Privesc buimacă invitația pentru câteva secunde, apoi decid că e cazul să îmi revin. Degetele mele alunecă pe marginea plicului deschizându-l încet. Un scris negru elegant mă anunță că sunt invitată să iau parte la una dintre cele mai mari și importante întâlniri de afaceri din New York.

       Cobor jos de pe birou și mă îndrept spre scaunul biroului. Mă așez imediat și simt cum buzele mi se curbează într-un zâmbet. Nu știu dacă sunt entuziasmată pentru că voi participa la acea întâlnire sau e din cauza tupeului nemărginit al lui Ryan. Oftez ducându-mi mâna la buze și îmi dau seama că în momentul asta mă port ca o adolescentă plină de hormoni.

        Îmi scutur capul în încercarea de a scăpa de orice când care mă conduce spre Ryan și îmi concentrez toată atenția pe dosarele din fața mea.

       După o oră în care nu am reușit să fac mare lucru, mă ridic învinsă de la birou. Adun actele și dosarele aruncându-le într-un sertar oarecare, iar apoi îmi iau lucrurile și pășesc spre ieșirea. Am nevoie de un duș lung.

***

        Gândurile îmi fug din nou la ceea ce mi-a spus Ryan și trebuie să recunosc că are dreptate. Dacă nu merg însoțită o să devin o pradă sigură pentru ei. Deși nu mă încântă ideea de a-i mări și mai tare ego-ul lui Ryan mă îndrept spre dulap în căutarea unei rochii.

       O rochie vișinie îmi atrage atenția și zâmbesc încântată. Nu este nici prea provocatoare nici de-a bunicii. Partea de sus are un model simplu, iar decolteul este în formă de V. Un mic cordonaș se află în talie în partea din față, terminându-se cu o fundă micuţă în spate. Rochia este lungă până în pământ și este crăpată pe o parte.

       Mă așez mulțumită pe scaunul măsuței de machiaj, iar după ce îmi prind părul într-un coc făcut din bucle, aplic un machiaj simplu pe care îl completez cu un ruj roșu. Încalț o pereche de pantofi negri și pot spune că sunt gata.

       Telefonul îmi sună și nu sunt surprinsă când observ numele lui Ryan pe ecran. Arunc o ultimă privire în oglindă, iar după ce îmi iau plicul negru înaintez spre ușă.

       Ușile liftului se deschid cu sunetul lor specific și pornesc încrezătoare spre ieșire. Portarul îmi deschide ușa și îmi urează o seară frumoasă.

       Odată ce picioarele mele părăsesc clădirea, privirea mi se oprește pe audi-ul negru din fața mea... sau mai bine spus pe posesorul acestuia.

       Ryan stă sprijinit de mașină cu acelaşi rânjet specific, analizându-mă de parcă sunt pe cale să mă întâlnesc cu președintele. Privirea sa o găseşte într-un sfârșit pe a mea, iar sclipirea din ochii săi îmi spun că am obținut ceea ce mi-am dorit.

       Înaintez cu pași mici spre Ryan și profit de spațiul care încă se află între noi pentru a îl analiza. Poartă un costum negru asortat cu o cămaşă albă și un papion culoarea costumului. Părul îi este aranjat în același mod specific, puțin ciufulit.

       Pot vedea cu ușurință cum fiecare femeia care trece pe lângă el îl privește de parcă ar fi un tort de ciocolată. Ryan le răspunde printr-un rânjet specific profitând din plin de toată atenția primită și făcându-mă să îmi rotesc ochii.

—Bună frumoaso! Vocea lui Ryan se face auzită și imediat mă trezesc trasă în brațele sale.

—Lingușitorule... încerc să mă trag din brațele sale, dar nu obțin decât un mârâit.

—Nici să nu te gândești! E tot ce spune apoi îți lipește buzele de ale mele.

       Pentru câteva secunde uit de faptul că ne aflăm în mijlocul trotuarului și îi răspund numai decât la sărut. Mâinile mele își croiesc drum spre gâtul lui Ryan, iar brațele sale alunecă pe talia mea.

       Când aerul devine o necesitate buzele noastre se îndepărtează făcând să dispară acea senzație de bine de mai devreme.

— Hai să mergem dacă nu vrei ca mâine să te vezi pe prima pagină a fiecărui tabloid.

       Fără a mai comenta ceva mă urc pe locul pasagerului și aștept ca Ryan să facă același lucru. După câteva secunde mașina pornește și ne îndreptăm spre unul dintre cele mai elegante restaurante.

—Ești pregătită să faci fața aroganților, înfumuraţilor și prefăcutelor?

       Îmi rotesc din nou ochii la auzul cuvintelor și un mic zâmbet îmi apare înainte de a-i răspunde.

—Îți fac deja față ție... nu cred ca o să fie așa greu.

       Ryan mă privește îmbufnat și pe mine mă bufnește râsul.

—Mă simt jicnit.

       După ce am reușit să îmi reduc hohotele de râs îmi reîntorc privirea înapoi spre a sa.

