— Acum sunt pregătită să merg în acel bordel?

Pregătită? Ar fi ajuns cea mai de succes târfă a Londrei cu trupul ăla. După ce se terminase, Lucian se lăsase pe cealaltă parte a patului, cu brațul încă atingându-i un picior. O mângâia inconștient, iar ea accepta la fel de inconștientă. I se părea un gest atât de normal, încât nu avea de ce să se impacienteze.

Apoi, Lucian își dădu seama ce spunea acolo și râse.

— Ai făcut-o ca să îm arăți ce femeie experimentată ești?

— Poate. Își mușcă buzele. Doamne, mi-am promis că nu voi face asta cu tine, dar am fost curioasă...

— Atunci, m-ai folosit pentru a-ți satisface curiozitatea?

— Nu e necesar să te victimizezi. Eu ar trebui să zic asta, se ridică Lilith în șezut și se repezi la halatul căzut pe jos. Ți-am spus că așa va fi dacă împărțim camera. M-ai tentat. Am căzut în păcat. Trebuie să mă spovedesc!

Lucian își deschise ochii. Erau pe partea ei de paravan, iar Lilith se reașezase pe pat, în șezut. Se simțea sleit de puteri. Nici măcar nu durase cât și-ar fi dorit. Totuși, putea reîncepe din nou fără probleme.

— N-aș vrea să te spovedești de câte ori facem sex.

— Stai liniștit, zise ea și se întinse după o sticluță de pe noptieră. Nu se va mai repeta odată ce mi-am satisfăcut curiozitatea.

— Și care a fost curiozitatea ta?

— Voiam să văd cum trebuia să se termine asta acum șapte ani. Atunci când nu erai beat. Atunci când mă sărutai.

— Și ai fost satisfăcută pe deplin?, o întrebă.

Lilith desfăcu micul căpăcal și lipi sticluța de limbă, închizând-o la fel de rapid.

— Da, oftă. A fost... Cred... Pentru câteva minute am simțit...

— Ce?, o întrebă de data asta el curios.

— Că sunt din nou o femeie senzuală. Lilith cea care a început sezonul. E o prostie, dar...

— ... ai simțit că trăiești... Da, știu. Am simțit foarte bine asta. Dându-și picioarele într-o parte, Lucian luă aceeași poziție ca ea. Va suna ciudat, dar în toți acești șapte ani nu am mai putut să fac asta cu nimeni. M-am simțit la fel de murdar pe cât te-ai simțit și tu.

Mărturisirea însemna mult pentru ducesă. Privirea lui îi spunea destul de clar că nu mințea. Era sincer. Iar durerea care fusese ascunsă acolo mai devreme se retrăgea în licărirea obișnuită a irișilor lui.

Nu îi venea să creadă că ieri se certaseră și azi deveniseră intimi în adevăratul sens al cuvântului. Tot ceea ce zisese înainte, că el nu o va atinge, crăpase atât de ușor înainte unei provocări. A fost pentru copii, se încurajă, chiar dacă nasul începu să o mănânce. Mințea. Fusese pentru ea. Îl dorise ca desfrânata care era. Profitase de puterea pe care trupul său îl avea asupra lui. Putere care îi putea aduce orice, realiză, iar ochii i se măriră. Găsise soluția!

— Ți-a venit o idee, nu-i așa?, îl auzi întrebând-o. De fapt, oftă și luă sticluța, ce e asta? Arsenic? Așa te menții frumoasă? (1)

— Nu!, negă rapid. E pentru nervii mei. Grovestone se pricepe la preparate din plante. Are un mic laborator în casă. Mi-a pregătit această poțiune să mă calmeze.

— Și simțeai că ai nervii încordați?

Zâmbetul lui ștrengăresc o făcu să-și închidă și mai tare picioarele.

— Ești foarte mândru de tine, nu, domnule?, îl întrebă.

— Ești în patul meu, ridică el din umeri. Și ți-am provocat plăcere. Îi simți răsuflarea în ceafă. De ce nu aș fi?

Curvă. Târfă. Lilith oftă amintindu-și acele cuvinte. În seara asta avea să facă exact ceea ce indica acea conotație. Avea să își vândă trupul.

— Consideră această incursiune drept plata pentru biletul meu în casa de toleranță. De acum într-o săptămână. Aproape de miezul nopții.

Ducele se încrută și se ridică nervos, urmând-o. O prinse de mână și o întoarse cu fața la el.

