—Iar ea e neinteresată.

       Vocea impunătoare a bărbatului din spatele meu îi face pe tânăr să se retragă. Mă întorc cu fața spre salvatorul meu cu gândul de a îi mulțumii, dar rămân blocată. Ryan se află chiar în fața mea. Privirea sa o întâlnește pe a mea și pentru câteva secunde rămân fără răsuflare. Ochii lui studiază fiecare colțișor al feței mele. Picioarele încep încet să se transforme în gelatină, iar locul în care mână lui îmi atinge talia trimite milioane de senzaţii în fiecare părticică a corpului meu. Ne uităm unul la altul ca și cum am fi singuri iar în jurul nostru nu s-ar afla nimic. Tăcerea dintre noi devine apăsătoare așa că cu toată forța pe care o mai am murmur un mulțumesc.

—Pentru nimic. Ală e un mic șarlatan care are obiceiul prost de a se băga singur în seamă.

        Talia îmi este eliberată odată cu rostirea cuvintelor, iar eu mă dau instinctiv un pas în spate. Mă uit vrăjită la bărbatul din fața mea și nu știu ce să zic. O mulțime de senzații îmi traversează corpul ceea ce e destul de ciudat chiar și pentru mine. Nu înțeleg de ce corpul meu a reacționat așa. Nu mai apuc să zic nimic pentru că Ryan dispare din raza mea vizuală fără să mai spună nimic. 

       Îmi iau băutura de pe bar și merg la masa noastră. Mă așez pe colțarul moale și îmi privesc prietenele cum se distrează. Iau o înghițitură din băutura rece, iar apoi plec grăbită spre baie. 

       Simt că aerul din jurul meu e din ce în ce mai apăsător, iar corpul meu o ia razna. Intru grăbită în baie și mă opresc în fața unei chiuvete. Dau drumul la apa rece, îmi clătesc mâinile, iar apoi tamponez fața cu puțină apă în așa fel încât să nu stric machiajul. La contactul cu apa rece, mușchii mei se relaxează vizibil. Mai stau două minute în baie, iar apoi mă reîntorc la prietenii mei.

       Fetele sunt așezate la masă și dau pe gât câteva shot-uri. Mă alături lor imediat, dar refuz băutura pentru că eu sunt cea care o să conducă la întoarcere. Mă uit mai atent la persoanele din jurul mesei, dar nici urmă de Ryan. Inspir adânc și încep să privesc aiurea prin încăpere. Privirea mi se oprește pe două fete sumar îmbrăcate care dansează lasciv. Îmi dau ochii peste cap scârbită de imaginea din fața mea și mai iau o gură din băutura gustoasă. Fetele mă prin de mâini și mă trag înapoi pe ringul de dans. Începem să dansăm, iar în jurul nostru încep să se adune din ce în ce mai mulți băieți. Mă uit la fete cu subînțeles și începem să râdem imediat.

       După alte două ore de dans, părăsim clubul. Le duc pe fete, iar apoi mă îndrept spre casă. Parchez mașina în parcarea subterană a blocului și urc în apartament. Ușile liftului se deschid brusc, iar întunericul mă cuprinde imediat. Urc în dormitorul meu în cea mai mare liniște. Intru în cameră, iar apoi închid ușa în spatele meu. Îmi arunc pantofii din picioare și intru leneşă la duș. Apa caldă a dușului îmi mai calmează din durerea provocată de tocuri, dar nu mă ajută în ceea ce privește oboseală. Ies din duș înfășurată într-un prosop pufos mă schimb în pijamale, iar apoi mă arunc în patul mare care mă așteaptă cu brațele deschise. Închid ochii și refuz categoric să mă gândesc la Ryan și la felul în care corpul meu reacționează. După câteva minute de stat în întunericul camerei, somnul mă prinde și inevitabil mă scufund în lumea viselor.

***

       Lumina leneşă a soarelui pătrunde încet în cameră. Deschid leneşă ochii, iar apoi cu greu mă ridic din pat. Mă uit la ceasul de pe noptieră și constat cu stupoare că este 2 p.m. Se pare că am fost cu adevărat obosită dacă am dormit atât. 

