Faptele Apostolilor 11:

[1]Apostolii și fraţii care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
[2]Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur
[3]și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiaţi împrejur și ai mâncat cu ei.”
[4]Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
[5]„Eram în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer și a venit până la mine.
[6]Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului.
[7]Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’
[8]Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’
[9]Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’
[10]Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer.
[11]Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram.
[12]Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase fraţi m-au însoţit și ei și am intrat în casa omului.
[13]El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru,
[14]care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’
[15]Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început.
[16]Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’
[17]Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
[18]După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

[19]Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.
[20]Totuși printre ei au fost câţiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
[21]Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.
[22]Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
[23]Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
[24]Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credinţă. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
[25]Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul
[26]și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.

[27]În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia.
[28]Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
[29]Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea,
[30]ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.

Faptele Apostolilor 12:
[1]Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască,
[2]și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
[3]Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele Praznicului Azimilor.)
[4]După ce l-a prins și l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului.
[5]Deci Petru era păzit în temniţă, și Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
[6]În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanţuri, și niște păzitori păzeau temniţa la ușă.
[7]Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
[8]Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ţi încălţămintea.” Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.”
[9]Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
[10]După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
[11]Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.”
[12]După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă și se rugau.
[13]A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
[14]A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
[15]„Ești nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
[16]Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniţi când l-au văzut.
[17]Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă și a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov și fraţilor.” Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc.
[18]Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru.
[19]Irod, după ce l-a căutat în toate părţile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

[20]Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toţi într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.
[21]Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea.
[22]Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
[23]Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi.
[24]Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea.
[25]Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis și Marcu.

Faptele Apostolilor 13:
[1]În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.
[2]Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
[3]Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
[4]Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
[5]Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
[6]După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
[7]care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
[8]Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credinţă.
[9]Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
[10]și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
[11]Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână.
[12]Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învăţătura Domnului.

[13]Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei și s-a întors la Ierusalim.
[14]Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos.
[15]După citirea Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi.”
[16]Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbaţi israeliţi și voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!
[17]Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în ţara Egiptului, și l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.
[18]Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.
[19]Și, după ce a nimicit șapte popoare în Ţara Canaanului, le-a dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.
[20]După aceste lucruri le-a dat judecători, până la prorocul Samuel.
[21]Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin,
[22]apoi l-a înlăturat și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’
[23]Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.
[24]Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
[25]Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’
[26]Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, și cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
[27]Căci locuitorii din Ierusalim și mai-marii lor n-au cunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.
[28]Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
[29]Și, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt.
[30]Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
[31]El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim și care, acum, sunt martorii Lui înaintea norodului.
[32]Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noștri,
[33]Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’
[34]Că L-a înviat din morţi, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.’
[35]De aceea mai zice și în alt psalm: ‘Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.’
[36]Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi și a văzut putrezirea.
[37]Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea.
[38]Să știţi dar, fraţilor, că în El vi se vestește iertarea păcatelor,
[39]și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.
[40]Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci:
[41]‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă și pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva."

[42]Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri.
[43]Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulţi din iudei și din prozeliţii evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.
[44]În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
[45]Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau.
[46]Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar, fiindcă voi nu-l primiţi și singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.
[47]Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’”
[48]Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veșnică au crezut.
[49]Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.
[50]Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor.
[51]Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia,
[52]în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

Faptele Apostolilor 14:
[1]În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulţime de iudei și de greci au crezut.
[2]Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.
[3]Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor.
[4]Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii.
[5]Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre.
[6]Pavel și Barnaba au înţeles lucrul acesta și au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ţinutul de primprejur.

[7]Și au propovăduit Evanghelia acolo.
[8]În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată.
[9]El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, și fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
[10]a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble.
[11]La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoniană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.”
[12]Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul.
[13]Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri și cununi înaintea porţilor și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
[14]Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat:
[15]„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele.
[16]El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
[17]măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.”
[18]Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

[19]Atunci, au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.
[20]Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
[21]După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia,
[22]întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credinţă și spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
[23]Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.
[24]Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
[25]au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia.
[26]De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră.
[27]După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinţei.
[28]Și au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.

Faptele Apostolilor 15:
[1]Câţiva oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi și ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”
[2]Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și fraţii au hotărât ca Pavel și Barnaba și câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
[3]După ce au fost petrecuţi de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
[4]Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
[5]Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
[6]Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
[7]După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraţilor, știţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
[8]Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.
[9]N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.
[10]Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu și puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noștri, nici noi nu l-am putut purta?
[11]Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
[12]Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

[13]Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
[14]Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
[15]Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
[16]‘După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălţa din nou,
[17]pentru ca rămășiţa de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
[18]zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.
[19]De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
[20]ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
[21]Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
[22]Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
[23]Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii1 și fraţii: către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!
[24]Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur și să păziţi Legea,
[25]noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noștri Barnaba și Pavel,
[26]oamenii aceștia care și-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
[27]Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri.
[28]Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
[29]adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoși.”

[30]Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
[31]După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
[32]Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe fraţi și i-au întărit cu multe cuvinte.
[33]După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
[34]Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
[35]Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învăţau pe norod și propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

[36]După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
[37]Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
[38]dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoţise în lucrarea lor.
[39]Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.
[40]Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
[41]El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.