— Nu mă plătești cu sex pentru a te duce la nenorocitul ăla de bordel?

Speranța înflori în sufletul său. Înghiți în sec și întrebă precaută:

— Serios?

— Bineînțelesc că nu! Nu te duc nicicum în el!

Lilith își ridică sprâncenele. Trebuia să joace la cacealma. Oftă melodramatic și își încrucișă brațele sub sâni.

— Atunci, cred că trebuie să mă duc singură.

— Nici să nu te gândești!

— Îl voi avea pe Grovestone și probabil și pe Upperton cu mine.

Ridică din umeri și dădu să treacă pe lângă el. Mâna lui îi prinse brațul și se simți trasă în brațele ducelui. Un duce gol și ademenitor.

— Fie! Intrăm și ieșim. Nu te abați de la plan. Lilith, dacă faci o mișcare greșită, jur că te bat la fundul gol până nu vei mai fi capabilă să mergi!

Zâmbi și își așeză brațele în jurul gâtului lui. Lipindu-și sânii ademenitor de pieptul său, femeia înghiții în sec. I se părea ireal, dar îi plăcea acest nou alineat al jocului lor. Intrase în el cu atât de multe intenții pure, iar acum se mișca languros de bărbatul care ar fi trebuit să trezească în ea cea mai grozavă repulsie. Poate că mama ei avusese dreptate; unele femei erau făcute pentru a practica această meserie.

— Deja simt că nu mai pot să merg..., articulă nerușinată.

Lucian râse și o prinse în brațele sale, ridicând-o și purtând-o spre pat. Era voluptatea nopții de vină, își zise femeia când gura lui o întâlni din nou pe a ei. Blestemat să fie Lucian că, prin privirea lui plină de dispreț la propria persoană, cuvintele sale te autopedeapsă, o drogase. De obicei adormea după ce lua calmantul pentru nervi. În acea seară, Lilith adormi la a doua explozie a paroxismului, când ducele era încă adânc îngropat în ea.

*

— Pachețelele astea sunt minunate!, exclamă Lilith a doua zi. Margery face o treabă extraordinară în bucătărie!

— Era puțin cam supărată în dimineața asta, Excelență, replică servitoare în timp ce îi umplea farfuria a doua oară cu pateuri. Crede că unul dintre noi a furat din alimentele pe care le pregătea pentru dumneavoastră.

Privind spre Lucian aflat la dreapta ei, care citea ziarul, zâmbi.

— Nu mai spune...

Servitoare dădu amărâtă din cap și se retrase.

Avea o foame de lup în această dimineață. Poate că vinovăția îi măcina sufletul, dar era vorba de o acțiune caritabilă, își zise. O făcea doar pentru copii, nu pentru plăcerea pe care degetele experte ale lui Lucian o creea.

Se servi cu o gură de apă, simțindu-se atât de slabă pentru ce făcuse în urmă cu o seară, când contele de Grovestone fu anunțat. Chipul lui Lucian se ridică din ziar, brusc interesat. Alfred făcu o plecăciune până în pământ, căreia Lilith îi răspunse cu o înclinare a capului.

— Ce plăcere, domnule!

Din motive vagi, radia. Încercă să își domolească sufletul exuberant și îl invită la masă, făcându-i semn servitoarei să mai aducă un rând de tacâmuri.

— Mă bucur să te văd și în această dimineață, lady Lilith!, zâmbi Grovestone. Excelență...

— Grovestone, îngâimă Lucian și duse cana cu cafea la gură.

Contele își miji ochii în dreptul său, iar Lilith păli un moment. Știa! Rușinea îi invadă obrajii atunci când Alfred întrebă:

— Arăți minunat! Îți este cald? Ești cam roșie la față?

— Pu...puțin, replică, începând să își facă vânt cu mâna.

— Nu îmi vine să cred!

Exclamația lui o făcu să se topească sub masă. Oare ce credeau toți despre ea dacă le spunea că fusese cu bărbatul din dreapta sa de două ori și nu se speriase, ba chiar îi plăcuse? O vor huidui.

— Mănânci!

— Este a doua porție, de fapt, zâmbi ea palid, realizând că Grovestone nu știa nimic.

— Cum ai dormit aseară?

Lilith tresări și privi involuntar spre Lucian. Bărbatul bătea ritmic cu degetele în masă și privea gânditor. Colțurile gurii sale se ridicară într-un zâmbet care o îmbujoră și mai tare.

— Ca un prunc, răspunse în locul ei.