       Intru în baia mare și decid să fac un duș rapid care să mă pună pe picioare. După 15 minute părăsesc încrezătoare dușul, îmi fac rutina de dimineața apoi mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți, un tricou și cobor în bucătărie.

—Anne? Strig de îndată ce intru în bucătărie.

      Mă uit în bucătăria mare și constat că doica mea lipsește. Un bilețel roșu îmi atrage atenția și mă îndrept spre el. Îl citesc, iar apoi mă îndrept spre frigider.

" Sunt la cumpărături - Anne "

       Scot cele necesare unui sandviș și îl prepar imediat. Îmi pun un pahar de suc natural, iar apoi încep să mănânc. După ce stomacul meu a fost pus la punct urc înapoi în cameră. Sunetul telefonul îmi atrage atenția și pornesc în căutarea lui.

— Hei Emily! Aud vocea adormită a prietenei mele.

—Hei Emma, cum ești?

—Am fost și mai rău. Ce spui de o cafea?

—Mi-ar face plăcere.

—Ok, ne vedem într-o jumătate de oră în fața la " Amber ".

— Ok.

       Închid telefonul, iar apoi mă năpustesc asupra șifonierului. Aleg o pereche de pantaloni scurți de piele, o bluziță destul de transparentă și o pereche de sandale cu toc mediu. Părul îl las desfăcut, îmi iau telefonul și pornesc spre parcare. În următoarele zece minute intru în parcarea cafenelei și o văd pe Emma așteptându-mă.

—Bună Emma, spun și îi ofer un zâmbet.

—Hei Emily! Hai înăuntru am nevoie urgent de o cafea. Cum se face că tu nu ai nimic?

—Nu am băut nimic, iar 8 ore de somn mi-au fost mai mult decât suficiente.

—A deci ai fost fata cuminte.

—Cum crezi că ai ajuns acasă? Întreb, iar imediat începem să râdem.

—Știi cumva ce s-a întâmplat cu Ryan? L-a căutat Mark toată seara.

—Nu l-am mai văzut de când am fost la bar după ceva de băut. Se tot bagă un tip în seamă cu mine și el m-a scăpat de el. De atunci nu l-am mai văzut.

—Ciudat. Nu are obiceiul de a dispărea așa.

—Probabil era obosit sau a găsit ceva de făcut.

—Probabil... acum te-am chemat aici pentru că am nevoie de o parteneră de cumpărături.

—Cred că glumești... tu abia îți poți ține ochii deschiși și ai chef de cumpărături?

—Pot să fiu și pe patul de moarte... cheful de cumpărături nu dispare.

— Am de ales?

—Nu!

—Ok atunci. Hai să terminăm cafeaua și să mergem.

       După altă jumătate de oră de stat la cafenea, ne-am îndreptat spre mall. Am petrecut în jur de 3 ore printre pantofi, rochii și costume de baie. Pot spune că mi-au lipsit toate astea. O iau pe prietena mea și ne îndreptăm spre apartamentul meu unde avem de gând să ne uităm la un film.

       De cum pășim afară din lift, un miros plăcut ne înconjoară. Intrăm în bucătărie unde Anne gătește cu spor. O îmbrățișez apoi urcăm în cameră pentru a ne schimba în ceva mai confortabil. După o jumătate de ură coborâm la masă. Mâncăm ceea ce a preparat Anne, apoi urcăm înapoi în dormitorul meu. Ne-am decis să ne uităm la " This means war ". După două ore de râs și holbat la actori drăguți și alta în care am vorbit numai porcări am decis să ne băgăm la somn.

***

       Lunile până la absolvire au trecut repede. Am petrecut destul de mult timp împreună cu gașca. Emma și Maddy mi-au arătat orașul, iar băieții au avut grijă să ne distrăm. De la incidentul din club nu am mai prea vorbit cu Ryan. Un sentiment ciudat îmi traversează șira spinării de fiecare dată când mă gândesc la el.

      După ceremonia de absolvire, am luat prânzul la un restaurant împreună cu Emma, Mady, Ryan, Mark și Bryan, iar apoi m-am îndreptat spre firma de design a mamei mele.

