Urcând scările casei, Lilith rememoră atingerea lui Alex, modul în care își declarase acesta sentimentele și fu scârbită. În urma lor, ploaia începuse, o furtună în toată regula, care o udase până la piele atât pe ea cât și pe duce.

- Nu îmi dau seama cum poate fi atât de rece!, exclamă ducele rapid, închizând ușa în urma sa.

Lilith se oprise în micul hol. Trăiva revelația vieții ei, căci, după tot ce îi făcuse Lucian, după modul în care o făcuse să se simtă, ea trăia în continuare alături de el. Îl dorea. Nu fusese niciodată într-atât de înfricoșată încât să se refugieze într-un colț, să fugă de el. Încă îl dorea...

Își mușcă buzele și oftă atuci când îi simți palma pe umăr. Mii se fiori îi străbătură ființa. Nu poți avea încredere într-o persoană pe care nu o iubești, își zise privindu-l. Totuși, ea credea în el. Vedea dincolo de masca ducelui mare și rău. Acolo era un copil mult prea dezvoltat. Și se bucura să declare că atingerea lui nu semăna deloc cu a lui Upperton.

Oftă și se ridică pe vârfurile picioarelor pentru a-l săruta. Nu ar fi suportat gândul ca un altul să o sărute. Gura lui se plia mult prea bine peste a ei. Se simțea ca o femeie care trăia în plin o revelație. Să fie bătaia aceasta a inimii iubire? Își promisese că nu îl va mai iubi pe duce. Își propusese să îl asculte. Acum însă el dorea iubirea ei. Avea să i-o ofere docil? Se îndrăgostea oare de acest bărbat?

Degetele lui mângâiară spatele, pe când ea își lipi sânii de pieptul său. Adora senzația pe care materialul hainelor lui o crea pe pielea dezgolită a decolteului. Trebuia să recunoască măcar asta: îl adora pe Lucian ca pe un zeu păgân. Pentru asta căzuse ea din Rai... Îi pipăi fața, de parcă voia să îi cunoască de-a pururi trăsăturile. Îi fusese atât de dor de ele... Avu impresia că i se pune un nod în gât. Îl blamase pentru că o părăsise, nu pentru că o brutalizase. Dacă ar fi rămas alături de ea, l-ar fi iertat. Acum venise și îi cerea iertarea. Cine era ea să nu o accepte, atunci când inima îi dădea ghes?

Tresări, căci mâna lui ajunse în dreptul fundului. Alex se lipise de ea și îi amintise de noaptea nunții ei. Fusese aceea teamă? Îi era frică să fie atinsă astfel de Lucian? Își încrucișă picioarele în jurul trunchiului său în timp ce acesta o purta spre dormitor.

Dar nu voia să stea separată de un paravan de el. Da, își dorise să fie separată, dar acum... Înghiți în sec și se agăță de clanța unui dormitor de pe același etaj cu al lor.

- Ce este?, o întrebă Lucian în timp ce îi săruta obrajii.

- Vreau să dorm cu tine aici, îi șopti Lilith.

Privind-o, Lucian zâmbi și o lăsă să deschida ușa dormitorului. Nu era cel al stăpânilor, de aceea nu avea diverse anexe, dar era suficient de mare pentru două persoane și garderobele lor. Pe pat, aceasta admiră modul în care își dădea jos cămașa, rămânând în pantaloni. Ridicându-și degetele, începu să desfacă nasturii, până ce ajunse să îi desfacă pe toți, lăsând în jos pânza acestora. Trase de indispensabili și îl găsi la fel de excitat pe cât era și ea. Putea oare să o dorească astfel fără să existe ceva între ei? Renunțând la mănuși, Lilith îl cuprinse între degete, sorbind din priviri transformările de pe fața lui. Venele i se umflau pe brațele puternice, pe gât - era una chiar la tâmplă. Voia să vadă mai mult...

