V-am mai spus că sunt o rebelă?

- Zylphia Cardinham către frații ei, puțin neîncrezătoare, 1805

*

Să nu te superi când voi face la fel, spusese ea, Zylphia. Nu o crezuse, evident. Își strânse pumnii și continuă să meargă rapid pe străzile pe care nimeni nu îi contesta autoritatea așa cum se părea că făcea constant soția lui. Purta cizme comode, din piele, cămașă și vestă, o pelerină care se învolbura în jurul său, numeroase cuțite și un revolver într-un buzunar lateral. Nu purta pălărie, dar fusese atent să își ia mănuși. Fiecare seară era o seară în care dădea raiduri, privea atent la lumea subterană și amenda periculos orice comportament ieșit din comun. Silas era necruțător.

Să nu te superi când voi face la fel.

Cuvintele Zylphiei îi bântuiau mințile. De ce ar fi vrut ea să facă la fel? Îi oferea satisfacție din câte știa. De ce ai vrea tu să o înșeli? Dar nu voia, la naiba! Fuseseră cuvintele independenței cele care îl loviseră atunci. Silas era prea dependent de trupul micuț al lui Zy acum pentru a vrea o altă femeie. Nu încă. Știa însă că noutatea va trece, chiar dacă probabil că nu va mai găsi niciodată șolduri mai pline, picioare mai fine, ochi violeți și buze roșii, torturate de dinți mici și albi. Nu. Probabil că nu. Numai descrierea dinților Zylphiei îi provoca o erecție.

Se trezi brusc în altă zonă a Londrei, una în care contele de Claire și contesa lui, Blue, își vedeau de îngrijirea copiilor. O spiona pe Blue pentru a se asigura că era bine. Prea puțini erau cei care știau cu adevărat cine era Blue pentru Silas. Mulți ar fi crezut că sunt iubiți, dar nu. Silas era fratele vitreg al lui Blue și, din păcate, amândoi moșteniseră maleficul din Bell. El unul mai mult decât ea, oricum. Cu ani buni în urmă alesese să îi ia locul lui Blue, să îl înjunghie el pe Bell și să devină noul Rege al străzilor londoneze. Nu regreta nicio clipă decizia; Blue, sora lui, înflorea în fiecare an și nu numai pentru că îi făcea constant copii contelui. Era fericită. Iar pentru asta și el era la fel de fericit.

Să nu te superi când voi face la fel.

Zâmbetul îi pieri de pe chip, gândurile i se întoarseră către Zy și mârâi furios. Să încerce și avea să cunoască mânia lui!

Chiar ai da în ea?, se întrebă. Răspunsul era evident: Nu! Niciodată. Crescut pe străzi știa prea bine cum erau femeile tratate de orice bărbat. Folosite. Și el o folosea pe Zy, deși își spusese că nu avea să o facă. O folosea pentru sex, pentru că mirosul trupului ei trezea o reacție neașteptată în al lui. În amarul trăit pe pământ, Silas nu își amintea un moment în care să fi dorit atât de puternic o femeie. Începuse să se uite după fete încă de la opt ani, iar la nouă atinsese o orfană de pe Hayen Street, sărutase o lăptăreasă la zece ani și probabil că ar fi mers mai departe dacă la acea vârstă viața lui nu ar fi luat o întorsătură neașteptată. Fusese ridicat de niște indivizi ciudați care îi prezentaseră în ansamblu cu ce se ocupa nobilimea. Poate că nu Cardinhamii, dar restul erau niște corupți, perverși și lacomi.

Wine îl școlise, ce-i drept, avusese grijă să aibă burta plină și nu îi ceruse nimic în schimb. Acum, Silas se simțea dator, drept care se și însurase cu Zy după ce îi răpise virginitatea. Totuși, o jignise pe singura femeie care voise să îi fie mamă, din moment ce Silas nu își întâlnise niciodată mama, pe Anne. Erau zece ani diferență între ei, totuși Anne îl luase sub aripa ei și îl considerase mereu de-al casei. Iar acum el o jignise. Toată lumea știa că lady Anne-Marie pierduse sarcini bune până să aibă gemenii, pe Asher și pe Rian, și că pentru ea ar fi fost periculos să mai ducă la bun sfârșit o sarcină, drept care nici nu mai apăruse în cuplu vreun copil. La o activitate caritabilă fiind, alături de Anne, aceasta începuse să sângereze. Pierduse încă un copil, unul de patru luni. Atunci apăruseră problemele. După Zy, Anne reușise să rămână însărcinată după aproape trei ani, iar în doi ani pierduse deja șase sarcini. Venirea gemenilor pe lume fusese o minune, una la care Wine Cardinham plânsese ca un copil mic. După câteva săptămâni grele, de febră, dureri și complicații, Anne se făcuse bine, în ciuda faptului că momentul în care doctorul îi spusese că e stearpă o dărâmase categoric.

