Cât de romantic trebuie să fie să fii răpit!

- Zylphia Cardinham către Bryght Cardinham, duce de Rothgar, 1800

*

Intruziunea Cardinhamilor în viața lui îl deranja deja. Se aflau într-un salon dintr-un han, Wine Cardinham se mișca dintr-o parte a camerei în cealaltă, Zy și Anne stăteau pe o canapea care fusese încercată și de zile mai bune, iar el rămăsese în picioare, cu brațel încrucișate. Nu avea să dea înapoi în fața lui Wine.

Își amintea momentul în care îl găsise pe străzi. Nu avusese încredere în el, ci în lady Anne. Apoi, anii trecuseră, el fusese cazul social al Cardinhamilor, apoi angajatul lui Wine în firma pe care o deținea, iar acum era ginerele acestora. Pe Cardinhami nu îi urâse niciodată în mod special, dar asta nu îi făcea mai puțin aristocrați. Pur și simplu alegea să îi ignore. Cyrus se afla în sala mare a hanului, comandând mâncare și băutură pentru ei, fiind scutit de această dramă de familie, dramă pe care Silas nu voia să o înțeleagă. În loc să fie recunoscători că o salvase pe Zylphia, Cardinhamii păreau răniți, furiși, răzbunători.

—Să înțeleg următoarele: fiica mea este răpită; fiica mea este traficată într-un bordel; o cumperi pe fiica mea și o dezonorezi în fața unor indivizi pe care, apoi, îi ucizi cu sânge-rece...

—Nu am pomenit nimic despre uciderea lor, se încruntă Silas, sesizând tresărirea Zylphiei care nu bănuise nimic până acum. Cumva, faptul că ea nu știuse îl liniștise. Până acum.

—Nu trebuia. A apărut peste tot știrea cu privire la măcelul din Pretty Maid.

—Măcel?, întrebă șocată Zylphia.

—O meritau, strânse Silas din dinți.

—Așa este, zise Wine. Măcar erau de acord cu privire la un aspect. Apoi, îmi iei fata și o duci la Gretna Green pentru a te însura cu ea pentru că brusc Regele străzilor este mișcat de bună-cuviință. Silas continuă să tacă. Scuză-mă dacă mă îndoiesc de intențiile tale nobile...

Despre intențiile lui era vorba aici?

—Wine Cardinham, dacă tu crezi că voi vrea un șiling de la tine...

—Nici nu mă gândeam la asta, Silas. De altfel, îți refuz dreptul la zestrea Zylphiei.

—Tată!

—Wine!

Glasurile care exlamaseră fură ale Zylphiei și ale lui Anne. Wine și Silas priviră urât spre cele două femei, ceea ce le făcu să tacă înăbușit.

—Perfect!, spuse atunci Silas. Am suficienți bani pentru ca fiica ta să trăiască mai mult decât fericită zece vieți.

—Și cum ai făcut banii ăia?, întrebă Wine. Furând? De pe urma femeilor care își vând trupul în cartierul tău? Traficând chiar tu...?

—Wine, întreci măsura!, strigă lady Anne. Cardinham își strânse buzele și o lăsă pe Anne să monopolizeze conversația. Silas, noi nu ne îndoim de sursele tale de venit...

—Oh, milady, se pare că faceți, zise Silas, conștient de faptul că pumnii i se albiseră de cât strânsese din ei, iar fața i se înroșise de furie. Nu percep taxă de protecție precum Bell. Nu vând copii sau femei. Sunt însă un om de afaceri. Credeam că știi deja, Cardinham, cât de bun sunt la afaceri.

—Silas!, Anne se ridică și se apropie de el, atingându-l. Pe ea, numai pe ea o plăcuse mereu. Pe restul îi detesta, inclusiv pe soția lui cu ochi de mielușică. Știu ce fel de om ești, dar înțelege-mi grija! Îmi doresc din suflet ca ai mei copii să se căsătorească din dragoste așa cum am făcut eu. Zylphia este un copil sensibil...

—Ba nu sunt!, se auzi glasul copilului sensibil.