—Eu spun doar adevărul! Micul meu protest îi face să se încrunte și mai tare și nu mare îmi e mirarea când îl văd pe Ryan profitând de faptul că ne-am oprit la semafor și lipindu-și buzele de ale mele pentru a treia oară pe ziua de azi.

— Ca și când nu ți-ar plăcea...

       Cuvintele îi părăsesc buzele odată ce buzele sale le-au părăsit pe ale mele și mă încrunt. Nu-mi place când are dreptate.

***

       Restul drumului l-am petrecut glumind pe diferite teme reușind să râd mai mult de cât am făcut-o în ultimele luni la un loc.

       Ryan coboară din mașină, iar după ce îi înmânează cheile unui valet înconjoară mașina și îmi deschide uşa. Pot vedea cu ușurință multitudinea de blițuri care luminează intrarea în restaurant și pot spune că nu sunt încântată de loc.

       Mâna însoțitorului meu se așează ușor pe talia mea și sunt trasă mai aproape de acesta.

—Ești pregătită?

—Nu sunt niciodată pregătite pentru ziarişti și tot ceea ce ne așteaptă.

        Ryan chicotește încet și începem să ne facem loc spre intrare. Odată ce suntem zăriți o mulțime de camere sunt ațintite asupra noastră, iar reporterii roiesc mai ceva ca albinele în jurul stupului. Întrebările încep să curcă, dar refuz să răspund la vreuna dintre ele și după cum se vede Ryan îmi urmează tactica. Întrebările " Sunteți împreună? ", " Cum v-ați cunoscut? ", " De cât timp sunteți împreună " și multe alte tâmpenii răsună din toate părțile făcându-mă să mă apropii și mai mult de Ryan.

       Când ușa restauratului ne este deschisă de unul dintre organizatori pot respira ușurată... ce a fost mai greu a trecut. Ryan îmi face semn să intru înaintea sa și sunt încântată de faptul că " cavalerii " încă nu au murit.

       Suntem conduși la masă reușind din nou să atragem o mulțime de priviri. Încântare îmi crește odată ce îmi văd prietenii și respir pentru a doua oară în seara asta ușurată.

       Emma și Maddy se ridică imediat ce mă zăresc și se aruncă în brațele mele de parcă nu ne-am mai văzut de ani.

—Arăți bine! Rochia e superbă!

       Emma îmi face loc să mă așez lângă ea în timp ce continuă să îmi complimenteze rochia.

—Și voi arătați minunat!

       Entuziasmul din vocile noastre îi fac pe cei trei bărbați să chicotească iar pe noi să ne rotim ochii.

—Bună și ție Emily!

       Vocea lui Brien se face și ea auzită și tocmai constat că am fost prea entuziasmată de vederea celor două fete că să îi mai saluți și pe ceilalți doi aroganţi.

—Bună și vouă, spun zâmbind.

       Bryan și Mark poartă de asemenea câte un constum negru cu cămașă și papion și sunt sigură că sunt pregătiți să frângă niște inimi în seara asta.

***

       După o jumătate de oră petrecută împreună cu prietenii noştri, Ryan s-a scuzat și le-a spus că mergem să îmi facă cunoştinţă cu câțiva oameni de afaceri destul de importanți.

       Ceea ce a urmat a fost un adevărat coșmar. Zâmbete false, priviri ucigătoare și o grămadă de nume care mi-au rămas imprimate în memorie doar până ce Ryan m-a condus la alt grup de oameni cu care mi-a făcut cunoștință.

— Am nevoie de ceva de băut până nu mor deshidratată.

       Ryan mă privește amuzat cuprinzându-mi din nou talia.

— Atunci hai să mergem să îți facem rost de ceva de băut.

       Înaintăm prin mulțimea de oameni până ce ajungem în dreptul unui bar. Ryan îi cere ceva barmanului în timp ce eu mai arunc câteva priviri prin sala mare.

       Sar ca arsă în momentul în care talia îmi este cuprinsă într-o strânsoare ușoară și îmi întorc privirea spre posesorul mâinii.

—Ce mică e lumea.

       Rămân uimită pe moment, dar odată ce conștientizez prezența persoanei din fața mea mă îndepărtez de parcă ar avea râie.

—James? Întreb în speranța de a mă convinge că persoana din fața mea nu e chiar cea care în urmă cu câteva luni mi-a sfărâmat inima.

------------------------------

Heii dragilor ! :*

Am postat capitolul 8 ... știu că a trecut mult timp de la ultima postare și îmi pare rau. Timpul limitat combinat cu faptul că am fost cu inspirația la pământ au dus la acest rezultat și știu că asta nu e o scuză. Îmi pare rău ... sper că mai sunt înca persoane care citesc cartea ...

Vă mulțumesc pentru toate voturile, lecturile , comentariile șilistările. Sunteți minunați ! Vă mulțumesc și pentru faptul că aveți răbdare cu mine și nu mă înjurați prea tare pentru faptul că nu am mai postat.

Aștept părerile voastre despre capitol și carte !

O seară frumoasă sa aveți și spor la citit/ scris ! :*

D.M.