Își scoase trabucul dintre buze, îl aruncă și îl zdrobi în băltoaca din drum. Fusese rău cu ea, deși nu meritase această răutate, și nu știa cum să își răscumpere greșeala.

—Ce vrei, George?

Nu trebui să se uite la umbre ca să știe că acolitul lui era acolo. Născut în mahala dezvoltase un simț evident de a simți cu trupul respirați oamenilor. Își feri privirea de la geamul luminat, din camera în care se părea că Rhys îi citea lui Blue într-un moment de răgaz conjugal, și îl privi pe George. Individul părea oarecum palid, iar asta îl făcu să înjure. Nu existau prea multe momente în care George să se teamă.

—Ce s-a întâmplat?

—I-am pus pe băieți să o urmărească pe doamna Davis, domnule.

Deși nu apucase să anunțe că Zylphia era acum a lui și că existau consecințe grave dacă i se întâmpla ceva, își coordonase oamenii să stea cu ochii pe ea. Acum însă un gând rău îl nimici:

—Și?

—Acum două ore doamna Davis a ieșit, a luat o... o... birjă... Silar mârâi, pentru că știa prea bine că îi pusese la dispoziție o trăsură. Și... și s-a dus pe James Street.

—Wine Cardinham nu e acasă, spuse Silas încruntat.

—I-a luat pe gemeni, domnule. Silas ridică o sprânceană, neînțelegând unde bătea George. Adevărul era că de-a lungul timpului, Asher și Rian crescuseră îndrăzneți, plini de energie adolescentină și obraznici. Dar nu îi păsa deloc de ei. Soția ta e în mahala, domnule. Și zvonurile spun că este la un meci de box. Meciul lui Titan.

Silas oftă. Bineînțeles că Zylphia se băga în necazuri. Altfel cu ea nu era posibil nimic.

***

Zylphia nu-și amintea un moment din viața ei când se distrase mai bine decât acum când se afla în tribuna unui teatru abandonat din mahala unde se țineau ilegal bătăi de stradă. După momentul în care Silas se despărțise de ea, iar Zy reușise să își recupereze răsuflarea, își dăduse seama că niciun bărbat, niciodată nu avea să îi spună cum să se comporte sau ce să facă. Silas nu avea niciun drept să îi interzică să își vadă familia, familie de care îi era nespus de dor. Îmbrăcând o rochie lejeră, totuși simplă, mulțimită că George îi recuperase garderoba din casa de pe James Street, din moment ce era o garderobă nou-nouță, se dusese să îi vadă pe Asher și pe Rian. Băieții se pregăteau, în lipsa părinților, să participe la una dintre distracțiile lor ocazionale, din moment ce pentru ei aceasta era ultima săptămână în oraș. Aveau să se întoarcă la școală cât de curând. Iar ea, surescitată de aventură și de dorința de a trece pestre cuvântul lui Silas, insistase să îi însoțească.

—Dă-i! Dă-i! Când pugilistul pe care auzise că îl cheamă Titan îl lovi pe oponent direct în maxilar, sângele țâșni peste tot, iar acesta din urmă pică. Un arbitru începu să numere, iar Titan își ridică fericit brațele colorate de tatuaje exotice, brațe puternice. Da!, strigă ea, atrăgând din nou atenția uriașului Titan. Se lăsă pe locul ei și își coborî mâna în punga ei cu alune caramelizate. Doamne, băieți, dar chiar e amuzant! Ar fi trebuit să fi venit cu voi mai de mult!

Asher și Rian care stăteau de-o parte și de alta a ei, se priviră oarecum îngrijorați:

—N-ar trebui să îți placă, Zy.

—Da, Zy. E murdar, dur și sângeros. N-ar trebui să îți placă, întări un altul.

—Prostii!, zâmbi ea, roșind când uriașul Titan o privi din nou. Avea pieptul gol, iar asta o făcea să se holbeze constant la el. Vai, dar ce bine arată campionul nostru!, chicoti ea, iar Asher și Rian se priviră și mai îngrijorați.

