Pot dormi cu tine, tati?

- Zylphia Cardinham către Tatăl ei, mofturi înainte de culcare, 1799

*

Zy nu știa exact unde se afla, dar știa că mergeau în continuare spre nord și că asta îi aducea cu atât mai aproape de Gretna Green, locul căsătoriilor pasionale între tinerii iraționali. Ei bine, ea și Silas nu erau deloc pasionali, și numai ea era tânără. Silas Davis ajunsese anul acesta la treizeci de ani, ceea ce îl făcea cu atât mai mult o plăcere vinovată de-a Zylphiei. Fusese ceva trecător și fulgerător, când era copil și apoi adolescentă. Îl plăcuse. Își imaginase o nuntă, copii, flori, verande în care își vorbeau și mese la care se hrăneau unul pe celălalt, toate acestea în timp ce el aspira la trupul surorii ei vitrege, Paris, și se culca cu diverse văduve despre care Zy știa prin spionarea alor ei. Pasiunea ei rămăsese neștirbită până ce, într-o bună dimineață, devenise realistă; Silas nu s-ar fi uitat niciodată la una ca ea. Adevărul era că moștenise totul de la mama, iar lady Anne Cardinham era scundă, plinuță, deși tata îi spunea mamei că este voluptuoasă și o ciupea adesea de șold. Paris era Wine întruchipată, iar Davina semăna leit în partea Cardinhamilor. Toate verișoarele ei, fiicele unchiului Bryght, era frumoase, deosebite, perfect proporționate. Ea în schimb se luptase constant cu coapele pline, sânii care amenințau să îi iasă din haine și un abdomen nu atât de plat pe cât i-ar fi plăcut. Nu era nimic grațios la ea și era conștientă că nu erau pe lumea aceasta suficienți bărbați precum tata care era îndrăgostit lulea de mama. Pe ea nu avea să o iubească nimeni.

Singurele ființe care o iubeau în ciuda înfățișării sale, în afară de familie, erau animalele. Adora animalele și nu se temea o clipă să le ajute. Când avea cincispreze ani cățelușa familiei, Sugar, fusese călcată de o trăsură și, în ciuda încercărilor ei de a-i trata lăbuța, murise. Faptul că o pierduse și că nu o putuse salva o înnebunise de durere. Phantom și Pumpkin, frații ei, muriseră în 1804 din cauze naturale. Văzuse mânji aduși pe lume, moșise chiar ea câteva animale de la fermele unchiului Rothgar. Nu i se interzisese nimic, iar asta o dusese cu gândul la posibilitatea de a deveni veterinar. Totuși, femeile nu se făceau veterinari, ci soții și mame, iar asta o dezamăgise într-un fel. Apoi, realizase că trebuia să găsească un bărbat pe care să nu-l derajeze îndeletnicirile ei sau dacă se trezea în casă cu o veveriță rănită, cu pui de pisică sau câțiva câini. Așa îl găsise pe viconte, el însuși un iubitor de animale. Și crezuse că puteau trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Dar nu. Privi încruntată spre Silas care mergea înaintea ei sigur pe sine, de două ori cât ea, totuși așa cum arătau probabil zeii Olimpului. Nu era deloc împopoțănat, în afara inelului de pe deget, dar cu siguranță era un bărbat complex; ea știa asta.

Se strânse rușinată când realiză că stomacul ei scoase un sunet de protest. Silas privi o clipă spre ea când intră în han și îi spuse:

—Stai aproape de George până mă ocup imediat de cazarea noastră. Voi comanda cina imediat.

George îi plăcea. Deși mătăhălos, deloc atrăgător, probabil un luptător de stradă, George era blând și respectuos cu ea. Acesta aprobă și o îndrumă să meargă spre sala de mese, acolo unde clientela era variată, totuși nu prea nobilă. Silas evita cele mai bune cazări pentru a nu da nas în nas cu un potențial scandal. Pășind în rochia ei gri pe care o îmbrăcase deja de două zile, Zylphia puse ochii pe o masă lângă geam. Atunci se întâmplă să se lovească de trupul unui bărbat. Dădu să își ceară iertare, iar individul făcu asemeni când realiză cât de cunoscut îi era acest bărbat:

—Cyrus?, îl numi.

—Verișoară Zy?, întrebă și acesta încruntat.

—Cyrus! Icni fericită, iar mâinile ei îl cuprinseră în brațe, atât cât putea. Nu pot să cred că tu ești! Doamne, cât de dor mi-a fost de tine!

