Pentru Alex, ființa care trece prin atât de multe și totuși continuă să lupte în fiecare zi. Pentru fata care încă visează, pentru adolescenta care se zbate, pentru viitoarea femeie ce-o să-și împlinească ambițiile.

Pentru mine, cea slabă și cea puternică, cea dramatică și cea realistă, cea emoțională și cea rațională. Și, nu-n ultimul rând, pentru mine, cea adevărată, puternică și fragilă.
Ești minunată, fato! Nu renunța, ORICE ȚI S-AR SPUNE!

***

Cu ură și trădare
Sufletu-mi umplu.
Căci inima mi-e grea
Iar pieptul m-apasă cu putere.

Cu ură privesc mesajele lor.
Și cu trădare le citesc pe fiecare.
Iar la final sufletul mi se frânge
Rupându-se în bucățele ascuțite și tăioase
Ce-ncearcă doar să mă protejeze.

Cu ochii goi privesc tavanul întunecat
Și aer greu trag în piept
Când coastele mi se-nfig în piept.
Iar pulsul nu mi-l simt când mă arunc pe spate
Privind pierdut, distrus de gânduri,
Nedefinirea proprie-mi camere.

Ura lor mă sfărâmă, m-apasă înzecit
Iar gustul amar ce mi se prelinge pe buze
Doar îmi înnegrește rațiunea
Ce-a fost de mult orbită de geamăna-i opusă.

Superficial, ineficient, îmi urcă pieptul
Iar neantul îmi umple sufletul.
Amorțită mă simt de durere
Îmi timp ce-n căști muzica răsună.

Versurile, gândurile, liniștea,
Toate s-amestecă-ntr-una,
În suferință incisivă
Și-n dezamăgire alimentată de furie.

Dar faptele nu le neg,
Iar vorbele nu mi le iau înapoi.
Să mă urască! Să mă urască din tot sufletul lor!
Dar s-o facă din cauza a ceea ce sunt!
Căci eu jocul lor superficial,
frivol,
refuz să-l joc.
Nu m-avânt în lumea lor veninoasă
Chiar de-mi strecoară-n suflet ură.

Las să simt durere,
Să dea în mine până obosesc.
Căci suferința mă călește,
Iar răutatea lor s-arată.

Am să lupt, mereu,
Dar nu cu armele lor
Și nu-n modul pe care și-l închipuie.
Războiul ăsta eu-l duc,
Iar în el mă războiesc după propriile-mi reguli,
Căci eu, spre deosebire de ei,
Încerc să devin mai bună.

Semnat Alex, o ființă
emoțională în autocunoaștere