Mama ei o învățase că jurămintele conjugale erau sacre; totuși, din moment ce pentru Silas ea nu era mai mult decât o amantă, nu vedea niciun motiv pentru care să nu flirteze și să nu se distreze. La urma urmei, nu era nimic prea greșit la asta. Își dădu o șuviță a părului întunecat după ureche – alesese să își lase buclele pe spate, chiar dacă în lumea ei o femeie măritată trebuia să aibă constant părul prins – și zâmbi într-o parte către Titan care mai zdrobi voios un os. Nu fusese niciodată prea sensibilă când venea vobra despre sânge, oase rupte, capete sparte. Probabil că acesta era singurul domeniu care nu o sensibiliza.

—Zy, Silas te-a rănit? Mama a spus că s-ar putea să o facă.

Cel care vorbise fusese Rian cel întotdeauna direct.

—Dacă e ceva ce vrei să ne spui..., continuă și Asher, iar mâna adolescentină a lui Asher se așeză pe umărul ei. Adică, legat de... Știi tu.

—Ce vrea Ash să spună, continuă Rian, iar mâna acestuia se așeză pe celălalt umăr al ei, e că poți vorbi cu noi, pe bune. Tata ne-a spus cum merg lucrurile între... hmm... cupluri, iar noi știm că fetele nu primesc atât de multe detalii și am putea să îți spunem noi tot ce vrei.

—Ca să fii pregătită și să nu te speri, continuă Asher.

Și, deși obrajii gemenilor ardeau de rușine, Zy izbucni în râs. Asher și Rian se priviră din nou îngrijorați. Probabil că o credeau țicnită.

—Nu pot să cred că frații mei mai mici îmi dau sfaturi legate de sex!

Cuvântul îi făcu pe amândoi să tresară și să scoate câteva proteste, cum că nu ar fi trebuit să vorbească așa, mai încet, că îi auzeau ceilalți. Asher și Rian erau pregătiți pentru discuția asta la fel de bine ca ea în primul moment în care Silas făcuse dragoste cu ea. Amintirea îi transformă râsul într-un simplu zâmbet. Și ce mai noapte. Câtă plăcere, voluptate și dăruință! Îi venea greu să creadă că așa se purta Silas cu orice amantă.

—Tot frații tăi suntem, Zy, continuă Asher. Poți să ne spui orice și jurăm că dacă Silas ți-a făcut ceva rău va fi vai și-amar de el!

Zy evaporă memoria care o făcea să își amintească pregnant că nu cu mult timp în urmă trupul lui Silas fusese în al ei și lăsase în urmă o durere dulce.

—Și, Zy, am auzit că s-a întâmplat ceva rău cu tine când te-ai dus să ne iei cărțile din mahala. Noi...

—Suntem responsabili!, continuă Rian. Zy, sper că știi că întâmplarea aceea, cu Silas, când el ți-a văzut...

—Părțile feminine!, adăugă rapid Asher.

—Da, alea! Să știi că nu am fi spus nimănui. Ești sora noastră.

Zylphia oftă și se lăsă pe spate. Când crescuseră țâncii ăștia mici și răsfățați? Când se transformaseră în bărbați? De-abia le dădea mustața, iar Asher se lupta cu câteva coșuri. Lăsă cornetul cu alune în poală și îi prinse pe amândoi de mână.

—Știu, băieți, dar adevăratul că și eu m-am distrat cu toate acele cărți deocheate, bilete pentru meciuri de genul, hoinărit prin mahala. Uitați-vă la locul ăsta! Închise o clipă ochii și ascultă gălăgia. Unde veți mai găsi atâta veselie dacă nu printre cei mulți, săraci, dar recunoscători pentru minutul pe care îl au aici? Deschise ochii, iar Rian și Asher continuară să clipească bulversați. Da, probabil că erau prea tineri pentru aceste conversații. Și mai ales literatura erotică!

—Mai primim?, întrebă brusc Rian, iar Asher îl lovi în picior. Auch!

—Da, râse Zylphia. După ce le citesc eu, bineînțeles!

Toți trei izbucniră în râs. Și pentru că avuseseră momentul lor, niciunul dintre ei nu observase cum Titan își terminase meciul și se apropiase de ei.

—Pe ea!, strigă spre mulțimea care încremenise. O aleg pe ea!

Oamenii izbucniră în urale, iar Zylphia înghiți în sec. Măiculiță!