Cyrus Talbot, contele de Waterford și moștenitorul ducelui de Shrewsbury, unchiul Thaddeus căsătorit că mătușa Summer, moștenise toate trăsăturile de la mama lui. Prin urmare, avea ochii cenușii și părul blond, creț. Totuși, era la fel de înalt ca tatăl său și se dezvoltase suficient pentru a arăta de-a dreptul masiv la cei nouăsprezece ani ai săi. Erau de-o seamă, numai că Zy era născută în iulie 1791, iar Cyrus în septembrie 1791. Crescuseră ca niște frați și era mai puțin enervant decât proprii frați. Zylphia îl adora!

—Ce cauți aici?, o întrebă Cyrus după ce o strânse viguros în brațe. Vai, Zy, ce frumoasă ești! Zylphia roșii și râse în fața acestui compliment. Sunt unchiul și mătușa cu tine? Îmi era dor de ei! Așezându-și brațul în jurul umerilor ei și sprijinindu-se pe aceștia, Cyrus continuă: Abia aștept să îți văd pretendenții și să îi sperii puțin. Până la urmă, nu oricine poate atenta astfel la mâna scumpei mele verișoare!

Zylphia râse, dar mai mult nervos. Nu mai era cazul de niciun pretendent.

—Nu neapărat. Ăăă... e complicat.

Abia atunci Cyrus dădu cu ochii de George care îi privea încruntat și, în același timp, de un Silas care mai avea puțin și exploda din cauza unei emoții pe care Zy nu o înțelese atunci, dar de care se bucură teribil.

—Silas?, se încruntă Cyrus. Ești și tu aici? Parcă erai ocupat cu... cum îi zice? Conducerea lumii întunecate din Londra? Am dreptate?

Probabil că Cyrus nu era conștient de pericolul în care se băga vorbind astfel de Silas, dar Zy da, așa că încercă să intervină între cei doi:

—Cyrus...

—Ia mâinile de pe ea, Talbot!, se auzi atunci glasul vehement al lui Silas.

—Este verișoara mea, se încruntă Cyrus. Ce cauți în compania ei, oricum? Unde e însoțitoarea voastră? Dar pentru că niciunul nu răspunse, iar Zylphia începu să roșească, Cyrus luă mâna de pe ea și o privi, devenind din ce în ce mai livid: Zy, nu-mi spune că ai făcut ceva prostesc... Zylphia mormăi ceva ce nici ea nu înțelese, dar nu mai putu spune nimic. Când Cyrus își dădu seama de asta, privi din nou când la Silas, când la ea, când la George, își îngustă și mai mult ochii și o întrebă: Ești ținută aici împotriva voinței tale?

—Nu!, sări repede în apărarea lui Silas, conștientă că aveau să iște un scandal dacă nu făcea ceva. E... e complicat..., începu ea să spună. Nu mai bine luăm un loc? Îmi este foarte foame și...

Totuși, când se așeză rapid la prima masă pe care o găsiră disponibilă, Silas anunță fără tăgadă:

—Ne căsătorim.

Cyrus rămase o clipă tăcut în timp ce Silas o înghesui pe Zylphia și mai mult în perete.

—Cum adică? De-abia și-a început sezonul și... Wine știe asta, Zy? Ea dădu negativ din cap, moment în care Cyrus anunță: Nici să n-aud atunci! Silas, nu știu ce crezi că faci, dar dacă încerci ceva cu familia mea...

Silas se pregăti să răspunsă focului cu foc, când Zylphia interveni:

—Cyrus, așa trebuie să fie... S-au întâmplat... lucruri... ireversibile.

Așteptând ca o chelneriță să aducă mâncarea și băutura, Cyrus miji ochii în direcția lui Silas, cuprins de aceeași furie pe care ea o vedea și în unchiul Thaddeus de câte ori sângele scoțian își reclama moștenirea.

—Ce i-ai făcut, nenorocitule?

—Cyrus!, exclamă Zylphia.

—Am salvat-o, Waterford! Vezi-ți de treaba ta și să nu îți mai pui niciodată mâinile pe ea! Îi cunosc eu pe înfumurații ca tine. Aveți impresia că vă puteți lua între voi ca să rămână averea în familie. Scârboșilor!

Lui Zylphia nu îi venea să creadă ce îi auzeau urechile și, cu siguranță Cyrus era și mai șocat de asta din moment ce ochii aproape că ieșiră din orbite:

—Silas, mereu am știut că ești nebun, dar nu credeam că ești atât de nebun, încât să crezi că m-aș putea însura cu Zylphia, fata pe care o consider o soră. O soră, la naiba! Zylphia este pentru mine ce este și Dita!

