Dimineața a venit mult mai repede decât mă așteptam. Lumina unei noi zile se zărește prind draperiile maro. Încerc să îmi deschid ochii, dar eșuez lamentabil. Ceasul de pe micuța noptieră crem, indică ora 6. Mă întorc pe partea cealaltă cu gândul de a mai dormii cel puțin o jumătate de oră. Îmi trag pilota pe față decisă să fac nevăzută orice rază de soare. Alunec ușor înapoi în lumea viselor, dar două bătăi în ușa și o Anne trezită prea devreme, își fac simțită prezența în cameră.

       Draperiile se trag imediat făcându-i loc soarelui să lumineze camera și pe mine în același timp.

       Mârâi nervoasă de sub pilotă și sunt gata să pornesc " Al Treilea Război Mondial. "

—Trezirea, draga mea. O să întârzii la cursuri!

— E numai 6. Lasă-mă să dorm! Mă opun eu vehement de sub pilotă.

— Emily, nu stăm la discuții. Știi și tu foarte bine cât de mult îți ia până faci duș, te aranjezi și mănânci. Dacă crezi că mai am de gând să te las să pleci nearanjată și nemâncată te înșeli amarnic. Acum pune mâna și ridică-te din pat.

       Fără să mai protestez mă ridic leneșă din pat și mă îndrept spre baia mare. Anne are dreptate. Nu mai pot continua așa. De când cu accidentul mamei, m-am neglijat foarte mult. Nu am mai avut aceeași plăcere în a-mi face rutina de dimineață și mai ales în a mânca. Am slăbit destul de mult și asta nu e bine pentru mine. Dacă vreau să las totul în urmă pot măcar să încerc să devin persoana care am fost înainte ca toate aceste lucruri să se întâmple.

       Intru leneşă în baie, mă dezbrac și încep să-mi răsfăț corpul cu gelul de duș. Trebuie să recunosc, Anne s-a ocupat de locul asta în cele mai mici detalii. Am găsit chiar și gelul meu de duș preferat cu aromă de citrice și mandarine. 

       Douăzeci de minute mai târziu, ies din duș înfășurată doar într-un prosop. Merg hotărâtă spre dressing de unde aleg o lenjerie albă însoțită de o rochiță tot albă și o pereche de pantofi negri. Părul l-am aranjat imediat cu ajutorul plăcii, iar machiaj ales a fost unul cât mai natural. Cu o ultimă privire în oglindă, îmi iau telefonul și cobor spre bucătărie.

      După prima treaptă coborâtă, mirosul unor clătite mă ademenește spre bucătărie. Mă așez la masă, iar o Anne zâmbitoare îmi pune în față o farfurie mare cu clătite. La ce zâmbet are e imposibil să o refuz... plus de asta clătitele miros prea bine.

— Se pare că cineva a început să se țină de cuvânt. Arăți splendid! Mama ta ar fi mândră de tine.

       Cu un mic zâmbet pe buze mă ridic și o trag pe Anne într-o îmbrățișare de urs cum spune ea.

—Totul ți se datorează ție. Dacă nu erai tu, acum cel mai probabil stăteam tolănită în pat. Mulțumesc pentru tot. Te iubesc mult!

       Cu o ultimă îmbrățișare și un mic pupic plasat pe obrazul doicii mele, înaintez hotărâtă spre lift. În fața blocului sunt așteptată de către un taxi. Anne mi-a spus că mașina mea o să ajungă de-abia mâine, deci va trebui să mă folosesc de taxi. La ieșirea din lift aceeași femeie de ieri mă privește zâmbind, urmându-mi o zi minunată.

***

       Cobor nesigură din taxiul care ma adus în fața renumitei universități " New York University". Tot curajul și siguranța cu care am părăsit apartamentul acum s-au evaporat. Păşesc temător în campusul mare și rămân uimită. 

       Clădirea din fața mea este foarte mare, iar o grămadă de studenți roiesc în jurul ei. Mă îndrept spre intrare cu gândul de a merge la secretariat, dar câteva șușoteli și numele mamei îmi atrag atenția. 

       Mă opresc imediat și îmi întorc privirea spre locul din care s-au auzit. Privirea îmi cade pe un grup de fete care se uită insistent la mine, apoi la o revista. Le arăt cel mai fals zâmbet al meu și intru în clădire. 

       Secretariatul se află în aripa dreaptă a clădirii, așa că pornesc într-acolo. O doamnă destul de în vârstă îmi dă orarul. Se pare că studenții din ultimul an nu au chiar așa multe ore. Pornesc cu pași mărunți spre primul curs care ar trebui să înceapă în maxim 15 minute.

       Deschid ușa amfiteatrului în care se va desfășura cursul, iar o mulțime de priviri cad asupra mea. De când am ajuns aici mi se tot întâmplă asta. Oare am ceva pe mine și eu nu știu sau e doar pură curiozitate pentru studenta cea noua. 

       Mă așez cam pe la mijlocul amfiteatrului unde dau de alte două fete care se holbează la mine. Îmi așez mapa primită și aștept ca, cursul să înceapă.

***

       Primele trei cursuri au fost destul de interesante, iar eu am nevoie urgent de o cafea cu lapte. Ies din sala de curs și merg de-a lungul coridorului spre cantină... sau asta cel puțin încerc să fac. După câțiva pași simt cum mâna mea este prinsă, iar o voce mă strigă:

— Hei, stai puțin!

       Mă întorc buimacă înapoi și le văd pe cele două fete de la primul curs.

— Hei și vouă.

— Scuza pentru asta, dar nu am știut cum altfel să te oprim. Eu sunt Emma, iar ea e Maddy. Suntem la aceleași cursuri și m-am gândit că ai avea nevoie de puțin ajutor cu acomodatul.