***

Poate că nu ar fi trebuit să flirteze cu acest bărbat. Probabil că nu o alegea să îi oblojească rănile, ci pentru ceva mult mai sordid, ceva ce implica intimitatea. Mâna lui Titan se apropie de încheietura ei, iar Zy se feri precaută, în timp ce se ridică în picioare și îi trase pe frații ei în spatele său, în ciuda protestelor celor doi.

—Mă scuzi, domnule, dar ce crezi că faci?, îl apostrofă Zylphia. Ți-am permis eu să pui mâna pe mine?

—Titan își alege premiul, spuse un individ. Este tradiția. Titan își alege întotdeauna o femeie din tribună pentru nevoile lui mai speciale. Și ea se duce.

Zylphia rămase uluită. Nu se așteptase la așa ceva. Acum înțelegea perfect de unde i se trăgea lui Silas barbarismul și ideile desprinse din povești. Să ia o femeie, ea să se supună, alta diferită în fiecare seară. Pufni.

—Și să înțeleg că m-ai ales pe mine, pufni ea. Când Asher spuse ceve categoric urât despre acest Titan, Zylphia îl strânse de încheietură. Ținea prea mult la mutrele fraților ei pentru a se trezi fără ele. Băieți, gura!

—Da, îi spuse Titan, iar vocea lui groasă, gravă, accentul irlandez pronunțat o făcură să înghită în sec. Trebuie să mergi cu mine.

—Să faci ce cu mine?, întrebă încruntată.

Toți începură să râdă, iar Rian se apropie de urechea ei și îi șopti:

—Zy, cred că este vorba despre...

—Taci, Rian!, îi spuse Asher. S-a prins și ea.

—Oh, bineînțeles că m-am prins!, îi spuse Zylphia și își așeză mâinile în șolduri. Domnule Titan, nu îți este puțin rușine? Vrei să îmi spui că, plin de sudoare, după ce te-ai dat în spectacol, specatcol care, apropo, chiar mi-a plăcut, alegi pur și simplu o femeie din tribună și îi distrugi reputația? De unde știi că femeia respectivă nu este mama, soția sau sora cuiva? De unde știi că aceste lucruri nu vor avea reale repercusiuni asupra ei? Dacă ar fi fost vorba despre sora sau fiica dumitale, domnule, ai mai fi ales atât de nonșalant o biată făptură din tribună? O femeie care a venit la spectacolul tău, a pariat și a pus toți banii pe tine, a râs și s-a bucurat și a crezut că ești un cavaler în armură strălucitoare, eroul ei! Cât de proastă am fost să cred chiar eu asta, domnule Titan! Am crezut că ești un domn și că îți folosești pumnii ca să aperi femeile, că, poate, într-o bună zi, mă vei apăra chiar pe mine. Naivă! Am fost așa de naivă!

Întreaga audiență tăcu, fiecare privire fiind ațintită asupra ei, în timp ce Titan rămase de-a dreptul uluit. Zylphia respira greoi, întrucât patima o cuprinsese și scosese acel discurs din chiar inima ei. Acele practici barbare de folosire a femeii trebuiau să dispară. Nu concepea altceva. Era pregătită să îi spună asta lui Titan, când, în spatele ei, se auzi glasul preacunoscut al principalului personaj negativ din povestea ei:

—Asta a fost impresionant, doamnă Davis.

Și publicul trecu printr-o altă stare emoțională în acea seară, când Silas ieși din umbre, regele acestor drumuri, îmbrăcat cu toată pompa unui rege și sfâșiind cu o privire pe toți curtenii, inclusiv pe Titan cel care își pierduse acum din curaj. Toată lumea simți frică, mai ales Zy care își dădu seama că soțul ei era cât Titan de mare și aproape la fel de greu. Probabil că de aceea se holbase constant la pugilist din tribună; tot ce văzuse până acum fusese chipul soțului ei.

***

Poate că fusese crescută pentru a fi curajoasă, dar Zylphia învățase să fie și inteligentă în același timp. Mahalaua era mai puțin periculoasă decât Silas Davis. Privindu-i ținuta întunecată, cu bun-gust, ce-i drept, părul brun, ochii care sclipeau furioși se întrebă dacă nu era prea târziu să fugă. Probabil că era. Palmele i se umeziseră și înghiți în sec, dar, cumva, găsi suficientă nebunie – o abandonase după ce se culcase cu ea, nenorocitul! – pentru a-l întrebă:

—Ce cauți aici?

Silas Davis, care, aparent, stătuse ferecat în umbre, făcu un pas și mai în față, privindu-l pe Titan. În comparație cu Silas, Titan părea acum un copil care fusese prins cu o prostioară.

