Mi-a ignorant cu desăvârșire protestele sau mai bine spus încercările patetice de a protesta și și-a lipit buzele de ale mele. Inima mi-a luat-o la galop, iar corpul meu trădător tremură sub atingerea lui. Deși știu că e greșit ceea ce fac acum, dau uitării orice urmă de rațiune și îi înconjor gâtul cu brațele, iar apoi îl trag mai aproape. Ryan rânjește mulțumit în timp ce mâinile îi coboară pe talia mea.

        Ne desprindem din sărut doar când aerul devine o necesitate, dar nu apuc sa iau decât o gură de aer pentru că Ryan revine imediat la activitatea de mai devreme. Buzele mele sunt prinse într-un sărut plin de dorință, iar mâinile mi se pierd imediat prin părul brunetului care mă sărută cu patos în timp ce mâinile lui îmi străbat spatele mângâindu-l cu nerușinare. Buzele lui Ryan le părăsesc pe ale mele, dar nu se depărtează. Își mută activitatea pe gâtul meu plasând săruturi mici. Închid involuntar ochii și îmi las capul pe spate lăsându-I acces total asupra gâtului meu. Un geamăt micuț amenință să îmi părăsească buzele în momentul în care Ryan îmi mușcă o parte sensibilă a gâtului.

       Mica vrajă care s-a creat între noi se rupe în momentul în care cineva își drege vocea. Deschid ochii imediat și reușesc să o zăresc pe Anne în pragul ușii.

—Nu în bucătăria mea!

       După ce cuvintele îi părăsesc buzele Ryan sare ca ars de pe mine și se întoarce cu fața spre sursa zgomotului. Mă ascund instinctiv în spatele lui și sper ca cea ce tocmai s-a întâmplat dă fie doar un vis. Obrajii îmi prind o nuanță de roșu aprins și sper cu toată ființa ca acum să mă înghită pământul. Nu e prima dată când sunt prinsă în ipostaze de genul, dar e prima dată de când m-am despărțit de băiatul care mi-a fost aproape timp de 1 an și jumătate, fiind și prima dată în care nu sunt prinsă în fapt de către mama. Ryan chicotește când îmi observă roșeața și încercarea mea patetică de a mă ascunde în spatele lui. Îmi mut privirea spre Anne care stă în prag cu mâinile încrucișate la piept, vizibil amuzată de toată situația asta.

       Sunt luată prin surprindere în momentul în care Ryan face câțiva pași până ajunge în dreptul lui Anne.

—Ryan Wilson, spune și întinde mâna spre Anne.

—Anne... vine și răspunsul persoanei care îmi e ca și mamă.

— Îmi pare rău că ne întâlnim în asemenea circumstanțe... brunetul îi spune rânjind, iar Anne chicotește.

       În momentul asta mă simt ca un copil care tocmai a fost prins în timp ce făcea o prostie. De fapt chiar am fost prinsă în timp ce făceam o prostie...

       Îmi fac curaj și îmi ridic privirea spre cei doi care mă privesc amuzați.

— Noi... tocmai... luam cina, cuvintele îmi părăsesc cu greutate buzele și pot observa amuzamentul din privirea bonei mele.

—Am observat... replica vine aproape imediat și Ryan chicotește.

       Mă încrunt la brunetul care mă privește amuzat, dar nu obțin decât alte chicoteli.

—Acum... că am lămurit acest aspect... nu îmi dați foc la bucătărie și nu faceți nimic aici.

       Înghit în sec când aud cuvintele pline de amuzament ale lui Anne și îi ofer și ei o privire urâtă.

— Nu te uita așa la mine... nu eu sunt cea care mai avea puțin și...

— Ok, gata, am înțeles... nu e nevoie de alte explicații și detalii.

       Ryan chicotește amuzat, iar Anne părăsește încăperea strigând în urma ei că e în camera ei dacă avem nevoie de ajutor cu mâncarea.

       Mă arunc oftând pe scaun și îmi pun mâinile pe față. Ryan pufnește în râs și pot spune că e tare amuzat că am fost prinși în fapt.

—Deci, mai mâncăm și noi? Întrebă în momentul în care vede că nu spun nimic.