—... și vreau să fie fericită.

Silas rânji. Ei bine, se pare că începea să nu o mai placă așa de mult nici pe Anne Naiva Cardinham.

—Vreți să îmi spuneți, milady, că dragostea este mai importantă decât banii? Anne dădu să aprobe, dar fu suficient pentru el să spună: Adică, dacă Wine Cardinham ar fi fost un coșar din Dials v-ați fi îndrăgostit nebunește și ați fi trăit din acea iubire? Prinzându-i încheieturile, hotărât să nu o rănească, acesta continuă: Asta e iluzia oamenilor bogați, milady. Credeți că somnul e la fel de dulce noaptea dacă nu ai reușit să mănânci de trei zile sau dacă ai adunat resturile dintr-un gunoi. Aveți impresia că viața este fericită lângă iubirea vieții dumneavoastră și atât, că banii acelei iubiri nu contează niciun pic. Cred că să îngrijiți singură patru copii ar fi fost un chin dacă ați fi locuit în mahala. Cred că atunci nebunia dumneavoastră de a face copii s-ar fi încheiat după prima încercare și nu ați mai fi plâns nopțile după cei pierduți, ci ați fi binecuvântat fiecare avort spontan.

Tăcerea care se lăsă în cameră fu de-a dreptul apăsătoare. Atunci își dădu Silas seama că atinsese un subiect sensibil. După ce o avuseseră pe Zylphia, Silas știa că soții Cardinham încercaseră să mai aibă copii, numai că lady Anne întâmpinase numeroase probleme. Inclusiv sarcina gemenilor și nașterea acestora fuseseră un pericol pentru ea, iar faptul că nu îi putuse oferi lui Wine mai mulți copii o apăsase întotdeauna. Tristețea din ochii ei îl întrista și pe el de câte ori o vedea în acea perioadă. Își eliberă mâinile și se uită la femeia care rămăsese mută, în timp ce ochii ei se umpluseră din lacrimi.

—Marie..., se auzi glasul lui Wine care simțea frământarea soției lui.

—Nu, Wine, este în regulă. Anne se îndepărtă de Silas, iar căldura trupului ei fu simțită ca o pierdere când se îndepărtă. O observă ștergându-și lacrimile și regretă imediat tot ce spusese. Dar acum nu avea cum să ia înapoi vreun cuvânt. Probabil că ai dreptate; Zylphia trebuie să vină cu noi. Silas nu este băiatul pe care l-am crescut.

Cuvintele ei îl făcură să uite de răul pricinuit și își aminti că nu era posibil să le ofere satisfacție Cardinhamilor.

—Anulăm căsătoria, atunci, spuse Wine. Nu s-a întâmplat nimic și punct!

—Nu vorbești serios, spuse Silas. E pierdută fără mine!

—Nu este, îl contrazise pentru prima dată în viața ei Anne. Zylphia are familia alături de ea. Mereu o va avea. Ești liber de orice datorie, domnule Davis. Pentru totdeauna.

Silas privi spre Zylphia care părea într-un real impas. Totuși, evident că nu avea să meargă cu el. Ținea prea mult la ai ei pentru a vedea iraționalitatea deciziilor lor. Mârâind și aruncând cu obscenități, se întoarse și ieși din cameră. Trecu pe lângă un Cyrus care îl întreba dacă îi plăcea iepurele, pentru că altceva nu avea la ora aceea și ieși în vremea care se menținea urâtă. Lăsă ploaia să îl spele de păcate în timp ce îl simți pe George apropiindu-se de el. George nu-și demascase prezența, stătuse ascuns și așteptase.

—Domnule, ați pierdut-o pe signora Davis?

Nu, el niciodată nu pierdea. El niciodată nu mai pierde.

—Nu, George. Își așeză pălăria pe cap și continuă: E doar timpul să o răpesc pe doamna Davis. Atât.

Și pentru asta trebuia să se miște repede. La urma urmei, Cardinhamii aveau o istorie dibace în materie de răpiri.