Dar, aparent, Silas nu îl credea:

—Dispari din calea mea, copile! Vezi-ți de drumul tău!

Zy scoase un sunet exasperat și decise să acționeze. Își lăsă degetele să cadă pe piciorul lui Silas, înfigându-și unghiile în materialul pantalonului. Silas tresări și o privi, iar atunci, în ochii lui Zy citi întreaga nesiguranță pe care aces bărbat o căra cu el în suflet. Era nebunesc câte emoții se ascundeau în albastrul-închis al ochilor lui!

—Nu până nu mă asigur că verișoara mea este bine!, îi spsue Cyrus. Vedeam în Londra pentru sezonul tău și al Evei. Nu plec însă până nu mă asigur că asta este și ce îți dorești tu, Zy. Că ea ești bine.

După ce cumpăni puțin, iar mâna ei se înfipse și mai tare în coapsa acestuia, Silas decretă:

—Bine! Poți fi martor la căsătoria noastră, dacă tot insiști.

Cyrus oftă mulțumit și atrase atenția chelneriței pentru a-i aduce și lui câte ceva. Zylphia încercă să își retragă degetele, dar realiză că mâna lui Silas o reținea. Ochii lui hipnotici pâreau că își doreau să îi spună ceva. Degetul lui mare îi atingea palma într-un fel în care nu se așteptase să fie atât de erotic. Zy își mușcă buza, Silas înghiți în sec.

Ești a mea. Să nu crezi altceva!

Ea înghiți cu dificultate și aprobă. Mâna lui o eliberă, iar femeia începu să mănânce atât cât îi permitea stomacul. Avea să fie o noapte lungă, poate prea lungă pentru cât de obosită se simțea deja.

***

După cum știa deja, Zylphia nu avea nicio rezistență la alcool, nici când venea vorba despre puțin vin. Privind-o cum râdea în timp ce George îi fredona un cântec spaniol, Silas își dădu seama că îi plăcea să o vadă fericită. Durerea Cardinhamilor nu fusese niciodată pe lista dorințelor lui. Astfel, se însura cu o femeie cu care se culcase, chiar dacă niciodată nu se gândise la Zylphia ca la o soție. Își încrucișă brațele la piept, dându-și seama că acționase irațional mai devreme. Poate că atingerea lui Cyrus pe ea îl deranjase, fericirea de pe chipul ei când dăduse cu ochii de Cyrus îl deranjase, moartea acelui zâmbet când îl privise îl deranjase și mai tare. Apoi, își amintise că Zy se mărita adesea cu oameni precum contele, oameni care promiteau să devină și mai influenți odată cu moartea ascendenților. Oricum, uitase de unde începuseră îngrijorările lui în timp ce ea mâncase grăbită și băuse la fel de grăbită. Modul în care aproape că înghițise jumătate din felia de plăcintă pe care o comandase îl făcuse să se întrebe dacă era capabilă să îl înghită și pe el așa. Își reprimă un geamăt și aproape că roșii – el, marele stăpân al lumii întunecate a Londrei –, pentru că Cyrus stătea la tejgheaua hangiței, lângă el. Afară începuse să cadă o ploaie măruntă, dar probabil că avea să se transforme într-o ploaie torențială după cum se îndreptau spre nord. Se asigurase deja că Zylphia va primi o haină de blană, groasă, o bonetă și luase și mănuși. În ce o privea exista și problema ghetelor – erau prea mari cele găsie de George înainte de plecarea în Londra –, dar el găsise o pereche la un copil din apropiere.

—Aflu și eu care e treaba între tine și Zy?

Nu avea niciun motiv să ascundă ce se întâmplase.

—Verișoara ta a fost răpită și vândută unui bordel. Am ajuns la timp pentru a o cumpăra. Cum era de așteptat, chipul lui Cyrus se făcu și mai alb. Dădu peste cap halba cu bere și înjură în barbă. Partea proastă e că a trebuit să o și folosesc până să scap cu ea de acolo, continuă Silas.

Cyrus se înecă și fu nevoie de Silas pentru a-l bate pe spate.

—Davis, omule! O spui așa... de parcă... e vorba de altcineva!, adăugă Cyrus în timp ce continuă să tușească. Nici nu vreau să mă gândesc... La naiba, îl omor pe nenorocitul care i-a făcut asta!

Stai la coadă, amice, se gândi Silas. Avea chiar el să îl omoare pe Georgy. Avea să îi omoare pe toți. Silas nu se simțea satisfăcut până nu vărsa tot sângele inamicului.