Înghițnd în sec, lăsă instinctul să o acapareze și își lipi buzele de mădularul lui. Incredibil cum această acțiune trezi mii de senzații în el. Cuprinzându-l cu totul, își mișcă limba până îl înnebuni. Înfigându-și degetele în părul ei, Lucian îi dădu capul pe spate și îi zise:

- Vreau să îți produc și eu plăcere înainte de a se termina.

- Dar îmi produci, zâmbi. Nu era timpul să mă înveți să fac singură un masaj pelvian?

Lucian își dădu capul pe spate și râse. Îmbujorându-se îi primi sărutul, mângâindu-l încet pe șold. Nu explorase niciodată atât de amănunțit trupul lui. Își ridică degetele și își coborî capul pe erecția lui, atunci când el îi eliberă firele de păr. Lăsă mâna în jos, uimită de modul în care trupurile lor puteau fi atât de diferite. Strânse ușor de fesa lui, așa cum obișnuia el să îi facă, moment în care Lucian îi prinse mâna și o îndepărtă brutal.

- Nu vreau să fiu atins acolo!

Iar Lilith își dădu seama. Nu era singura care se temea de o anumită poziție. Lucian chiar trecuse prin ceva ce nu dorea să împărtășească nimănui. Chipul lui contorsionat reveni la normalitate.

- Te-am rănit?, o întrebă și îi prinse degetele. Nu asta am intenționat. Iartă-mă.

Îi spusese atâtea despre ea, dar niciodată nu aflase totul de la el. Se ridică de pe marginea patului pentru a se așeza în genunchi și își lipi din nou gura de a lui pentru a-i arăta că era în regulă. Oftă, căci brațele lui îi îndepărtară rochia, scoaseră cămășuța și corsetul și traseră de restul materialului, până ce se găsi doar în pantalonași. Prinzându-i mâna, îi cuprinse indexul între buzele sale, umezind degetul și trezind în ea o dorință aproape dureroasă, lăsând-o mai apoi pe materialul delicat care îmbrăca triunghiul dintre picioarele sale.

- Aici, îi indică micuța protuberanță dintre picioare. Trebuie să te atingi aici...

Își mișcă mâna în tandem cu ea, până ce Lilith își dădu seama că era de-a dreptul minunat ce putea să se întâmple atunci când presa pe locul adulat. Gemu încet și își chirci degetele de la picioare, căci Lucian își lăsă capul peste gâtul ei, sărutând, mușcând și înnebunindu-i pielea sânilor sau a claviculei.

- Nu mă părăsi!, se plânse atunci când mâna lui se îndepărtă. Nu știu ce trebuie să fac!

- Normal că știi, îi șopti acesta împingând-o pe cearceaful delicat de-a latul patului. O îndrumă din nou, de data aceasta descotorosindu-se de pantalonași. Își lăsă degetele în interiorul ei, în timp ce femeia continua să se atingă. Exact așa, draga mea. Îl simți sărutându-i genunchiul, iar atunci își strânse tot centrul în jurul acelui singur deget, ridicându-și șoldurile, mânată de energia orgasmului. Ești atât de frumoasă când atingi extazul!, exclamă Lucian și o așeză în poziția firească pe pat, sărutându-i chipul. Cred că iubesc totul la tine..., șopti în timp ce își cobora sărutul din ce în ce mai jos.

- Ce... ce ai zis?, îl întrebă, strângând de materialul cearceafului. Inima i-o luase la trap imediat ce auzise cuvintele de iubire.

- Că ești frumoasă, o dădu acesta la întors. Nu pot să cred că ești atât de blondă, râse privindu-i feminitatea. Lilith se îmbujoră, dar făcu o alegere.

Se întoarse brusc pe burtă. Nu voia să trăiască știind că îi era teamă să îl simtă în spatele ei. Aceasta nu ar fi fost o viață normală. Se ridică puțin și îi zâmbi peste umăr.