***

Nu era ca și cum Zylphia Davis știa ce să facă. După izbucnirea din salon își dăduse seama că mama nu era într-o stare bună, iar tata rezona adesea cu ea. Nu fusese deloc bine ce spusese Silas, nu, dar, de altfel, Zy nu știuse niciodată că ai ei se chinuise să aibă copii, să îi aibă pe gemeni. După acel moment, după ce inima Zylphiei stătuse o clipă când își dăduse seama că Silas pleca, nimeni nu mai avusese poftă de mâncare sau chef de vorbă. Wine îl pusese pe Cyrus să o conducă în camera ei unde verișorul ei îi și adusese o tavă cu mâncare, oferindu-se să rămână alături de ea. Zylphia acceptase, așa că acum era așezată în pat, pe pernele tari, cu Cyrus la picioarele ei, continuând să mănânce din plăcinta cu agrișe.

—Să înțeleg că nu mai ești măritată acum?, întrebă acesta.

—Aparent, oftă Zylphia. Nu înțeleg prea bine ce se întâmplă, Cy. Mama și tata se tem de căsătoria mea cu Silas, pentru că aparent nu mă poate face fericită.

Cyrus se opri din mestecat și o privi înțelept:

—Dar tu simți că poate. Zylphia oftă din nou. Nu știa ce putea cu adevărat Silas. Fusese îndrăgostită de el, acum era căsătorită cu el. Silas nu fusese niciodată blând cu ea. Zy, e în regulă să îți placă Silas Davis. Oricum, am auzit că majoritatea fetelor se cred îndrăgostite de primul bărbat cu care... Știi tu.

Zylphia roșii. Relația ei cu Cyrus era foarte bună. Crescuseră ca frații, la urma urmei, iar Cy nu era deloc pretențios. Cy nu o judecase niciodată.

—Dar eu eram îndrăgostită de el și înainte. Cy ridică din umeri și înghiți brusc jumătate de felie. Nu știu ce să cred. A fost rău cu mama. Nu e ca și cum e vina noastră că ne-am născut într-o clasă privilegiată, că avem bani. Cy aprobă. Dacă aș putea doar să-i dovedesc asta, că suntem oameni ca el, ca sărmanii de la periferie...

—Oricum unchiul vrea să te despartă de el, Zy, deci nu cred că mai contează ce crede Silas Davis. Cyrus se ridică și luă cu el tava. Mai mănânci asta? Zylphia dădu negativ din cap. Cy se aplecă spre ea și îi dădu la o parte șuvițele de păr de pe față. Nu te frământa după bărbați, Zy. Nu merită, oricum.

—Tu ești bărbat, Cy!, zâmbi Zylphia. Cyrus o privi încruntat. Nu contează, oftă ea. Noapte bună! Sunt chiar obosită, să știi.

După ce Cyrus ieși, Zylphia se așeză într-o parte și oftă. Se schimbase de ceva timp în haine călduroase, împrumutate de la mama. Nu era o cămașă comodă de noapte, dar tot era de preferat hainelor ude. Părul i se uscase și i se umflase, cum era de așteptat. Îl lăsase răsfirat pe pernă. În surdină, ploaia continua să cadă în ținutul muntos al Scoției. Iarba mirosea afltfel aici, oamenii erau mai liberi. Își atinse inelul care zăcea pe inima ei, apusul sau răsăritul. În orice caz, Dumnezeu fusese tăcut în toată povestea ei. Probabil că dacă nu ar fi fost smulsă din Londra, ea și vicontele și-ar fi închegat relația. Probabil că până acum ar fi fost oficial logodită.

Pe de altă parte, își aminti momentul în care Silas aproape că o sărutase și gemu. Îl voia aproape, voia să experimenteze pe el tot ce credea că trebuia să se întâmple între soți. Bărbatul periculos care era o atrăgea nebunește. Pentru modul în care se juca cu mintea ei îl ura. Pentru cum îi trata familia îl disprețuia. Îl iubea totuși pentru tot ce era el, mândru, neînficat, dur. Și-ar fi dorit să fie la fel, chiar dacă i se părea imposibil să fie vreodată dură. Dacă ar fi fost însă neînfricată ar fi sărit în picioare în salon și ar fi spus că ea se duce cu Silas, cu soțul ei. Amândoi tăcuseră, iar acum se afla aici, cu reputația pătată, vedeta ziarelor de scandal. Și nu era deloc pregătită să revină în Londra, în atenția tabloidelor. Voia să se piardă undeva în peisajul bucolic de mai.