Alfred îl privi puțin șocat.

— Înțeleg... își trosni degetele și privi farfuria imediat ce aceasta fu adusă, fără a se atinge de felurile de mâncare. Să înțeleg că te-ai mai vindecat de isterie?

— Isterie?, întrebă ducele. Nu credeam că soția mea suferă de așa o boală fictivă...

— Nu este deloc fictivă, domnule, sări Grovestone în apărarea tuturor medicilor care considerau asta. Insomnii, stări de depresie și anxietate, apetitul scăzut. Toate acestea sunt simptome ale isteriei de care suferă Lilith, nu-i așa?

— Categoric!, zise femeia. Alfred mi-a dat o licoare pentru insomnii, dar nu a putut combate celelalte stări. Mă tem că sunt bolnavă...

— Prostii!, îngâimă Lucian. Și care era tratamentul recomandat, domnule doctor?

— Pentru asta venisem. Un prieten de-al meu, medic renumit, îmi povestea despre acest masaj pelvian care tratează instantaneu isteria.

Ducele se înecă. Lichidul cafelei îi arse traheea și îl făcu să lăcrimeze.

— Am auzit multe lucruri despre această isterie, domnule, dar singurul care o va masa vreodată pelvian pe soția mea sunt eu! Acum, dacă mă scuzați, se ridică în picioare, vă invit afară. Eu și ducesa vrem să facem o plimbare în parc.

Buimăcit, Grovestone se ridică tremurând. Lilith privea șocată scena și nu putea spune nimic. Nu așa te comportai cu prietenii, mai ales cu musafirii. Nu așa...

*

— Nu mai știu să călăresc!, mărturisi Lilith în micuțul grajd încorporat în casa ducelui de Queensberry. Nu am mai făcut-o de șapte ani, recunosc!

Își deschise larg palmele și se dădu un pas înapoi înaintea iepei pe care grăjdarul o pregătise pentru ea. Irascibilitatea și tonul pe care îl folosea erau rezultatele scenei pe care o făcuse de dimineață. Îi dăduse de înțeles lui Grovestone destul de clar că întreținuseră relații sexuale. Asta putea fi umilitor, mai ales că ai ei erau familiarizați cu castitatea relației pe care o impusese. Lillith se temea de judecată.

— Înveți, ridică din umeri Lucian. Nu poate fi atât de greu.

— Probabil că nu e, dar nu vreau să mă plimb în Hyde Park. Se învârti neliniștită dintr-o boxă într-alta. Ce Dumnezeu a fost în capul tău când ai zis că am dormit ca un prunc sau că mă tratezi tu de isterie? Nici măcar nu știu ce înseamnă asta! Mă faci de râs, domnule!

Palmele aterizară furioase de coapse.

— Te fac de râs pentru că mă culc cu tine?

— Exact! Ce se va alege de reputația mea când vom divorța?

Ducele de Queenbserry se trezise cu fața la cearceaf sau, mai degrabă, cu fundul lui Lilith cuibărit pe testiculele sale. Ce își imaginase Lucian fusese posibilitatea de a avea aceste nopți – toate nopțile ei – în trecut. Și trebuise să recunoască greșeala. Performanța de aseară nu fusese nimic din ceea ce încă avea ducele în cap, nesătul, râvind la tot ceea ce avea ea de dăruit. Se întărea doar la gândul căldurii corpului ei, geamătul prelung, plinătatea sânilor. Prinse căpăstrul lui Abandon și oftă. Iar femeia asta continua să se gândească la divorț.

— Nu vom divorța.

— Nu ai de unde să știi asta până în noiembrie, ridică ea din umeri.

— Lilith, oftă exasperat, am făcut sex aseară.

— Și?, întrebă ea. Ai spus că nu trebuie să fii neapărat căsătorit pentru a o face. În plus, nu pot avea copii, deci nu trebuie să ne gândim la consecințe. Nu vor exista.

Se apropie amenințător de ea. Numai ideea că divorțând va fi prada unora ca Grovestone, care doreau să îi maseze aceeași feminitate voluptoasă de aseară, îl înnebunea.

— Doamnă, îmi pui răbdarea la încercare. Chiar mă faci să cred că suferi de isterie, iar singurul care te poate trata sunt eu.

Lilith răsuflă greu și își dădu seama că era prinsă în spațiul strâmt al unei boxe. Putea simți parfumul bărbătesc al lui Lucian. Ființa lui o îmbăta, o droga, era mai puternică decât laudanumul însuși.

