1 Corinteni 9:

[1]Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?
[2]Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
[3]Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
[4]N-avem dreptul să mâncăm și să bem?
[5]N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli și fraţii Domnului, și Chifa?
[6]Ori numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?
[7]Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
[8]Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea?
[9]În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
[10]Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
[11]Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
[12]Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
[13]Nu știţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
[14]Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

[15]Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
[16]Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
[17]Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
[18]Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
[19]Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulţi.
[20]Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege;
[21]cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege.
[22]Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
[23]Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea.

[24]Nu știţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în așa fel ca să căpătaţi premiul!
[25]Toţi cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.
[26]Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt.
[27]Ci mă port aspru cu trupul meu și-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

1 Corinteni 10:

[1]Fraţilor, nu vreau să nu știţi că părinţii noștri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,
[2]toţi au fost botezaţi în nor și în mare, pentru Moise;
[3]toţi au mâncat aceeași mâncare duhovnicească
[4]și toţi au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos.
[5]Totuși cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.
[6]Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
[7]Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au sculat să joace.”
[8]Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii.
[9]Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin șerpi.
[10]Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.
[11]Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.
[12]Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

[13]Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
[14]De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
[15]Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun.
[16]Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos?
[17]Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeași pâine.
[18]Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei în împărtășire cu altarul?
[19]Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva?
[20]Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtășire cu dracii.
[21]Nu puteţi bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului și la masa dracilor.
[22]Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

[23]Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.

[24]Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.

[25]Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
[26]Căci „al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el”.
[27]Dacă vă poftește un necredincios la o masă și voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
[28]Dar, dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înștiinţat și din pricina cugetului, căci „al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el”.
[29]Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia?
[30]Dacă mănânc aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc?
[31]Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
[32]Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
[33]După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.

1 Corinteni 11:

[1]Călcaţi pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.
[2]Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine și că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
[3]Dar vreau să știţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos.
[4]Orice bărbat care se roagă sau prorocește cu capul acoperit își necinstește Capul său.
[5]Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
[6]Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
[7]Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
[8]În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat,
[9]și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
[10]De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
[11]Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.
[12]Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul, prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu.
[13]Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

[14]Nu vă învaţă chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung,
[15]pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
[16]Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici Bisericile lui Dumnezeu.

[17]Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
[18]Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred,
[19]căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
[20]Când vă adunaţi dar în același loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului.
[21]Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia; așa că unul este flămând, iar altul este beat.
[22]Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi și să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu și vreţi să faceţi de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

[23]Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
[24]Și, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
[25]Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”
[26]Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta și beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.
[27]De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.
[28]Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.
[29]Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului.
[30]Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioși și bolnavi și nu puţini dorm.
[31]Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
[32]Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
[33]Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, așteptaţi-vă unii pe alţii.
[34]Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.

1 Corinteni 12:

[1]În ce privește darurile duhovnicești, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoștinţă.
[2]Când eraţi păgâni, știţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
[3]De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Și nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
[4]Sunt felurite daruri, dar este același Duh;
[5]sunt felurite slujbe, dar este același Domn;
[6]sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
[7]Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
[8]De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștinţă datorită aceluiași Duh;
[9]altuia, credinţa prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor prin același Duh;
[10]altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor.
[11]Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte cum voiește.

[12]Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.
[13]Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.
[14]Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
[15]Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?
[16]Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?
[17]Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
[18]Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El.
[19]Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
[20]Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
[21]Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
[22]Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
[23]Și părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
[24]pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
[25]pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
[26]Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
[27]Voi sunteţi trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.
[28]Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi.
[29]Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
[30]Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
[31]Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.

1 Corinteni 13:

[1]Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
[2]Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
[3]Și chiar dacă mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.

[4]Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
[5]nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
[6]nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
[7]acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
[8]Dragostea nu va pieri niciodată.

Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștinţa va avea sfârșit.
[9]Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,
[10]dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
[11]Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
[12]Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
[13]Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Corinteni 14:

[1]Urmăriţi dragostea. Umblaţi și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociţi.
[2]În adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege și, cu duhul, el spune taine.
[3]Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere.
[4]Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica.
[5]Aș dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
[6]În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
[7]Chiar și lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
[8]Și dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
[9]Tot așa și voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
[10]Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
[11]Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine.
[12]Tot așa și voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovnicești, să căutaţi să le aveţi din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii.
[13]De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească.
[14]Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
[15]Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
[16]Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui?
[17]Negreșit, tu mulţumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește.
[18]Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
[19]Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ și pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

[20]Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.
[21]În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
[22]Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.
[23]Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toţi ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?
[24]Dar dacă toţi prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
[25]Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
[26]Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
[27]Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească.
[28]Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu.
[29]Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalţi să judece.
[30]Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă.
[31]Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură și toţi să fie îmbărbătaţi.
[32]Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor,
[33]căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.
[34]Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea.
[35]Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică.
[36]Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
[37]Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.
[38]Și dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
[39]Astfel, deci, fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
[40]Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.