Ioan 7:

[1]După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.
[2]Și praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
[3]Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
[4]Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”
[5]Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.

[6]Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
[7]Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
[8]Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
[9]După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
[10]După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit și El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
[11]Iudeii Îl căutau în timpul praznicului și ziceau: „Unde este?”
[12]Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
[13]Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

[14]Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăţa norodul.
[15]Iudeii se mirau și ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
[16]Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.
[17]Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.
[18]Cine vorbește de la sine caută slava lui însuși; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate.
[19]Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”
[20]Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”
[21]Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut și toţi vă miraţi de ea.
[22]Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – și voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
[23]Dacă un om primește tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am însănătoșit un om întreg în ziua Sabatului?
[24]Nu judecaţi după înfăţișare, ci judecaţi după dreptate.”

[25]Niște locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-l omoare?
[26]Și totuși iată că vorbește pe faţă, și ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
[27]Dar noi știm de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.”
[28]Și Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoașteţi și Mă știţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat și voi nu-L cunoașteţi.
[29]Eu Îl cunosc, căci vin de la El și El M-a trimis.”
[30]Ei căutau deci să-L prindă și nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

[31]Mulţi din norod au crezut în El și ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?”
[32]Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă.
[33]Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
[34]Voi Mă veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
[35]Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăștiaţi printre greci și să înveţe pe greci?
[36]Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, și nu Mă veţi găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni’?”

[37]În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.
[38]Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
[39]Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
[40]Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul.”
[41]Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Și alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul?
[42]Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David și din satul Betleem, unde era David?”
[43]S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui.
[44]Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.
[45]Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă și la farisei. Și aceștia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”
[46]Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”
[47]Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duși și voi în rătăcire?
[48]A crezut în El vreunul din mai-marii noștri sau din farisei?
[49]Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!”
[50]Nicodim, cel care venise la Isus noaptea și care era unul din ei, le-a zis:
[51]„Legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?”
[52]Drept răspuns, ei i-au zis: „Și tu ești din Galileea? Cercetează bine și vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.”
[53](Și s-a întors fiecare acasă.

Ioan 8:

[1]Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
[2]Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăţa.
[3]Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
[4]și au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.
[5]Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”
[6]Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ.
[7]Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
[8]Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ.
[9]Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
[10]Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
[11]„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)

[12]Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
[13]La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”
[14]Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.
[15]Voi judecaţi după înfăţișare; Eu nu judec pe nimeni.
[16]Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.
[17]În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
[18]deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește și Tatăl, care M-a trimis.”
[19]Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoașteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaște pe Mine, aţi cunoaște și pe Tatăl Meu.”
[20]Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; și nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

[21]Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă veţi căuta și veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”
[22]Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’!”
[23]„Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.
[24]De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”
[25]„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.
[26]Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”
[27]Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
[28]Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
[29]Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

[30]Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
[31]Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
[32]veţi cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.”
[33]Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?”
[34]„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.
[35]Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea.
[36]Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
[37]Știu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu.
[38]Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”
[39]„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
[40]Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut.
[41]Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
[42]Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
[43]Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
[44]Voi aveţi de tată pe diavolul și vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.
[45]Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
[46]Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
[47]Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
[48]Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?”
[49]„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
[50]Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă.
[51]Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”
[52]„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’
[53]Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?”
[54]Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru,
[55]și totuși nu-L cunoașteţi. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui.
[56]Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.”
[57]„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!”
[58]Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
[59]La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.

Ioan 9:

[1]Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere.
[2]Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
[3]Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
[4]Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.
[5]Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”
[6]După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta
[7]și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine.
[8]Vecinii și cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerșetor ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?”
[9]Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el.” Și el însuși zicea: „Eu sunt.”
[10]Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?”
[11]El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii și mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului și spală-te.’ M-am dus, m-am spălat și mi-am căpătat vederea.”
[12]„Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu știu.”
[13]Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte.
[14]Și era o zi de Sabat când făcuse Isus tină și-i deschisese ochii.
[15]Din nou, fariseii l-au întrebat și ei cum și-a căpătat vederea. Și el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat și văd.”
[16]Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Și era dezbinare între ei.
[17]Iarăși au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un proroc”, le-a răspuns el.
[18]Iudeii n-au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui.
[19]Și când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?”
[20]Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb.
[21]Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu știm. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l privește.”
[22]Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
[23]De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.”
[24]Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi știm că omul acesta este un păcătos.”
[25]El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: că eram orb, și acum văd.”
[26]Iarăși l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
[27]„Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „și n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi și voi ucenicii Lui!”
[28]Ei l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.
[29]Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu știm de unde este.”
[30]„Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu știţi de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii.
[31]Știm că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă.
[32]De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere.
[33]Dacă omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
[34]„Tu ești născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „și vrei să ne înveţi pe noi?” Și l-au dat afară.
[35]Isus a auzit că l-au dat afară și, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
[36]El a răspuns: „Și cine este, Doamne, ca să cred în El?”
[37]„L-ai și văzut”, i-a zis Isus, „și Cel care vorbește cu tine, Acela este.”
[38]„Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat.
[39]Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să ajungă orbi.”
[40]Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi și noi orbi!”
[41]„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.

Ioan 10:

[1]Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ și un tâlhar.
[2]Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor.
[3]Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul.
[4]După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
[5]Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
[6]Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
[7]Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor.
[8]Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei.
[9]Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.
[10]Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug.
[11]Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viaţa pentru oi.
[12]Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie.
[13]Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi.
[14]Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,
[15]așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
[16]Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.
[17]Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăși s-o iau.
[18]Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

[19]Din pricina acestor cuvinte, iarăși s-a făcut dezbinare între iudei.
[20]Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?”
[21]Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
[22]În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
[23]Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
[24]Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.”
[25]„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „și nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
[26]Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
[27]Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.
[28]Eu le dau viaţa veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
[29]Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
[30]Eu și Tatăl una suntem.”

[31]Atunci, iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă.
[32]Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
[33]Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.”
[34]Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’?
[35]Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desfiinţată,
[36]cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’
[37]Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
[38]Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoașteţi și să știţi că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.”
[39]La auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
[40]Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Și a rămas acolo.
[41]Mulţi veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.”
[42]Și mulţi au crezut în El în locul acela.