Tati, cum se fac copiii?

Zylphia Cardinham către Wine, despre copiii, 1799

*

Ceva ciudat i se îmtâmplase de când își pierduse conștiința, ca de exemplu: cineva o dezbrăcase, altcineva o îmbăiase, o a treia sau a patra persoană îi pieptănase părul, toată suita râsese, ea fusese atât de adormită, încât nici nu roșise când degete aspre o atinseseră în zona aceea, când un deget cu precădere o împunsese. Icnise doar puțin, conștientă de usturime. Și mai multe râsete o nedumeriseră. Mirosul dulceag din aer îi provoca o stare de rău. Începuse să transpire. Lumina puternică dată de un număr infinit de lumânări o deranja. Îi venea să verse. Apoi însă transpirația păruse să îi cuprindă tot corpul, se simțise invadată de căldură, pulsase fierbințeală. Și toată acea magmă izvora din pântecul ei. Pentru că ceva ciudat i se întâmplase – băuse la un moment dat ceva –, avea acum impresia că o parte din ea – parcă tati îl numise cândva „clitoris" – crescuse, pulsa, dorea să fie atinsă, strânsă, mângâiată, ceea ce nu i se întâmpla decât atunci când era excitată, când citea porcăriile cumpărate din cartierele rău-famate.

Rămase cu privirea deschisă, străduindu-se să și-o mențină în tavanul pe care erau pictate niște nimfe, toate goale evident. Era destul de sigură că balul nu se terminase și că ea nu ajunsese niciodată acolo. Era și mai sigură că ăsta nu era dormitorul ei din St James. Semăna izbitor cu ceva ce ar fi fost desenat într-un harem despre care citise sau într-un bordel. Nu știa să fi existat haremuri în Londra. Totuși, mai era în Londra?

Auzea în fundal voci, o voce cu precădere, una care determinase dintotdeauna un răspuns din partea ei: vocea lui Silas Davis. Silas avea zece ani, spunea mama, când fusese găsit pe o alee și adus în sânul familiei Cardinham. Zylphia nu își amintea un moment în care să nu îl fi văzut pe Silas. Ea se născuse în 1791, moment în care Silas stătuse deja în viața alor ei de un an. O cucerise rapid și pe ea. Când crescuse, în adolescență, își putea reprima cu greu răspunsul trupului în fața tânărului musculos și a băiatului rău care era Silas. Apoi însă, într-o zi, Silas își făcuse bagajele și plecase pentru totdeauna. Iar ea rămăsese singură, cu junghiul acela în trupului ei, probabil în inimă. Se foi neliniștită, ascultând în continuare glasul care părea să strige diverse cifre. Nu înțelegea prea bine ce se întâmpla, dar știa că se cufunda din nou în somn, chiar dacă simțea că va lua foc, că va fi mistuită. Poate că era un vis, unul din multe, unul în care Silas o săruta, o atingea, se juca cu ea. Voia să se joace cu ea. Mereu dorise asta.

Cât timp Zylphia se confrunta cu efectele drogurilor, Silas se lupta cu fiecare obsedat sexual din încpăere, licitând sumă după sumă până ajunse la treizeci de mii de lire. Abia atunci își dădură seama cu toții că nu aveau cum să piardă în fața lui, cu atât mai mult cu cât nimeni nu voia să plătească atât pentru o clipă de plăcere.

—Adjudecat!, strigă rapid domnul Benthon. Dacă sunteți bun să și plătiți...

Silas prinse bucata de hârtie pe care bărbatul i-o întinse, scris suma scandaloasă cu patru zerouri, se semnă și i-o înmână.

—Bancherul meu îți va da ce am cerut aici. Bărbatul aprobă și băgă hârtia în buzunar. În ce o privește pe ea, o iau și plec!

Se ridică rapid, conștient că nu mai putea rămâne nicio secundă cu privirea la Zy. Nu dacă nu voia să se facă de râs.

—Nu se poate, domnule!, strigă rapid domnul Benthon cu o îngrijorare vădită pe chip. Avem o reputație de păzit. Silas îl privi încruntat: Câțiva dintre domni au plătit ca să privească.

