Luca 14:

[1]Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
[2]Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
[3]Isus a luat cuvântul și a zis învăţătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
[4]Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul.
[5]Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
[6]Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
[7]Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis:
[8]„Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
[9]și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ţi zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.
[10]Ci, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
[11]Căci oricine se înalţă va fi smerit și cine se smerește va fi înălţat.”

[12]A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
[13]Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi.
[14]Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

[15]Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
[16]Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulţi.
[17]La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ‘Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’
[18]Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’
[19]Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’
[20]Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’
[21]Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în pieţele și uliţele cetăţii și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’
[22]La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’
[23]Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa.
[24]Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.’”

[25]Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis:
[26]„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
[27]Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
[28]Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?
[29]Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
[30]și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’
[31]Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
[32]Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
[33]Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
[34]Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
[35]Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Luca 15:

[1]Toţi vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
[2]Și fariseii, și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.”
[3]Dar El le-a spus pilda aceasta:
[4]„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?
[5]După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri
[6]și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’
[7]Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.

[8]Sau care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?
[9]După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei și zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.’
[10]Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

[11]El a mai zis: „Un om avea doi fii.
[12]Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărţit averea.
[13]Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o ţară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.
[14]După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, și el a început să ducă lipsă.
[15]Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
[16]Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
[17]Și-a venit în fire și a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
[18]Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta
[19]și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’
[20]Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.
[21]Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’
[22]Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună și îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget și încălţăminte în picioare.
[23]Aduceţi viţelul cel îngrășat și tăiaţi-l. Să mâncăm și să ne veselim,
[24]căci acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.’ Și au început să se veselească.
[25]Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
[26]A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este.
[27]Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.’
[28]El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.
[29]Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani și niciodată nu ţi-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
[30]iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrășat.’
[31]‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
[32]Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’”

Luca 16:

[1]Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipește averea.
[2]El l-a chemat și i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’
[3]Ispravnicul și-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.
[4]Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’
[5]A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: ‘Cât ești dator stăpânului meu?’
[6]‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.’
[7]Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât ești dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Și i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul și scrie optzeci.’
[8]Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţește. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

[9]Și Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veșnice.
[10]Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.
[11]Deci, dacă n-aţi fost credincioși în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
[12]Și dacă n-aţi fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
[13]Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”

[14]Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El.
[15]Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
[16]Legea și prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
[17]Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
[18]Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește.”

[19]„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subţire și în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie și strălucire.
[20]La ușa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.
[21]Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele.
[22]Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat.
[23]Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
[24]și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’
[25]‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.
[26]Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’
[27]Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,
[28]căci am cinci fraţi, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.’
[29]Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.’
[30]‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’
[31]Și Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”

Luca 17:

[1]Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin!
[2]Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din acești micuţi să păcătuiască.

[3]Luaţi seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l!
[4]Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.”

[5]Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne credinţa!”
[6]Și Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muștar, aţi zice dudului acestuia: ‘Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare’, și v-ar asculta.

[7]Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată și șezi la masă’?
[8]Nu-i va zice mai degrabă: ‘Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu’?
[9]Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.
[10]Tot așa și voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”

[11]Isus mergea spre Ierusalim și a trecut printre Samaria și Galileea.
[12]Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe,
[13]și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
[14]Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă și arătaţi-vă preoţilor!” Și pe când se duceau, au fost curăţiţi.
[15]Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
[16]S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulţumit. Era samaritean.
[17]Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?
[18]Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”
[19]Apoi i-a zis: „Scoală-te și pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
[20]Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile.
[21]Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

[22]Și a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, și n-o veţi vedea.
[23]Vi se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
[24]Căci, cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, așa va fi și Fiul omului în ziua Sa.
[25]Dar, mai întâi, trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
[26]Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:
[27]mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toţi.
[28]Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,
[29]dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toţi.
[30]Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.
[31]În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia și cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
[32]Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
[33]Oricine va căuta să-și scape viaţa o va pierde și oricine o va pierde o va găsi.
[34]Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat;
[35]două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată.
[36]Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.”
[37]Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.”

Luca 18:

[1]Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
[2]El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
[3]În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’
[4]Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
[5]totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”

[6]Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
[7]Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei?
[8]Vă spun căle va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

[9]A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi și dispreţuiau pe ceilalţi.
[10]„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.
[11]Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.
[12]Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
[13]Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
[14]Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit și oricine se smerește va fi înălţat.”

[15]I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
[16]Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
[17]Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”

[18]Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?”
[19]„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
[20]Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’”
[21]„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
[22]Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
[23]Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
[24]Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
[25]Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[26]Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
[27]Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”

[28]Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
[29]Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
[30]și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veșnică.”

[31]Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și totce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
[32]Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
[33]și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
[34]Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
[35]Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
[36]Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
[37]I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
[38]Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
[39]Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
[40]Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
[41]„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
[42]Și Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
[43]Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.