Își întinse corpul și dădu să se întoarcă pe salteaua atât de tare, încât părea că dormeai pe pietre, dar tresări când își dădu seama că un trup se afla cu ea în pat. Aproape că țipă înainte de a observa ochii albaștri ai lui Silas și parfumul lui evident.

—Mă întrebam când îți vei da seama că sunt aici, se auzi glasul lui Silas. Era ud, iar răcoarea de pe el o făcu să se înfioare. Mâna lui se opri imediat peste buzele ei, iar trupul i se ridică pentru a se așeza peste ea. Mirosea a whisky și a vreme rea, iar ea nu știuse niciodată că această combinație o va înfierbânta astfel. Își simțea sângele scurgându-i-se mai repede în corp, trupul evident încins. Genunchiul lui rece se apăsă pe baza trunchiului său, iar degetele lui începură să îi exploreze fața.

—Ce crezi că faci?, îl întrebă.

—Ar trebui să consum noaptea nunții acum? Ar trebui să aștept până ieșim din Gretna?

—Dar noi doi... tati a spus...

—Prostii. Tati a spus prostii. Știm amândoi că nu vei pleca de lângă mine, Zylphia. Ești soția mea. Am pus un inel pe degetul tău, am semnat într-un registru. Buzele lui se opriră la câteva milisecunde de ale ei. Mi-am pus penisul în tine. Am lăsat puțin din mine în trupul tău. Chipul ei roșii involuntar, iar ochii lui Silas se aprinseră. Îl simțea excitat lângă coapsa ei, iar locul în care se odihnea pe ea o ardea, o făcea să își dea seama că era la fel de stârnită. Ar fi foarte urât din partea ta să pleci acum.

—Silas, nu înțeleg de ce mă vrei, recunoscu Zylphia și rezistă impulsului de a se ridica și de a-l săruta chiar ea.

—Nici eu, dar până îmi dau seama intenționez să te țin legată de mine.

—Voi fi o durere în fundul tău, îi spuse. Mereu mi-ai amintit asta când eram copil.

Silas rânji.

—Am făcut asta, nu? Ei bine, să zicem că așa va fi. Dar de data aceasta și tu vei simți o durere. La propriu durerea aceasta se va simți chiar în fundul tău, Zylphia. Câtă perversitate zăcea în cuvintele lui și câtă plăcere trezea asta în mintea sa! N-avem timp de pierdut! Haide! Rapid, Silas o ridică în picioare și începu să îi pună pelerina pe trup, să o lege zdravăn. O înfofolise și o încălțase când își dădu seama că pe fereastra ei se afla o frânghie. Am plătit pe cineva să lase asta aici pentru mine, îi șopti. Ai fi șocată ce fac oamenii pentru o pâine caldă.

Silas dădu să sară peste geam, dar ea îl opri:

—Silas, mă răpești cumva?

—Credeam că e evident!

Mătușa Melody îl răpise pe unchiul Bryght, iar asta fusese cu adevărat romantic! Zylphia își mușcă buzele și privi înspre Silas. Era romantic, nu se înșelase atunci, când fusese copil și auzise povestea. Era foarte romantic! Și unic! Silas ajunse primul jos, iar ea îi căzu de-a drepul în brațe. George îi aștepta într-o trăsură, iar Zylphia păși cucernic în ea, pregătită să strige în gura mare că era răpită de soțul ei și că ăsta era un simbol romantic. Totuși, când și Silas intră în trăsură, îl auzi oftând, își întinse picioarele pe lângă ea și îi spuse:

—Acum, ai face bine să taci din gură. Nu am dormit nicio secundă în nenorocita asta de călătorie spre tâmpitul ăla de preot fierar!