      Am intrat hotărâtă în clădirea impunătoare a firmei și am urcat la etajul unde se află biroul meu.

—Bună ziua domnișoară Abrams, vă pot servi cu o cafea?

—Nu, mulțumesc Maria. Te rog spune-mi Emily... domnișoara Abrams sună a babă bătrână.

—Ok Emily. Dacă ai nevoie de ceva sunt aici. Pe birou ți-am lăsat programul.

—Ok, mulțumesc frumos.

       Intru în biroul mare, îmi așez haina în cuier, iar apoi mă îndrept spre birou. Mă așez confortabil, iar apoi iau de pe masă foaia cu programul. Se pare că astăzi am ședință cu privire la asocierea firmei noastre cu o alta. 

       După două ore în care am încercat să învăț cât mai multe despre firmă, m-am îndreptat cu pași mărunți spre sala de ședință. O Marya zâmbitoare mă întâmpină înainte de a intra în sală și îmi dă un dosar care ar trebui să ma ajute cu ceea ce urmează. Intru hotărâtă în sală fără a lasă vreun pic ideea că nu aș ști ce aș avea de făcut și mă îndrept spre locul meu din capătul mesei.

— Bună ziua, domnilor... spun, iar apoi mă așez în scaun confortabil.

—Bună ziua domnișoară Emily.

       În următoarele cinci minute în sală își face apariția și domnul Stone.

—Bună ziua domnilor. Salută politicos, iar apoi intră direct în subiect. După cum știți Emily va conduce de acum firma, deci toate deciziile îi aparțin. Eu voi deveni director adjunct, dar nu voi intervenii numai în momentul în care Emily lipsește sau are nevoie de ajutor. După cum știți, ea este fica doamnei Abrams și de acum prea frâiele companiei. Acum haideți să revenim la ceea ce ne interesează. Ne-am adunat pentru a discuta o viitoare asociere cu firma " Wilson Architecture ".

       După două ore de discuții în contradictoriu am luat decizia de a semna un contract pe un an cu firma domnului Wilson.

— Mâine dimineața la 10 vei semna contractul cu viitorii asociați. Să nu întârzii! Mă anunța Marya, iar apoi intru în lift secată de orice putere. Mașina e parcată aproape de intrare, așa că nu sunt nevoită să traversez din nou toată parcarea. Urc în mașină și plec obosită spre casă.

       Intru în dormitorul mare, mă dezbrac și mă arunc în pat.

***

        Ceasul îmi sună neîncetat de 15 minute, dar eu nu dau semne că am de când să mă ridic. Mă foiesc dintr-o parte în alta a patului și îmi pun perna pe fața în speranța că totul e un vis și ceasul nu sună cu adevărat. Liniștea se așterne asupra camerei, dar după alte cinci minute aceeași alarmă enervantă se aude. Resemnată cu faptul că nu mai pot dormi mă ridic din pat și intru la duș. 

      În 15 minute sunt gata. Ies din baie, îmi usuc păru, îmi fac rutina de dimineața, iar apoi mă îmbrac. Cobor în bucătărie de unde îmi iau o banană pe care am de gând să o mănânc până ajung la firmă.

      Parchez mașina în parcarea firmei, iar apoi mă îndrept cu pași mari spre biroul meu. Mă așez în scaunul confortabil și o rog pe Marya să pregătească două cafele.

      După o jumătate de oră un ciocănit în ușă îmi atrage atenția.

— Intră! Spun fără a-mi ridica privirea spre ușă. Proiectul la care lucrez e foarte important deci necesită toată atenția mea.

—Emily, a sosit domnul Wilson.

—Pofteşte-l înăuntru te rog, îi spun în timp ce salvez ceea ce am lucrat până acum și închid laptopul.

       Pe ușa biroului întră un bărbat înalt, îmbrăcat într-un costum negru si un corp de invidiat. Când îmi ridic privirea spre a sa rămân blocată.

— Wilson?

—Abrams? Cum s-a întâmplat asta?

—Nu știu... se pare că vom deveni asociați.