Uitase de asta. De fapt, Silas se simțea cuprins de aceeași dorință pe care o simțea și Zylphia în trupul ei, așa încât își șterse fruntea transpirată și se abținu să nu dea de pământ cu Benthon chiar aici. La urma urmei, un cap îi despărțea, iar el nu se temea să îl folosească.

—Și dacă nu vreau să se uită alții la mine când călăresc o femeie?, ridică o sprânceană în direcția lui.

—Trebuie să vă conduc afară, atunci, oftă domnul Benthon și începu deja să scoată bilețelul semnat. Nu pot să...

—La naiba, omule, plătesc și banii lor, numai lasă-mă să plec naiba de aici!

—Nu e posibil, domnule. Cum v-am spus, avem o reputație de întreținut.

Silas avea două opțiuni: unu, să se ia la bătaie cu toată lumea, inclusiv cu gorilele lui Benthon, în condițiile în care George și oamenii lui nu primiseră încă semnalul de a intra, doi, să se culce acolo, în văzul tuturor, cu Zylphia Cardinham. Și nu era ca și cum nu își dorea să o aibă pe fată – la naiba, dăduse treizeci de mii de lire pe ea! –, ci faptul că nu voia ca oricine altcineva să se uite la ea, să îi privească împreunându-se, să aibă acces la priveliștea pe care trupul ei mai mult ca sigur o oferea. Nu voia asta și era pregătit să scoată ochii fiecărui bărbat care o privise cu poftă în seara aceasta pe Zylphia. Acestea fiind spus, hotărârea fiind luată, începu să își descheie pantalonii, conștient că nu avea nevoie de preludiu; să o aibă întinsă acolo, cu picioarele ușor depărtate fusese suficient pentru el, din păcate pentru ea.

—Spune-mi, domnule Benthon, ai simțit vreodată că îți slăbește vederea cu timpul?

—Poftim?, întrebă încruntat Benthon care se uita destul de insistent la trupul lui, făcându-l pe Silas să își dorească să îl ucidă pe el primul.

—N-are importanță, oftă Silas și își dădu jos și vesta, apropiindu-se de patul rotund. Oricum nu îți vei mai pune problema asta după seara aceata. Niciunul dintre voi nu și-o va mai pune, adăugă pentru sine și se urcă în pat. Fiecare persoană își trăsese scaunul, astfel încât să privească spre ceea ce își dorea cel mai mult să vadă. Silas scrâșni din dinți și strigă: Sunteți gata, domnilor? Pentru atâția bani ar fi bine să fie suficient de strâmtă, am dreptate?

Râsetele din cameră îi dădură o senzație de greață. Își dădu seama că își dorea mai mult ca oricând să îi omoare, mai ales când observa pielea palidă a lui Zy și își dădea seama că era umplută până la refuz cu substanțe pe care nu le luase niciodată în viața ei. Îi prinse genunchii și îi așeză în jurul șoldurilor sale, apoi se aplecă spre ea și o mirosi. Trebuia să își dea seama ce îi dăduseră. Prea mult din orice putea fi letal. Mirosul era prea puțin detectabil, dar judecând după starea în care se afla, Silas știa că era vorba de cantaridină (1). Ah, la naiba! Zylphia se simțea probabil în al nouălea cer al doințelor sexuale pe care el chiar putea să i le îndeplinească, deși următoare zi avea să fie cea mai grea pentru ea.

—Silas?, se auzi ușor glasul ei.

Nu fu sigur că îl vedea, dar faptul că îi rosti numele îl întări și mai tare. Își eliberase deja mădularul și îi simțea căldura trupului încântătoare în jurul lui. Îi atinse fața, o mângâie, ba chiar își permise să îi sărute obrazul. Își dădu seama că nu făcuse asta niciodată; nu o sărutase niciodată, deși acest copil se ținuse constant după el. Mâinile lui urcară pe picioarele ei, încercând să ascundă cu propriul trup cât de mult putea din trupul ei. Îi ridică voalul care o acoperea, îi simți trupul. Tânjea să o atingă între picioare, să o simtă și mai fierbinte, oricât de greșit ar fi fost să își dorească asta. Gemu, se aplecă spre ea și o sărută pe gât, blestemând modul în care corpul ei îi răspunse, arcuindu-se, frecându-se de el.