—Când eram mici, începu să spună Cyrus după o clipă, se ținea după tine, știi? O atrăgeau băieții periculoși de atunci, nu-i așa? Până și Sandy râdea de ea.

Ridicându-și o sprânceană, fără a-și lua ochii de la Zy care fusese invitată de George la dansul câmpenesc care începuse să prindă viață în micul han, remarcă:

—Nu vei înceta să îți numești fratele Sandy, nu-i așa?

—Niciodată!, râse Cyrus.

Alexander Talbot, fiul de doisprezece ani al lui Thaddeus și al lui Summer, își primise porecla încă din copilărie, când fusese mușcat de un șarpe și când strigase ca o fetiță din pădure. Toți îl auzise și, chiar dacă veninul fusese contracarat de veterinarul din zonă, Alexander rămăsese Sandy pentru majoritatea copiilor Cardinham. Sandy cea plângăreață.

Ochii lui Zy căzură pe trupul lui în timp ce schimba partenerii la dans. Se înroșise în obraji, probabil că transpirase, iar el voia să își pună mâinile pe ea, să o ia de acolo și să o iubească toată seara. Când privirile lor se întâlniră, iar dorințele fură transmise, Zy roșii și mai puternic, iar Silas se mișcă incomod. Din punctul lui de vedere urma o nouă noapte lungă, din moment ce în toate serile dormise cu ea în cameră și îi simțise trupul. Avea nevoie de o femeie, dar, de preferat, de una care nu urma să îi dea sifilis. Mormăi și îi spuse lui Cyrus:

—Ia-ți verișoara și treci sus.

—Va dormi cu tine?, întrebă încruntat Cyrus. Poate dormi cu mine...

Dar imaginea unui Cyrus ușor cherchelit înlănțuit de trupul lui Zy intoxicată cu alcool îl făcea să își dea seama că era săgetată de gelozie. Nu avea să îl lase să își pună mâinile pe ea. Niciodată!

—Nu!, îi spuse simplu. Cyrus, că îți place sau nu, Zylphia va fi soția mea, iar eu deja am cunoscut-o ca pe o soție. Nu încerca nimic, copile. Nu cred că vrei să vezi cum arată Iadul.

***

Cyrus îi sugerase, ba chiar o implorase să doarmă alături de el și să îl lase pe Silas singur. Bineînțeles, camere nu mai erau în acest han și să doarmă singură într-o cameră în momentul în care hanul și așa șubred era plin nu ar fi fost înțelept. Chiar și ușor amețită Zy înțelesese asta. Prin urmare îl refuzase pe Cyrus și urcase în camera pe care George i-o indicase ca fiind a lor. Dormise alături de Silas de câteva zile, așa că nu se punea problema să facă nazuri tocmai acum. Găsea prielnic trupul lui în nopțile răcoroase. Era simplă supraviețuire, evident.

Sătulă, moleșită chiar, fredonând cântecul pe care George o învățase, Zylphia crăpă ușa și se strecură înăuntru. Cum se putea ca în luna aceasta să fie atât de frig în nord? Chiar și când petreceau verile pe moșia Rothgar sau Shrewsbury sau chiar în Ayr Zy nu își putuse explica asta. Închise rapid ușa în urma ei, păstrând căldura formată în cameră.

—Una niña pregonó que se perdió y por hallarla anda perdido mi amor, oigan el pregón porque si ella se pierde me pierdo yo... (1)

—Trebuia să mă aștept că știi și spaniolă, se auzi glasul lui Silas, iar ea tresări. În fața lavoarului, fără cămașă, doar în pantaloni, Silas folosea un brici pentru a îndepărta barba crescută deja de două zile. Ochii ei picară pe pieptul acoperit cu păr care cobora până în pantalonii acestuia. Se spălase, își dădu ea seama, ceva ce Silas neglijase constant să facă de când porniseră la drum. Simți cum sfârcurile i se întăresc și își strânse degetele de la picioare în cizmele prea mari pentru ea. Putea fi mai frumos de-atât? Ce naiba faci, Zy?

Înghițind greu, Zy se apropie de pat și își dădu jos cizmele care îi făcuseră o bătătură. Se lăsă pe mâinile rezemate de pat și îi spuse:

—Am venit să mă culc. Sunt obosită.

—Serios? Glasul lui Silas era amuzat. Cu coada ochiului observă cum își șterse surplusul de săpun de pe bărbie și îl simți apropiindu-se de ea. Își feri imediat privirea. Mama spunea că nu era bine să te holbezi; tata spunea că depindea la ce te holbai. În genul acesta de situații îi plăcea să ia în considerare sfatul mamei.