Zylphia clipi șocată de cuvintele lui. În scurt timp Silas începu să sforăie, iar ea se întrebă dacă asta mai era romantic. Nu, nu mai era. Era convinsă că nu așa decursese povestea de dragoste a mătușii Melody cu ducele. Își încrucișă brațele la piept și oftă. Ce trăia ea era o încrucișare a orgoliilor: Silas cu toată lumea. Și ea era la mijloc. Ea era toată lumea.

***

—O, a lovit din nou!, spuse ducesa de Rothgar. Își strânse obosită buzele și strânse mâna soțului ei. Nu cred că va mai dura mult, Bryght.

Ducele oftă ușurat. Așezat în spatele ei, o susținea. De la miezul nopții ducesa lui intrase pentru a cincia oară în viața ei în travaliu. Și era vina lui, evident, chiar dacă își amintea că și ea participase interesată. După patru copii născuți, Melody era mult mai pregătită, dar el se simțea la fel de emoționat, de slab și de îngrijorat precum fusese când li se născuse primul copil. Ca toți copiii lor, și acesta venea mai repede decât anticipase moașa. O auzi pe Melody împingând, mângâie abdomenul care i se contracta. Ducesa urlă dintr-odată, iar Bryght putu zări în mâinile lui Max Carter copilul lor. După ce îi curăță nasul și fetița începu să plângă, Max zâmbi și o așeză pe pieptul mamei sale. Melody era la fel de entuziasmată ca în prima zi, chiar dacă amândoi trecuseră de prima tinerețe.

—Fetiță, Bryght!

—Văd, iubito, îi spuse și mângâie capul murdar al copilului. Dumnezeule, are ochii mei și e roșcată! În sfârșit am nimerit o roșcată!

Amândoi râseră, în timp ce Max cerea servitoarelor să o curețe pe stăpână și își spăla mâinile. De când doctorul bătrân al familiei murise, lăsându-l în locul său pe fiul cel mare al lui Damon Carter, Maximilian fusese cel care tratase în mod constant familia. Acesta era primul copil pe care îl aducea pe lume în familia lor, iar Bryght nu l-ar fi lăsat să o facă niciodată dacă nu ar fi auzit că era cu adevărat bun la moșit. Era bun la toate, dacă stăteai să judeci declarațiile.

—Îți sunt recunoscător, Rowland, îi spuse acestuia. Moașa ne spusese că s-ar putea să fie o naștere problematică și nu știam la cine să apelez...

—E profesia pe care o ador, Rothgar, îi spuse ducele. Să nu îi fie răcoare. Atenție și la copil, și la mamă. Am auzit că domnișoara Chastity nu se simte bine. Mi-ar plăcea să o consult și mi-ar plăcea să stea departe de mamă și de copil până când spun altceva. Vă voi trimite o moașă cu care lucrez zilele acestea să verifice starea noilor paciente.

Rothgar aprobă și îi comandă unei servitoare să îl ghideze pe Excelența Sa spre camera lui Chastity. În urma lui, Rowland privi tabloul pe care ducele, ducesa și noua lor fiică îl creau. Erau așa de fericiți, așa cum își dorea, într-o bună zi, și Max să fie. De-ar fi existat în viața lui o femeie pe care să o privească așa cum o făcea ducele cu soția lui! Dar pentru că nu era, Max își umplea sufletul cu dragostea altora, cu fericirea lor. Își trosni spatele, realizând că fusese o zi a naibii de lungă. Privi ceasul și își dădu seama că era de-abia ora zece. Era încă dimneață. Urma să fie o zi lungă. Știu asta imediat ce descoperi falsa pacientă de la etaj care îl privea circumspectă din patul ei, asta în timp ce ascundea un nud pictat sub pernă. Aceasta era Chastity Cardinham, copil model și viitoare debutantă.

Pentru o persoană care nu vrea să fie însurat sau legat de înalta societate sau de Cardinhami, Silas transmite cumva mesaje derutante. Sunt singura de această părere?