—Probabil că voi ajunge în Iad pentru asta, își spuse și își lăsă degetele să coboare pe petalele trupului ei. Era lavă topită acolo, îl chema, îl îmbia să ardă alături de ea. Era, de altfel, și extrem de umedă. Când își feri mâna de pliurile ei se intoxică cu mirosul ei, le duse la buze și le gustă. Era al naibii de dulce. Trebuia să termine asta înainte de a se simți vinovat de bine aici, între picioarele ei. Ah, păpușă, dacă mă recunoști vreau să ții cont de asta, îi șopti. Să nu te prind că arăți un dram de plăcere perverșilor ăstora.

—Ce?, întrebă ea, cu obrajii aprinși, cu ochii lucind. Silas... te vreau. Mereu... Te vreau.

—Știu, îi spuse. Ai vrea pe oricine acum, comentă.

—Te rog!, gemu ea și se mișcă din nou lângă el. Trebuie să scap de asta... de...

—Știu. Ssst... Silas se aplecă și o privi din nou. Știu. O voi face repede ca să nu te doară prea tare. Deși asta era o minciună, - el era categoric prea mare pentru trupul ei mic – Silas își curpinse masculinitatea și o trecu de câteva ori prin sucurile ei, închizând ochii, cuprins chiar el de extaz. Putea auzi câțiva indivizi care era stimulați de câteva prostituate, alții de atingeau singuri privindu-i. Erau niște scârboși și voia să îi omoare pe toți. Avea să îi omoare pe toți. Înghițin în sec, dintr-o mișcare sigură, precisă, o penetră, forțând deschizătura, rănind-o cu brutalitate. Toată plăcerea de pe chipul fetei se transformă brusc într-o conștientizare brutală, în timp ce durerea o acapara. Zylphia țipă, se luptă cu el și îl zgârie. La naiba, încetează!, îi spuse și îi prinse mâinile, oprind-o din a-l mai răni. Va fi mai ușor de suportat așa. La naiba, Zy, cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Lacrimile care îi împânziseră fața fetei nu păreau să fie de aceeași părere cu el, dar, în cele din urmă, când el se opri, rămânând în trupul ei pentru a o obișnui cu dimensiunile sale, plânsetul Zylphiei începu să dispară. Rămase un suspin pentru care Silas se consideră până în măduva oaselor vinovat, dar acel suspin se topi într-un geamăt timid de plăcere în timp ce înainta în corpul ei. Nu o penetrase complet, dar, de altfel, Zy nu îl putea primi complet, nu acum. Trupul ei era prea mic, prea îngust, nesondat, iar el nu voia să arate tuturor cât de bine putea înflori această floare, nu voia să își arate propria plăcere, chiar dacă ea îl mușca de testicule, îl întărea și mai tare, îl făcea să simtă un fior pe șira spinării și să împingă aproape disperat.

Totul nu dură mai mult decât câteva minute, minute în care, deși se strâmba de durere, Zy se modelă pe el, îl acceptă, îl primi, îl îmbrățișă și îl strânse. Totuși, pentru că totul fu atât de brutal, iar Silas nu dorea să prelungească agonia prea mult, Zy rămase cu impresia că ceva, orice ar fi fost acel ceva, nu se întâmplă cu trupul ei, că fu privată de plăcere în timp ce el și-o găsi pe a lui, împingând de două ori puternic în ea, prea adânc, făcând-o să suspine din nou. Îl simți pulsând în corpul ei, îl simți dându-și drumul.