       Îmi ridic privirea temătoare spre bărbatul din fața mea și sper din toată inima că roșeața din obrajii mei a dispărut. Dau aprobator din cap și mă ridic de pe scaunul pe care m-am aruncat în urmă cu câteva secunde. Caut prin frigider o sticlă de vin, iar după ce scot și două pahare îi fac semn lui Ryan să mă ajute. Iau cele doua farfurii în care zac spaghetele pregătite înainte ca lucrurile să devină... puțin încinse și mă îndrept spre ușa care dă înspre terasă. Așez farfuriile pe masă, iar Ryan apare imediat în spatele meu cu sticla de vin și cele două pahare pregătite.

       O liniște ciudată se așterne între noi pe tot parcursul cinei. După ce terminăm de mâncat mă ridic cu gândul de a duce farfuriile la spălat, dar privirea lui Ryan îmi dă de înțeles că e mai bine să le las așa. Stăm alte câteva minute într-o liniște apăsătoare, iar tensiunea dintre noi începe să devină din ce în ce mai vizibilă.

       Un oftat îmi scapă printre buze în timp ce mă ridic și merg spre colțul terasei unde e așezat un balansoar. Ryan mă privește curios pentru câteva secunde, iar apoi îmi urmează gestul și se așează lângă mine. Stăm și privim cerul fără ca vreunul dintre noi să spună ceva.

       O rafală ușoară de vânt își face simțită prezența, iar eu tremor involuntar. Brunetul de lângă mine îmi observă imediat tremuratul și mă trage la el în brațe. Îl privesc întrebătoare pentru câteva secunde, dar nu obțin niciun răspuns. Brațele sale se așează ușor în jurul trupului meu micuț, iar capul meu ajunge să se odihnească pe pieptul lui. Liniștea dintre noi încă e prezentă și îi mulțumesc cerului că nu a adus vorba despre ce tocmai s-a întâmplat în bucătărie.

       Minutele trec fără ca vreunul dintre noi să scoată vreun sunet. Stăm pur și simplu îmbrăţişaţi și privim cerul atât de fascinați de parcă tocmai am fost prinși într-o vrajă menită să ne facă să uităm de toate problemele măcar pentru câteva minute. Ochii mi se închid obosiți și nu apuc să realizez momentul în care adorm pe terasă în brațele bărbatului care reușește să îmi transmită furnicături pe șina spinării doar prin simpla lui prezență.

***

       Lumina dimineții invadează camera forțându-mă să îmi deschid ochii. Mă întorc buimacă prin pat și nu îmi pot da seama cum am ajuns în dormitorul meu. Sunt perfect sigură că ultimul lucru de care sunt conștientă este șederea pe balansoar alături de Ryan. După ce mai arunc o privire în jurul meu, feresc pătura subțire cu care sunt acoperită și constat că sunt îmbrăcată în aceeași rochie de aseară.

       Decid să o întreb pe Anne daca știe cum am ajuns în cameră, dar cred că știu deja răspunsul. Ryan.

       După ce într-un final reușesc să mă ridic din pat, mă îndrept spre baie cu gândul de a face un duș lung și relaxant. Odată intrată în baie, las rochia să îmi alunece pe trup în jos până când face contact cu suprafața rece a gresiei și intru în duș. Apa îmi relaxează muşchii încordați și mă face să oftez mulțumită. Petrec în jur de patruzeci și cinci de minute în baie, iar apoi ies înfășurată în unul dintre prosoapele maro atârnate în suportul din baie. Îmbrac repede o lenjerie de corp, iar apoi mă îndrept spre dressing. O rochie roșie strâmtă, puțin mai sus de genunchi îmi atrage atenția și nu mai stau să mă gândesc, îmbrăcând-o imediat. Părul îl prind într-un coc elegant, iar machiajul îl termin rapid. Puțin font de ten, rimel și un ruj roșu îmi completează perfect aspectul. Încalț o pereche de pantofi negrii, iar după ce îmi găsesc geanta neagră și husa laptopului părăsesc dormitorul.

       Mirosul îmbietor de cafea mă atrage imediat spre bucătărie și îi mulțumesc lui Anne când văd cana mare de cafea care mă așteaptă cuminte pe masă.