- Cred că mi-am găsit egala în perversiuni, râse acesta și își lipi mâinile de fundul ei palid.

Primul fior de teamă se împleti cu cel al plăcerii în momentul în care Lucian își lăsă gura pe feminitatea ei, ridicându-i mai mult șoldurile. Lilith gemu și strânse perna, zbătându-se sub spasmele plăcerii în timp ce limba lui expertă o aducea din nou la extaz. Era minunat ce se întâmpla cu corpul ei. Atunci când gura lui dispăru dintre picioarele ei și îl simți înălțându-se în spatele ei, Lilith înghiți în sec și îi spuse:

- Îmi e frică.

Bărbatul o privi și mângâie tandru spatele minunat pe care îl simțea. Era serios.

- Din cauza acelei nopți? Ea dădu afirmativ din cap. Nu ai de ce să te temi, îi șopti, lăsându-se peste ea. Deja mă cunoști. Știi că sunt eu.

- Erai tu și atunci, zise ea, împingându-l cu mâna.

- Oare?, întrebă acesta și își coborî capul pe curba delicată a spinării.

Intră în trupul ei cu infinită delicatețe. Nici vorbă de durere. Nici urmă de cuvinte urâte. În urechile ei răsunau doar gemetele de plăcere ale corpurilor lor. Își desfăcu mai mult picioarele, oftând și strângându-i coapsa.

- Acum ar cam fi momentul să te atingi, draga mea.

Îndemnul lui o făcu să își ducă timidă mâinile în zona feminității sale. Degetele găsiră singure locul ideal de apăsare, motiv pentru care explodă în milioane de feluri ale plăcerii. Gemu profund și se lăsă în jos cu Lucian încă lovindu-i fesele, până ce acesta deveni rigid și se goli în interiorul său.

Nu. Bărbatul care o brutalizase în noaptea nunții ei și bărbatul de acum nu fuseseră aceeași persoană. Și dacă asta simțise Lilith, atunci ce spirit demonic posedase trupul lui Lucian în acea seară? Ce se întâmplase cu el?

*

- Știam povestea cu siluirea preotesei, dar am motivele mele să cred că nu s-a întâmplat nimic de genul, oftă Lucian câteva ore mai târziu, în timp ce, acoperiți sumar cu cearceful, o mângâia pe umăr. Nu știu ce să zic despre posibilitatea ca Alex să îmi fie frate, Lilith.

- Pentru ce alt motiv s-ar fi căsătorit Lucy cu el, atunci?, întrebă femeia întorcându-se, astfel încât degetele lui mângâiau acum sfârcurile. Așa e mult mai bine, zâmbi, făcându-l și pe bărbat să râdă. O ciupi de sfârc.

- Nesătulă mică!, o îmbrățișă, ridicându-se din pat și turnându-și în pahar vin din carafa pe care o ceruse slujitorilor, alături de câteva feluri de mâncare. Amândoi se declaraseră extenuați. Poate că așa crede ea. Nu știu. Dacă speră să scoată bani de la mine, se înșală amarnic.

Privindu-i spatele, Lilith își mușcă buzele și zise:

- Poate că vrea să te șantajeze.

Lucian, care apucase un sandviș, rămase cu el pe jumătate nemestecat. Să îl șantajeze? Dumnezeule mare!, Făcu ochii mari și simți nevoia să mai ia o gură de vin.

- Dar nu ar avea cu ce..., se încruntă ea.

Dacă ar fi știut... Totuși, de unde să afle Lucy adevărul? Prea puține persoane știau, iar majoritatea se aflau în Scoția, în cavouri. Se încruntă, căci în dreptul hainei pe care o aruncase la nimereală în timpul preludiului lor, văzu o bucățică de hârtie ieșindu-i din buzunar. Se aplecă, fiind conștient că Lilith tocmai ce oftase prelung datorită imaginii pe care i-o oferise, și prinse bilețelul. Era un o bucățică ruptă în grabă pe care, cu cerneală, scria „Dragostea unui tată"

Avu impresia că îl arde, motiv pentru care îi dădu imediat drumul. Dar litele străluceau mult prea aprinse pentru a le ignora.