— M-ar fi putut trata Grovestone, dar l-ai jignit chiar în dimineața asta. Lucian... oftă și își așeză palma peste pieptul lui. Faci greșeala de a mă considera a ta doar pentru că aseară, din cauza unei fapte nobile în care am nevoie de ajutor, am fost intimi. Poate că trupul meu a fost curios, am păcătuit, dar inima mea, ei bine... Domnule, eu nu te mai iubesc...

Știa și singur asta, dar sclipirea din ochii săi, magia mișcărilor îl păcăliseră. În acest moment, ducele de Queensberry se simțea teribil de rănit.

— Putem avea atât... vei învăța să ții la mine cu timpul.

— Nu, dădu ea din cap. Am încetat să te iubesc din momentul în care te-am ascultat. Mi-ai zis să nu mă îndrăgostesc, că nu am voie să iubesc. Expiră. Uite-mă acum! O doamnă respectabilă, filantropă, care nu se amestecă în Societate. Te-am ascultat și am stat în banca mea. Ai avut mereu dreptate; sunt o depravată, o păcătoasă. Am dovedit asta aseară, nu? Locul meu e în Iad.

Oftând, Lucian își dădu seama că voia ca ea să îl iubească. Își dorea inima ei, ca în nopțile lungi de vară să știe că avea la cine să se întoarcă. Ce prostesc că tocmai acum se hotărâse să îl asculte! Își coborî mâinile pe obrajii ei.

— Nu poți nega atracția fizică dintre noi, îi șopti.

— Nu pot..., recunoscu ea din nou vrăjită. Asta mă face slabă. Mai ieri ziceam că trupul meu e templul Duhului Sfânt. Puțină dulceață și... am căzut în păcatul prea...

— ...curviei, îi luă cuvântul din gură. Dar întotdeauna am considerat că păcatele sunt dulci, Lilith, așa ca tine. Noaptea trecută am profitat de tine.

— Nu trebuie să iei vina asupra ta, îi zise ea. Eu am sărit pe tine.

— Pentru că eu te-am provocat. La naiba, nu mă mai tot contrazice! Oftă și își lipi fruntea de a ei. Mă înnebunești. Nu știu ce îmi faci pe deplin, dar se întâmplă ceva în mintea și inima mea, ceva ce nu trebuie să se întâmple. Meriți mai mult decât un bătrân care a avut noroc că nu a făcut sifilis până la vârsta asta.

Oricât de supărată era pe slăbiciunea ei pentru ceea ce îi făcuse Lucian aseară, Lilith râse. Ar fi fost o priveliște oribililă ca mădularul soțului ei să se usuce și să cadă de la infama boală.

— Pe toți dracii!, continuă el și începu să își lipească buzele de ale ei. Poate că tu chiar suferi de iesterie.

— Simptomele...

— Trebuie să te masez pelvian, atunci.

— Nici măcar nu știu ce înseamnă asta!, zise, iar inima i-o luase deja la trap, căci gura ducelui era periculos de apropiată de a ei.

— Îți voi arăta...

— După ce salvăm copii!, sări ca arsă.

— După ce îi salvăm pe cei pentru care mi te-ai dăruit aseară. Nu că tu ai fi avut un alt interes, nu?

— Nor...normal că nu!, dădu din cap.

Zâmbetul lui se lărgi, iar Lucian se depărtă de ea.

— Mincinoaso! Simțind că fața îi arde, fiind prinsă cu mâța în sac, femeia își feri privirirea. Hai, sus, în șa! A venit timpul să mai și călărești, doamnă!

— Echitația nu era pe lista noastră!

— Nici salvarea unor copii nu era, dar uite cum simțim nevoia să ratificăm legea pe parcurs. Îi făcu semn să se apropie și o ajută să urce în șa, făcându-și mâinile căuș. Mai mult, se ridică și mângâie iapa pe grumaz pentru a o relaxa, căci soția lui tremura pe spinarea animalului, orice doamnă ar trebui să știe: călăritul e plăcut. Îi cuprinse ceafa și o sărută rapid pe gură. Mai ales dacă ai un armăsar pe măsură.

Atunci când el urcă pe Abandon, Lilith era convinsă că nu vorbise nicidecum de sportul practicat la Derby. Ducele discuta depsre un cu totul alt călărit, care îi făcea ființa să se zbată în ea. Se temea că Lucian eliberase un demon, poate pe cel mai periculos, pe Lilith.

2588 de cuvinte