— S-a trezit frumoasa din pădurea adormită... chicotul lui Anne mă face să mă încrunt și în același timp să îmi dau ochii peste cap. - Nu îmi spune că nu îți mai aduci aminte cum Ryan te-a cărat sus în cameră și te-a acoperit asigurându-se că ești bine și poți dormii liniștită.

       Aproape că scuip cafeaua când aud tonul pe care Anne îl folosește în explicația pe care am primit-o fără ca măcar să adresez vreo întrebare.

— Ryan m-a dus în cameră?

—Da. Și poți să îi spui că are puncte în plus de la mine că a fost un gentleman și a părăsit camera imediat ce s-a asigurat că ești în pat.

       Decid să rămân tăcută pentru că în momentul asta nu știu ce ar trebui să spun referitor la ceea ce s-a întâmplat aseară.

—Oricum... ce a fost cu toată chestia de aseară? Parcă îți făcea viața un calvar și nu îl suportai.

       Un mic surâs îmi scapă printre buze în momentul în care fac legătura între spusele lui Anne și seara în care am venit foarte nervoasă de la birou. I-am povestit lui Anne despre Ryan și pot spune că nu am folosit tocmai cuvinte drăguțe...

— Nu știu... reușesc să murmur într-un final. Un moment de rătăcire, de confuzie, de slăbiciune...

       Ultimele cuvinte îmi părăsesc buzele pe un ton care încearcă să mă convingă pe mine că asta a fost și asta s-a întâmplat.

       Anne mă privește amuzată și probabil că nu vreau să știu ce îi trece prin cap acum.

***

       Ușa biroului se deschide larg și nu mare îmi e mirarea în momentul în care un Ryan zâmbăreț și binedispus își face apariția în biroul meu.

—Ce vrei? Întreb în timp ce încerc să îmi ridic privirea din teancul de foi aflate pe biroul meu.

—Asta e în loc de bună dimineața? Mă întreabă Ryan amuzat.

—Ryan, nu am chef de prostiile tale.

       Mă ridic de la birou învinsă de tona de hârtii aflate pe biroul meu și fac pași mici spre dozatorul de apă din cameră. Nu apuc să fac decât câțiva pași pentru că încheietura mea este prinsă și sunt trasă imediat spre Ryan. Brunetul mă privește amuzat, iar mână să apuc să reacționez buzele lui se lipesc deja de ale mele și rațiunea mea se pierde. Sunt împinsă spre birou și nu mare îmi e mirarea în momentul în care Ryan mă ridică și mă așează cu fundul pe el. Buzele lui le presează pe ale mele mușcând și sugând fiecare buză în parte. În momentul în care buzele lui se mută pe gâtul meu, fiecare mușchi se trezește la viață, iar fiorii își fac simțită prezența. Tremur ușor sub atingerile săruturilor lui și pot spune că în momentul asta sunt din nou pierdută. Buzele lui le întâlnesc din nou pe ale mele și un mic geamăt îmi scapă printre buze.

       Când realizez că lucrurile au început să o ia razna și să meargă prea departe îmi pun mâinile pe pieptul lui și îl împing.

—Ryan oprește-te!

       Brunetul din fața mea rânjește mândru apoi îmi aruncă o invitație pe birou.

— Vin să te iau la 7... asta dacă nu vrei să mergi la una dintre cele mai importante întâlniri de afaceri singură și să devii una dintre prăzile lor sigure.

       Odată cu ultimele cuvinte rostite, Ryan părăsește biroul lăsându-mă buimacă și încurcată.

--------------------------------------

Hei dragilor ! :*

Știu că nu am nicio scuză pentru faptul că am întârziat atât , dar vă spun sincer că îmi pare rău. Nu am vrut să vă dezamăgesc și să se întâmple asta.

A venit într-un final și capitolul 7. Aștept cu nerăbdare părerile voastre în legătură cu capitolul în sine și cu cartea.

Vreau să vă mulțumesc pentru lecturi/ voturi/ comuri și listări. Sunteți minunați !

P.S. Avem copertă nou :D Ce părere aveți ? mie sincer îmi place.

O seară frumoasă să aveți și spor la scris/citit ! :*

D.M.