Pentru domnul Davis acesta fusese cea mai jalnică partidă din viața lui, deși nu despre el era vorba aici, ci despre ea. Totuși, fu conștient că el atinsese orgasmul, ea nu. Se simțea molatic, conștient de corpul ei care îl strângea chiar și așa. Deși ejaculase, își simțea corpul semierect, oricât de imposibil ar fi fost asta. La naiba, dacă mai rămânea mult în ea ar fi luat-o de la capăt, ca un monstru bolnav ce era.

Vorbind despre monștrii din încăpere, în bubuitul constant din urechile lui își dădu seama că aude mulțime, aude strigăte, aude lupta. George și oamenii lui ajungeau. Își ridică privirea spre Zylphia care leșinase. Trebuia neapărat să o vadă un medic. Se ridică de pe ea, conștient de sperma lipicioasă, de sângele care îi pătase materialul pantalonului și care se întindea rușinos pe cearcefurile albe. Sângele ei. Astăzi rănise un Cardinham, mâna care îl hrănise. Niciun câine nu făcea asta. Ei bine, Silas nu era mai bun decât un câine. Se ridică rapid, își închise pantalonii, smulse un sfeștnic dintr-o parte a piedestalului pe care ea stătuse și se întoarse. Femeile se agitau deja, bărbații, în ceața plăcerii, nu înțelegeau de unde se auzea nebunia de la parter.

—Ce se întâmplă?, întrebă brusc domnul Benthon.

Privindu-i, Silas spuse simplu:

—Ăsta e iadul vostru. Nimeni nu iese de aici astăzi în viață. Și, zâmbind, se năpusti spre prima lui victimă, un individ gras, și îi înfipse metalul direct în ochi, făcându-l să urle îngrozit. Îl amuți pentru totdeauna scoțându-și cuțitul din catarama pantofilor și tăindu-i îndemânatic gâtul. Care dintre voi a mai privit? Toți? Foarte bine.

Regele străzilor nu ținu cont de nicio rugăciune, nici de plânsete. Se luptă ca un animal cu ei și lăsă în urma lui o mare de sânge și capete cărora le lipseau globii oculari.

***

George care sosise cu întăriri intrase cu băgare de seamă în cameră și fu zguduit de ceea ce văzu. Silas Davis era capabil de foarte multă violență, iar ceea ce se afla aici putea dovedi nebunia lui. Sângele vopsise pereții într-un roșu violent, fețele schimonosite rămăseseră așa pe vecie. În locul ochilor fiecare persoană avea două găuri simetrice. Nu ezitase. O singură persoană se mai tânguia în cameră, domnul Benthon care rămăsese categoric orb și care trecea prin dureri evidente, dar care tremura îngrozit într-o parte a camerei.

—Am cruțat târfele, îi spuse Silas înt timp ce își ștergea cuțitele.

George aprobă, privind spre modul în care stătea Silas, privind pe geam, cu trupul încordat, plin de sânge. Fusese măcel în suburbie în seara aceasta, iar ce se petrecuse aici urma să îi ducă buhul. Oamenii, dacă existaseră vreodată intenții, aveau să îl asculte cu atât mai mult. Până și el, George, se temea de Silas Davis acum.

—Și pe ea?, întrebă privind singura pată imaculată din cameră, locul în care se găsea domnișoara Zy. Se apropie de pat, observând că Silas o înfășurase într-o față de masă. Totuși, sub ea se vedeau petele de sânge. Nici Zylphia nu scăpase de Silas în seara aceasta. O înveli mai bine, mângâindu-i ușor părul. Ați...?

—Nu aveam alternativă, mârâi Silas furios. Idiotul ăla m-a pus să o fac. Aș fi pierdut-o. Ce?, privi Silas spre George care îl privea amuzat, cu o sprânceană ridicată. Nu puteam să i-o bag altundeva, George. E suficient că i-am răpit mișelește... Silas nu putu să mai spună absolut nimic. Oftând, Silas spuse: Vreau să aflu cine a răpit-o și de ce. Nu mă voi liniști până nu îi omor pe toți.

George aprobă.

—M-am ocupat deja. Trei indivizi plătiți de ducele de Albany.

—Albany?, întrebă încruntat Silas. Vrei să spui că așa s-a răzbunat el pe Cardinhami?

