuă Lyna care deschide poarta cu gratii aurii, doar să observăm în fața noastră o frumoasă vilă.

     Nu doar atât, aspectul acesteia este unul parcă scos din fantezii, cu o fântână arteziană în mijlocul cărării, alături de niște tufișuri în formă de animale lângă poteca cu pavele albe.

     — Doamne, Emma! Știam că ești bogată, dar nu știam că stai aici! Este uimitor!

     — Mulțumesc, mama mea este o femeie de afaceri, iar tatăl meu are o slujbă puțin mai interesantă deși nu mi-a spus niciodată ce lucrează. A zis doar că e interesant! Totuși, în ultima vreme ambii părinții au niște întâlniri importante și petrec mai mult timp înafara țării. În prezent locuiesc mai mult singură alături de majordomul meu William și încă câțiva servitori. Părinții mei îmi trimit lunar bani în cont, deși eu nu-i cheltuiesc pe tot felul de lucruri prostești pentru că nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Mulți oameni bogați cu studii înnalte au ajuns săraci aproape instant datoriă că firmele lor au dat faliment, nu vreau să se întâmple la fel și cu familia mea.

     — Deșteaptă ești, o admiră Lyna. Ești mult mai inteligentă decât pari.

     — Sunt eu naivă, dar nu sunt proastă. Mă prind foarte repede

     — Oh, zise Nick mușcându-și buza. Ca să vezi, nici eu nu știam asta despre tine și te-am cunoscut primul.

     — Oamenii ascund secrete, acum hai să intrăm, sunt foarte obosită.

     — Tot tu vorbești, ai fost cărată ca o prințesă tot drumul!

     — Nu vorbesc prostii, chiar sunt obosită, vorbise fata blondă pe un ton foarte serios.

     Odată ce intrăm în minunata vilă albă ca varul, nu pot să nu observ imensul living din fața mea. Acesta are o masă de sticlă, câteva fotolii în culori pastelate, o canapea de un roz pastel și câteva rafturi de cărți.

     — Hai că-ți dau drumul acum, mai sus de tavan n-ai cum să zbori!spuse băiatul cu ochii verzi dându-i drumul fetei care începe să leviteze atingând tavanul.

     — Credeți-mă, pare amuzant și toate cele și chiar îmi vine să râd dar e extrem de obositor. Mă simt de parcă am alergat trei ore la un maraton, spuse Emma. Cred că o să dorm aici pe tavan, spuse ea închizând ochii și începe să cadă deodată.

     Din noroc pur Lyna o prinde pe Emma în brațe, Emma ținându-și mâiniile în jurul umerilor ei.

     — Eroina mea! îi mulțumii Emma.

     — Ai descoperit cum se oprește, nu-i așa?

     — Cred, vedem noi. Ah da! Am și uitat! Faceți-vă comozi...spuse ea trântindu-se pe canapea, eu și cu prietenii mei așezându-ne lângă ea.

     — Doriți ceva? întrebă Emma.

     — Vreau eu un pahar de apă, mor de sete!îi spuse Lyna, la care Emma chemă un majordom și-l rugă frumos să-i aducă fetei un pahar cu apă.

     După ce majordomul îi aduce Lynei paharul cu apă, aceasta bea doar jumătate din el și îl pune pe masă, la care Nick începe să zică niște glume mai deocheate având în vedere că nu are altă ocupație. Dar pot observa din privirea Lynei cum parcă ies scântei din ochii ei în timp ce paharul de apă începe să fiarbă.

     — Lyna, paharul...arătă Nick spre pahar.

     — Lasă-mă cu paharul, că ți-l torn în cap!

     — Lyna...paharul Lyna, paharul...îi repetă Nick terifiat.

     — Ce ai cu paharul ăla?!îl întrebă Lyna și mai nervoasă, paharul explodând. Oh...asta era cu paharul...

   — Asta încercam să-ți explic...

     — Cred că o să aduc un prosop, zise Emma la care eu îi răspund:

     — Nu cred că mai e nevoie, s-a evaporat deja apa. Ar trebui să strângă cineva cioburile.

     — Le strâng eu, nu-i problemă, se oferi fata blondă la care Lyna o avertizează să nu o facă deoarece există riscul de a se tăia. Dar era deja prea târziu, Emma deja se apucase să strângă cioburile cu mâiniile iar apoi le aruncă în coșul de gunoi cu palmele intacte.

     — Pe mine nu mă mai miră nimic, zise Nick. Are fata asta un noroc, de zici că n-ai mai văzut așa ceva!

     — Serios?întreb eu alaturi de Lyna.

     — Vorbesc serios, eram odată la un casino cu Emma, și Emma a câștigat.

     — Ca să vezi...poate e o coincidență! încerc să găsesc eu o explicație logică.

     — De trei ori la rând a câștigat...am tras de maneta aia de nu știu câte ori. Și ea câștigă de trei ori consecutiv fără vreun efort.

     — Eh, nu sunt nici chiar așa norocoasă!spuse Emma.

     — Dar atunci când te plimbai pe trotuar, și ai intrat în magazin? Fix atunci când ai intrat tu un șofer beat intrase cu mașina pe trotuar, dacă nu intrai în magazin îți cânta popa.

     — Ca să vezi...dar de unde știi asta?

     — Pentru că am intrat cu tine, eram cu tine! M-ai tras repede în magazin că ai văzut acadele, și în momentul ăla mai salvat și pe mine!

     — De asta ai instat să-mi cumperi tu acadelele alea?îl intrebase Emma.

     — Da, măcar atât să fac! îi zise Nick la care Lyna se uită șocată la ambii.

     — Prieteni, eu cred că mă duc acasă. Ne mai auzim dacă e, aveți grijă! îmi iau eu rămas bun de la ei, aceștia făcând același lucru.

     Totuși, gândul meu tot zboară la Lia. Ce ascunde fata asta? Pe zi ce trece se comportă din ce în ce mai ciudat, are reacții ciudate, se comportă puțin mai răutăcios. Să fie oare...îndrăgostită? Dar de cine? Aflu eu până la urmă, sunt prietenul ei cel mai bun doar. Mie îmi spune orice, și nu ar ascunde niciodată nimic de mine. Știu asta sigur...