- Ce este?, îl întrebă Lilith și o simți foindu-se în spatele lui.

Luă rapid bilețelul, îl mototoli și îi dădu drumul sub pat, împingându-l cu piciorul.

- Nimic, zise rapid. Tocmai mi-am amintit...

- Ce anume?

Totul, își zise Lucian, închizând pentru o clipi ochii. De data aceasta, atingerea ei pe spatele lui, care cobora din ce în ce mai jos, îi trezi o repulsie incredibilă. Se ridică brusc și se îmbrăcă rapid cu pantalonii.

- Unde te duci?, se încruntă Lilith.

- Am... ei bine, am ceva de rezolvat.

- La ora asta?

Lucian dădu rapid din cap și ieși, oftând. Își acoperi capul cu mâinile și avu impresia că în sufletul său se dădea aceeași furtună ca cea de afară. Totuși, Lucian trebuia să își limpezească mintea. Bărbatul avea nevoie de timp pentru a cugeta cele scrise, căci credea că exista un posibil șantaj. Poate că Lucy descoperise cu adevărat ce i se întâmplase și voia să spună tuturor, inclusiv lui Lilith. Atunci, ce ar fi crezut ea despre el? L-ar mai fi atins fără să simtă o urmă de părtinire? Înghiți în sec și pur și simplu fugi.

*

Nu era proastă. Văzuse bucățica de hârtie albă dintre degetele lui înainte de a o arunca pe jos. Lilith simțea că avea să înnebunească în cazul în care nu afla chiar acum ce se întâmpla cu soțul ei.

Se aplecă și încercă să își dea seama dacă bilețelul era încă pe podea. Lucian nu răspunsese atingerii ei, ba chiar o respinsese. Ceva îngrozitor se întâmpla în sufletul lui și, poate, înainte de a pleca avea să îi facă un ultim dar: îl va vindeca.

Isteață, începu să cotrobăie sub pat, acolo unde descoperi într-un final bucățica de hârtie mototolită. Era pregătită să constate un posibil adulter, o chemare nocturnă a unei iubite, dar se încruntă în fața cuvintelor „dragoste de tată"

Nu recunoscu scrisul. Cum putea să îl tulbure pe Lucian aceste cuvinte? Oftă și își netezi cutele formate pe frunte. Dădu pătura la o parte și, umezindu-și gâtul din același pahar din care băuse el, se ridică pregătită să îl urmăreacă. Lilith voia să afle azi ce se întâmpla cu Lucian, pentru că în sfârșit știa ce se întâmpla cu ea; era îndrăgostită iremediabil de soțul ei și nu era decât începutul lui august. La sfârșitul celor trei luni ar fi trebuit să renunțe la el, să îi ceară divorțul și să pară vehementă, când singurul lucru pe care și-l dorea era să împărtășească o existență alături de el.

Ce crudă e viața! când știi că ai răspuns corect tuturor întrebărilor, soarta schimbă pur și simplu întrebările.

Este așa de complicat să scrii un roman de dragoste în care, pe lângă componenta mister, adaugi erotism. Asta pentru că, în concordanță cu dragostea, erotismul prinde o nouă dimensiune; nu mai este un păcat, nu mai este scârbos, ci ne înalță spiritual prin consumarea unei iubiri sufletești în planul nostru, tetrestru. Totuși, este greu să creezi această conexiune între persoanejele tale și să nu fi deloc vulgar.

APROPO: în paralel, eu sunt la capitolul patruzeci și vă anunț că nu mai avem mult și terminăm aventura ducelui nostru cu ducesa. Cam pe la patruzeci și unu sau patruzeci și doi. Depinde cum mă întind. :)

2198 de cuvinte