—Du-i pe Cardinhami acasă. George, care se materializă și el din umbre, făcu un pas spre frații ei, menținându-și o privire pe care acest bărbat nu i-o aruncase niciodată. Dacă vă mai prind...

—Nu!, strigă ea, oprindu-l, chiar dacă nu avea habar ce dorise să spună. Voia doar să nege orice ar fi spus el și, pentru asta, reușise să atragă niște aderenți. Sunt frații mei!, se smiorcăi.

Silas Davis murmură ceva ce nimeni nu distinse, dar se apropie și mai mult de ea, iar ea îi simți parfumul și, spre nefericirea sufletului ei slab, își dădu seama că îl dorea.

—Ce cauți aici?, mârâi Silas la ea.

—Verificam casa ta, asta făceam, îi spuse. Mă distram, la naiba! Arătă în jurul ei. Tu strici distracția.

—Eu?! Silas pufni și îl indică pe Titan. Voia să se culce cu tine, Zylphia!

—Ba nu!, spuseră în tandem Zy și Titan, ceea ce îi făcu pe amândoi să se privească uluiți.

—Nu minți, Titan!, mârâi Silas la el. Te cunosc prea bine.

—Nu aș fi făcut-o dacă nu voia!, ridică Titan mâinile. Știu ce politică aveți, domnule Davis. Nu aș fi făcut-o.

—Asta nu mă liniștește, continuă Silas și urmări cu privirea cum gemenii erau urcași în trăsura lui, alături de George. Să nu îi mai aduci aici, Zylphia. Băieții ăștia au crescut sălbatici. Am văzut destule din partea lor și știu, cu siguranță, mai multe decât tine.

—Vrei să spui că ne urmărești?, întrebă ea scandalizată. Silas își ridică ironic o sprânceană. Nu pot să cred! Își încrucișă brațele la piept și continuă să îl privească urât. Ai de gând să mă cerți în continuare în fața lor?

Silas mai făcu un pas spre ea și o prinse de încheietură.

—Nu, de fapt vreau să fac altceva. Îi ridică încheietura și strigă spre mulțime, spre aparentul întuneric de pe clădiri. Ea e doamna Davis, soția mea! O atinge cineva, e mort. O privește cineva, e mort. Aud un cuvânt rău la adresa ei, vă veți dori să fiți morți, rânji Silas. Declarația declanșă fiori în ea, fiori care îi confirmară nebunia. Arăta ca un zeu al Olimpului când își reclama muritoarea, iar ea voia să se încolăcească în jurul lui și să îi simtă pieptul puternic pe palme. În noapte, corpuri începură să se miște, dând mai departe informația. Acum, valea!

Mulțimea execută imediat, dar Zy văzuse mutra uriașului Titan și rămase curioasă. Se repezi asupra lui și aproape că îl atinse, când auzi mârâitul lui Silas.

—De ce o femeie nouă în fiecare seară?, îl întrebă ea pe Titan. Titan strâmbă din nas și ridică din umeri. Haide, poți să îmi spui!, îi zise Zylphia.

—Mie îmi place de fapt de cineva, dar ea nu mă bagă în seamă.

Titan cedă exact când Silas avu impresia că uriașul luptător îi va indica să-și vadă de treaba ei. Și rămase și el uluit de răspuns. Ar fi spus că era nevoia primară din Titan, un luptător de vârstă medie, neștiutor de carte. Nu avea reputația că rănea femei, dar era categoric cunoscut pentru faptul că se culca cu majoriatea femeilor care veneau la meciurile lui.

—De cine?, întrebă Zylphia.

Titan se scărpină în cap și scoase un oftat prelung.

—E o hangiță.

—Mi-o arăți, te rog? Vreau să văd dacă te merită.

Niciunul dintre cei doi bărbați nu se așteptaseră la un astfel de răspuns din partea ei, dar, când se întâmplă, Titan nu putu decât să dea din cap, afirmativ, să îi întindă brațul și să o conducă spre han. Atunci se dezmetici Silas și își dădu seama că seara lui nu se încheiase aici și că trebuia să se țină după năstrușnica lui soție pe care avea să o pedepsească sigur imediat ce rămâneau singuri. Aici, în mahala, nu trebuia să îi submineze autoritatea.

Prin urmare, cei trei se pierdură în noapte, cu ochii grijulii ai unui spion urmându-i. Poate că seara avea să fie și mai lungă de-atât.

Sunt doar curioasă: Ce zodie sunteți?