Matei 24:

[1]La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
[2]Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

[3]El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”
[4]Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înșele cineva.
[5]Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulţi.
[6]Veţi auzi de războaie și vești de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
[7]Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăţie, împotriva altei împărăţii și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.
[8]Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
[9]Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi și vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
[10]Atunci, mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii și se vor urî unii pe alţii.
[11]Se vor scula mulţi proroci mincinoși și vor înșela pe mulţi.
[12]Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
[13]Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
[14]Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
[15]De aceea , când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel , așezată în Locul Sfânt – cine citește să înţeleagă! –
[16]atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;
[17]cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă;
[18]și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina.
[19]Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!
[20]Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
[21]Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
[22]Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar , din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.
[23]Atunci, dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici sau acolo!’, să nu-l credeţi.
[24]Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putinţă, chiar și pe cei aleși.
[25]Iată că v-am spus mai dinainte.

[26]Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.
[27]Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.
[28]Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
[29]Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate.
[30]Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.
[31]El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

[32]De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădiţa, știţi că vara este aproape.
[33]Tot așa, și voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să știţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.
[34]Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
[35]Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

[36]Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
[37]Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.
[38]În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie
[39]și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toţi, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.

[40]Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat.
[41]Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.

[42]Vegheaţi dar, pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru.
[43]Să știţi că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.
[44]De aceea, și voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

[45]Care este deci robul credincios și înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
[46]Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa!
[47]Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
[48]Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’
[49]Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu beţivii,
[50]stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe,
[51]îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.

Matei 25:

[1]Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.
[2]Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci, înţelepte.
[3]Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn,
[4]dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.
[5]Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate și au adormit.
[6]La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieșiţi-i în întâmpinare!’
[7]Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.
[8]Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’
[9]Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn și cumpăraţi-vă.’
[10]Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa.
[11]Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’
[12]Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’
[13]Vegheaţi dar, căci nu știţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

[14]Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi și le-a încredinţat avuţia sa.
[15]Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi și altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat.
[16]Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ și a câștigat cu ei alţi cinci talanţi.
[17]Tot așa, cel ce primise cei doi talanţi a câștigat și el alţi doi cu ei.
[18]Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său.
[19]După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteală.
[20]Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câștigat cu ei alţi cinci talanţi.’
[21]Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’
[22]Cel ce primise cei doi talanţi a venit și el și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câștigat cu ei alţi doi talanţi.’
[23]Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’
[24]Cel ce nu primise decât un talant a venit și el și a zis: ‘Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat:
[25]mi-a fost teamă și m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’
[26]Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat,
[27]prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
[28]Luaţi-i dar talantul și daţi-l celui ce are zece talanţi.
[29]Pentru că celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are!
[30]Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.’

[31]Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
[32]Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
[33]și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
[34]Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moșteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
[35]Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit;
[36]am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’
[37]Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut?
[38]Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat?
[39]Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’
[40]Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’

[41]Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!
[42]Căci am fost flămând, și nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-aţi dat să beau;
[43]am fost străin, și nu M-aţi primit; am fost gol, și nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și în temniţă, și n-aţi venit pe la Mine.’
[44]Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă și nu Ţi-am slujit?’
[45]Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’
[46]Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veșnică.”

Matei 26:

[1]După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:
[2]„Știţi că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”
[3]Atunci, preoţii cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa,
[4]și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.
[5]Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”

[6]Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
[7]s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
[8]Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta?
[9]Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.”
[10]Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
[11]Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
[12]Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
[13]Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

[14]Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
[15]și le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
[16]Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
[17]În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paștele?”
[18]El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om și spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’”
[19]Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

[20]Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
[21]Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

[22]Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
[23]Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
[24]Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
[25]Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
[26]Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
[27]Apoi a luat un pahar și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el,
[28]căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
[29]Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

[30]După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor.
[31]Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.’
[32]Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
[33]Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”
[34]„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
[35]Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toţi ucenicii au spus același lucru.

[36]Atunci, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”
[37]A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare.
[38]Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici și vegheaţi împreună cu Mine.”
[39]Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”
[40]Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
[41]Vegheaţi și rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

[42]S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
[43]S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
[44]I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte.

[45]Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiţi de acum și odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor.
[46]Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”
[47]Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoţii cei mai de seamă și de bătrânii norodului.
[48]Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!”
[49]Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Și L-a sărutat.
[50]Isus i-a zis: „Prietene , ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins.
[51]Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea.
[52]Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.
[53]Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
[54]Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?”
[55]În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învăţam norodul în Templu, și n-aţi pus mâna pe Mine.
[56]Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit și au fugit.

[57]Cei ce au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii și bătrânii.
[58]Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul.
[59]Preoţii cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
[60]Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţișat mulţi martori mincinoși. La urmă au venit doi
[61]și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’”
[62]Marele preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?”
[63]Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
[64]„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.”

[65]Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
[66]Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.”
[67]Atunci, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit,
[68]zicând: „Hristoase, prorocește-ne cine Te-a lovit!”

[69]Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!”
[70]Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.”
[71]Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.”
[72]El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”
[73]Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.”
[74]Atunci, el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul.
[75]Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.