—Nu..., se auzi glasul domnului Benthon. A... a-a-adică...

George urmă semnul făcut de Silas și îl prinse pe matron de haină.

—Vorbește!

—A-a-albany o vo-voia pen-pentru el... No-noi am luat-o. Noi...

—Care voi?, întrebă Silas.

—Georgy, spuse atunci domnul Benthon. A spus că îți va fu-fura tot.

George îi dădu drumul, iar domnul Benthon continuă să se tânguiască în colțul lui. Silas își strânse pumnii. Toate astea erau din vina lui. Totul. Poate că Albany asmuțise niște brute pe ea, dar dacă nu ar fi fost el Zylphia nu ar fi fost niciodată adusă aici. Zylphia ar mai fi fost încă fecioară pentru soțul ei.

—Trebuie să te însori cu fata. șefu᾿, îi spuse George, iar Silas își ridică privirea încruntat. În mahala umblă deja vorba că o domnișoară a fost răpită. A fost un ziarist în zonă. Chiar dacă noi nu o puteam recunoaște, șobolanii din mahala, iepurii de teapa ei pot. Va fi peste tot în revistele de scandal. Până mâine toți vor ști.

Și asta însemna că nimeni nu ar mai fi acceptat-o în sânul lor dacă o lăsa de izbeliște acum. Societatea tindea să judece oamenii pentru lucrurile de care nu se făceau vinovați în mod direct, iar ea avea să fie judecată în consecință. Sigur, el nu îi putea oferi decât bani, dar asta era tot. Nu avea un statut, nu avea un titlu, iar Wine și-ar fi dorit pentru ea unul. Merita unul. Mârâi în sinea lui, conștient de ceea ce făcuse. O distrusese pentru totdeauna.

—La naiba!, înjură, conștient că nici măcar el nu era atât de nemilos, să o abandoneze aucm. Du-o în trăsură! Își trecu degetele prin păr și coninuă: Pregătește alimente și haine pentru drum. Ne oprim în Luton ca să o vadă un medic. Lasă-l pe Bruno la conducere!

***

Își urmărea gemenii atent, din spatele biroului. Era un război de voințe aici, iar Wine nu intențioan să îl piardă.

—Rian, ce nu trebuie să facem când vedem o slujnică?, îl întrebă pe băiatul cu păr întunecat și ochi căprui, precum ai lui, dar pielea palidă, ca a lui Anne.

—Nu trebuie să punem mâna pe fundul ei. Sau să o ciupim.

—Sau...?, insistă Wine. Asher, îl ajuți pe fratele tău?

Asher era mai mare cu un minut, dar era identic cu Rian. În ziua în care se născuse crezuse că fusese binecuvântat până în clipa în care gemenii începuseră să ude pantalonii, să fie conștienți de ce aveau în pantaloni, să fie conștienți că ce aveau ei se potrivea de minune cu ce aveau femeile ca intimități.

—Sau să o fluierăm. Nu avem voie să o sărutăm sau să îi propune să ne arate... să ne arate... Asher roșii. Chestia ei.

Wine oftă. Una dintre slujnice se plânsese săptămâna aceasta din cauza lor. Aparent, fiii lui făcuseră toate astea la cei paisprezece ani ai lor. Odată cu ea, alte slujnice avuseseră curajul să vorbească. Fiii lui erau adevărați iubăreți când venea vorba de sexul opus, dar nu asta era problema; el însuși era. Nu voia să crească băieți agresori. Copiii lui trebuiau să înevețe să respecte sexul opus.

—Una dintre domnișoare mi-a spus că unul dintre voi a mers mai departe de-atât, că a prins-o singură și că a fost intim cu ea. Este adevărat? Niciunul nu răspunse. Când pun o întrebare, îmi răspundeți!, le spuse fără nicio urmă de amuzament în glas.

Băieții tresăriră și oftară:

—Eu am fost, spuse Rian. Am... am fost cu ea.