—Da. Silas se aplecă în fața ei, iar degetele lui îi prinseră picioarele mici. La naiba dacă nu avea talpa piciorului cât mâna lui! Lasă-mă!

—Zylphia, îi spuse el în timp ce începu să îi ridice poalele rochiei, vreau să stabilim câteva lucruri în seara aceasta. Zylphia rămase copleșită de senzația mâinilor lui pe coapsele ei, astfel încât nu se împotrivi prea tare degetelor care îi desfăceau jartierele albe, simple, din bumbac, prinse cu o pangligă roz. Mâinile lui traseră de șosetă, scoțând-o de pe picioarele ei fără să se grăbească vreo secundă. Unu: după ce devii soția mea nu va mai exista niciun flirt cu vreun bărbat, nici măcar un chicotit în direcția lui.

Zylphia se încruntă:

—Eu nu fac asta! Nici nu știu să flirtez!

—O, te rog!, îi spuse el în timp ce scotea șosetele și inspecta bătăturile de la degetele ei. Flirtezi de când au început să îți crească sânii!

—Ba nu!, îl contrazise și dădu să își tragă piciorul din mâna lui. Silas, nu se cuvine să... Când ochii lui o priviră, Zy putu jura că îl văzu cum rânjește fioros la ea. Își înghiți cuvintele și simți cum este cuprinsă de un fior, apoi de un val torid. Roșii puternic în clipa în care el se întinse spre un lighean și spre un prosop și începu să îi spele picioarele. Nici nu mai simți usturimea rănii deschise. Nu vedea decât trupul lui mișcându-se. Nu îl vedea decât pe el.

—Doi: nu vei mai sări în brațele bărbaților. Nu te va atinge nimeni, sper că înțelegi asta.

—Nu poți să îmi impui asta, îi spuse ea.

—Voi fi soțul tău. Pot să îți impun orice. Ei, poate că Silas mergea prea departe și poate că și ea băuse prea mult, dar ideea că acest bărbat intenționa să îi conducă viața o înfurie. Nimeni nu avea dreptul să facă asta, cu atât mai mult el. Cine se credea? Dumnezeu? Își ridică piciorul și îl împinse în piept. Silas se dezechilibră o clipă. Își anticipase geșit mișcarea din moment ce mâna lui o prinse de gleznă, se sprijini de aceasta și o trase, făcând-o să cadă pe spate, în pat. A fost ăsta un act eșuat de rebeliune? Îl auzi în timp ce se ridica deasupra ei, îl simți înstalându-și genunchiul între coapsele ei și împingând în feminitatea ei. Pantalonașii pe care îi purta drept lenjerie intimă nu împiedicau prea mult accesul la părțile ei intime, cu atât mai puțin cu cât această mișcare o făcu să geamă. Nu îți vei mai dori pe nimeni după ce termin cu tine, oricum, îi șopti la ureche, iar ea își arcui spatele, încântată de cuvintele lui. Probabil că era la fel de nebună ca el dacă asta îi provoca plăcere. Trei: nu mi te vei împotrivi. Niciodată.

Gura lui coborî pe gâtul ei, iar Zylphia oftă simțindu-i limba aproape de claviculă. Silas o mușcă, o sărută, apoi reveni asupra buzelor ei. Nu o sărutase niciodată și, cumva, își dorea să fie sărutată. Măcar acum. Măcar odată. Mirosul lui era mai puternic decât orice altă băutură alcoolică pe care o gustase, trupul lui îi trezea simțurile și o invita la păcat. Își dorea să păcătuiască alături de el, un bărbat pe care îl disprețuia din cauza modului în care o făcuse mereu să se simtă, mică, insignifiantă, comună. Acum însă când Silas o dorea astfel o făcea să se simtă specială, o zeiță, iar sentimentul acesta nu mai putuse fi declanșat în ea de niciun alt bărbat. De sentimentul acesta de adorație devenise dependentă.

Silas își linse buzele și aproape că își lipi buzele de ale ei când o bătaie insistentă în ușă îl făcu pe bărbat să mârâi furios. Se ridică de pe ea, abandonând-o. Câteva secunde mai târziu, după ce el aproape că smulse ușa din balamale, Zy auzi vocea lui Cyrus:

—M-am gândit mai bine și dorm eu cu voi!

(1) O fată declară că s-a pierdut și cum cutreieră în căutarea iubirii ei iubirea ei s-a pierdut și ea. Ascultă-i declarația, pentru că dacă ea e pierdută, așa sunt și eu.// Una niña pregonó, cântec spaniol din secolul al XVIII-lea.

Mă gândesc că v-am lăsat suficient timp să așteptați.