Matei 20:

[1]Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineaţă să-și tocmească lucrători la vie.
[2]S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie.
[3]A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
[4]‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus.
[5]A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel.
[6]Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă și le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’
[7]Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veţi primi ce va fi cu dreptul.’
[8]Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’
[9]Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu.
[10]Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare.
[11]După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
[12]și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’
[13]Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
[14]Ia-ţi ce ţi se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ţie.
[15]Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’
[16]Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.”

[17]Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis:
[18]„Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte
[19]și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
[20]Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
[21]El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta.”
[22]Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu și să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
[23]Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu și veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
[24]Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
[25]Isus i-a chemat și le-a zis: „Știţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
[26]Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
[27]și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
[28]Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

[29]Când au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
[30]Și doi orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
[31]Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
[32]Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
[33]„Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”
[34]Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.

Matei 21:

[1]Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici
[2]și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegaţi-i și aduceţi-i la Mine.
[3]Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Și îndată îi va trimite.”
[4]Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
[5]„Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgăriţe.’”
[6]Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus.
[7]Au adus măgăriţa și măgărușul, și-au pus hainele peste ei și El a șezut deasupra.
[8]Cei mai mulţi din norod își așterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum.
[9]Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
[10]Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?”
[11]„Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.

[12]Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei
[13]și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

[14]Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat.
[15]Dar preoţii cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
[16]Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?”
[17]Și, lăsându-i, a ieșit din cetate și S-a îndreptat spre Betania și a rămas acolo.

[18]Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
[19]A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat.
[20]Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

[21]Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă și nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face.
[22]Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

[23]Isus S-a dus în Templu și, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă și bătrânii norodului și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
[24]Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare și, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
[25]Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’
[26]Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”
[27]Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

[28]Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
[29]‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău și s-a dus.
[30]S-a dus și la celălalt și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Și nu s-a dus.
[31]Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
[32]Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii și nu l-aţi crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut. Și, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

[33]Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă ţară.
[34]Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
[35]Vierii au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
[36]A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.
[37]La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’
[38]Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moștenitorul; veniţi să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.’
[39]Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
[40]Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”
[41]Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia, ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.”
[42]Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri’?
[43]De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.
[44]Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

[45]După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă și fariseii au înţeles că Isus vorbește despre ei
[46]și căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.

Matei 22:

[1]Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:
[2]„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
[3]A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.
[4]A trimis iarăși alţi robi și le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.»’
[5]Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.
[6]Ceilalţi au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.
[7]Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
[8]Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.
[9]Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor și chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’
[10]Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
[11]Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
[12]‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.
[13]Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.
[14]Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși.’”

[15]Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
[16]Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, știm că ești adevărat și că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
[17]Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
[18]Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
[19]Arătaţi-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
[20]El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
[21]„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
[22]Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

[23]În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
[24]„Învăţătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’
[25]Erau dar la noi șapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
[26]Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
[27]La urmă, după ei toţi, a murit și femeia.
[28]La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”
[29]Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoașteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
[30]Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
[31]Cât privește învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
[32]‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

[33]Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
[34]Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
[35]Și unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
[36]„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
[37]Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’
[38]Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
[39]Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
[40]În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

[41]Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
[42]„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
[43]Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:
[44]‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?
[45]Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”
[46]Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Matei 23:

[1]Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi,
[2]a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise.
[3]Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le și faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
[4]Ei leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște.
[5]Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi,
[6]umblă după locurile dintâi la ospeţe și după scaunele dintâi în sinagogi,
[7]le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe și să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’
[8]Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, și voi toţi sunteţi fraţi.
[9]Și ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
[10]Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
[11]Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
[12]Oricine se va înălţa va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălţat.

[13]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
[14]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.
[15]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea și pământul ca să faceţi un tovarăș de credinţă și, după ce a ajuns tovarăș de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înșivă.
[16]Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.’
[17]Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţește aurul?
[18]‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’
[19]Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţește darul?
[20]Deci, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui;
[21]cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el;
[22]și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.

[23]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceţi, și pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
[24]Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul și înghiţiţi cămila!
[25]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare.
[26]Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată.
[27]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor și de orice fel de necurăţie.
[28]Tot așa și voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie și de fărădelege.
[29]Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
[30]și ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’
[31]Prin aceasta mărturisiţi despre voi înșivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
[32]Voi dar umpleţi măsura părinţilor voștri!
[33]Șerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

[34]De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi și cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî și răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre și-i veţi prigoni din cetate în cetate,
[35]ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu și altar.
[36]Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
[37]Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-aţi vrut!
[38]Iată că vi se lasă casa pustie;
[39]căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”