Wine aprobă, își deschise sertarul biroului și prinse un număr egal de prezervative proaspăt cumpărate. Le așeză pe masă și le spuse:

—Pentru voi, amândoi. Sunt membrane care vă protejează să nu luați diverse boli de la femei, boli care vă vor face penisul să se usuce, să cadă și să muriți în chinuri groaznice, și, de asemenea, să nu lăsați copii peste tot prin lumea aceasta.

Ambii băieți păliră îngroziți.

—Să... să murim?, întrebă îngrozit Rian.

—Adică Rian e posibil să... să aibă... să aibă un copil?, scoase Asher un sunet dezgustat.

Deși nu îi plăcea să își vadă familia îngrijorată, trebuia să îi sperie pe băieți pentru a ne depăși o limită de bun-simț.

—Nu. Am discutat cu fata. Vă amintiți lecțiile de biologie, sper. Știți cum se fac copiii și știți că dacă sunteți capabili să fiți intimi cu cineva atunci sunteți capabili să faceți, copii, da? Amândoi aprobară. Vreau să le purtați. Deschise rapid unul pe care îl luă din dulap. Ținteți aici, îl așezați pe ogranul vostru, apoi legați panglica asta. Dacă o faceți cu mai multe femei, îl aruncați. Se poate reutiliza, dar doar după ce a fost spălat și dacă sunteți intimi cu o singură femeie. Vă voi lăsa câteva la fiecare șase luni, când veniți de la școală, în vacanțe. Copiii, amândoi roșii în obraji, aprobară rapid. De altfel, dacă aud vreodată că ați bruscat o femeie, că ați luat-o împotriva voinței ei... Băieți, de mine ar trebui să vă temeți înainte de autorități. Nu mă interesează ce rang are femeia respectivă sau cu câți bărbați a fost înaintea voastră; dacă zice „nu", rămâne „nu". Nu mă interesează cât de obsedați sunteți să faceți sex. Nu mă interesează nimic. Sunteți fiii mei, Asher, Rian, dar în familia Cardinham nu tolerăm nicio clipă violatorii.

—Nu, tată, noi niciodată nu am..., începu să spună Rian, dar din păcate, nu mai avea timp să discute cu ei, cum se apropia ora pentru a pleca la bal cu Zylphia.

—Vom mai discuta despre asta, le spuse, întrerupându-și fiul. Acum, vreau să fiți...

—Wine?, se auzi glasul lui Marie. Toți trei se ridicară dintr-odată în picioare, amândoi băieții băgând în buzunare „pachețelele franțuzești". Marie arăta speriată, roșie la chip, cu ochii plânzși și tremura vizibil. Wine...

Wine ieși din spatele biroului și se apropie de ea, prinzând-o de mâini.

—Ce este, draga mea?

—Wine, nu o găsesc pe Zy. Privirea ei înlăcrimată se ridică îngrozită spre el. Nu o găsesc și am căutat-o peste tot!

Pentru toate persoanele din cameră distracția se încheie, cu atât mai mult cu cât Wine îi observă pe Asher și pe Rian privindu-se complice, îngrijorați chiar. Din nou era vorba despre băieții lui, o binecuvântare.

—Vă ascult, băieți, le spuse el obosit copiilor.

Nu crezuse niciodată că să crești băieți era de zeci de mii de ori mai greu decât să ai în grija ta o fată. Atunci se rugă din tot sufletul ca Melody, cumnata lui, să nască încă o fată, nu un băiat. Astfel, fratele lui, ducele de Rothgar, ar fi fost cu adevărat fericit.

(1) Cantaridina este o substanță chimică extrasă din gândacul de frasin numit și cantaridă. În acele timpuri, substanța era utilizată pentru că avea și are calități afrodiziace foarte puternice (este, de altfel, și substanța degajată de mascul în timpul înmulțirii) Tot atunci substanța provenea din „musca spaniolă" așa cum o numeau ei. Marchizul de Sade (despre care probabil ați auzit că era adept BDSM și un libertin înnăscut) în a fost arestat pentru că a otrăvit și apoi a sodomizat două prostituate cu ceea ce se crede a fi această substanță.