— Emily, spun cu un zâmbet larg pe buze. Aș avea nevoie de puțin ajutor... caut un loc de unde pot lua o cafea.

       Fetele se privesc între ele apoi adaugă " Clar e de-a noastră ".

— Ce zici de o cafea cu lapte?

—E perfect. Exact ce caut.

       Am plecat cu cele două fete spre cantina universității de unde ne-am luat trei cafele și trei brioșe cu ciocolată. Ne-am așezat la prima masă liberă și am început să povestim.

— Ok, răbufnesc eu într-un final. Am ceva pe fața, pe mine de se uită așa lumea la mine? Mi se întâmplă asta de când am ajuns și deja devine frustrant.

— Înafară de frumusețe și o rochie superbă, nu ai altceva. Am eu o vagă idee de ce se întâmplă asta. Așteaptă puțin.

       Emma începe să caute ceva prin geantă și într-un final scoate o revistă pe care mi-o întinde. I-au revista în mână, iar când privesc prima pagină rămân șocată. Un titlu mare îmi atrage atenția " Emily Abrams, fica faimoasei afaceriste Elenor Abrams s-a mutat în New York! " Nu pot să cred că încă nu am terminat cu asta. M-am săturat să fiu urmărită. Deschid revista la articolul care mă are în centru atenției și încep să citesc.

       " După ce Elenor Abrams a murit într-un cumplit accident de mașină, fica acesteia a suferit foarte mult. Se pare că până la absolvire, firmele mamei sale vor fi conduse de către un bun prieten al acestora, ea neputând să le conducă.

       Emily Abrams a fost zărită aterizând în jurul orei 8 p.m. în New York. Reporterii noștri au urmărit-o pe tânără până în celebrul Manhattan unde va locui de acum. Din câteva surse de încredere am aflat că aceasta a cumpărat un apartament, unde s-a mutat împreună cu una dintre angajatele mamei sale, mai exact fosta doică a tinerei. Cele două femei vor locui într-un apartament pe două nivele cu o privelişte care îți taie răsuflarea.

       De la aceleași surse am aflat că Emily își va continua studiile la una dintre cele mai acreditate universități din lume. Tânăra studiază design interior, design vestimentar și business, lucruri care o vor ajuta în conducerea firmelor moștenite. "

       Închid revista sătulă de toate articolele apărute de la decesul mamei și o înapoiez fetei. De la moartea mamei ziarele au publicat o grămadă de articole cu mine și ea. În primele săptămâni în reviste apărea fiecare vizită la cimitir, fiecare buchet de flori și o grămadă de articole care vizează afacerile mamei și cine le va conduce. Se pare că de la acest articol au apărut toate șușotelile și privirile.

—Oare dacă mă voi muta pe lună o să mă urmărească și acolo? Întreb vizibil nervoasă.

      Fetele încep să râdă amuzate.

—Stai liniștită, se vor plictisi într-un final. Aș vrea să îți spun că îmi pare rău pentru mama ta, dar cred că deja ai auzit destul acest lucru și nu te-a ajutat cu nimic.

—Mulțumesc, spun și le dăruiesc fetelor câte un zâmbet. Acum haideți să terminăm și cu ultimul curs. Îmi ajunge atâta atenție pentru zi.

***

       Am ajuns acasă destul de obosită. Am salutat-o pe Anne, iar apoi am urcat spre domnitorul meu. Mi-am luat un rând de haide lejere și intru la duș. Când am simțit jetul de apă caldă pe piele, fiecare muşchi din corp s-a relaxat vizibil. 

       După o jumătate de oră, am ieșit din baie coborând în bucătărie unde am sperat că o voi găsi de Anne. Deși am insistat ca ea să aibă unul dintre dormitoarele de sus, ea a refuzat categoric. Mi-a spus că până la urmă ia e totuși angajata mea și nu vrea să deranjeze. După un șir lung de discuții în contradictoriu, în care am încercat să îi explic că tot ceea ce este al meu este și al ei, am eșuat lamentabil. Deși o iubesc mult, femeia asta poate fi o adevărată pacoste. Mi-a spus că ea a fost, este și va fi angajata mea și nu vrea să fie tratată altfel. A recunoscut că mă iubește și îi sunt ca o fiică, dar nu vrea să profite pe urma mea și mai ales să îi ia locul mamei mele. Când am realizat că nu o să ajungem nicăieri cu discuția asta, am rugat-o ca măcar să mai angajeze o persoană care să o ajute cu curățenia și ea să rămână doar la bucătărie.

—Acum că am lămurit asta, cum te simți? Am văzut articolul din revista.

— Sunt ok. Am avut parte de prea multă atenție pentru o zi, dar e ok.

—Și cum ți se pare universitatea?

—Prea multe coridoare și prea multe persoane curioase.

—Nu la asta mă refeream. Mă refer la cursuri și profesori.

—Cursurile în mare parte sunt aceleași. Profesorii sunt foarte buni, ai de unde învăță. Nu știu cum nu m-am gândit să aplic la o facultate în afară. Cursurile de astăzi mi-am stârnit curiozitatea și se pare că pentru a mi se echivala licențe va trebui să lucrez cel puțin două săptămâni în domeniu.

—Va trebui să vorbești cu domnul Stone să lucrezi în cadrul companiei. Asta te va ajuta și la universitate dar și la preluarea firmei.

—Nu știu dacă aș putea face practică acolo. Tot locul ală îmi aduce aminte de mama... nu cred că sunt pregătită încă de asta.

—Mai repede sau mai târziu tot va trebui să treci peste asta.

—Prefer mai târziu...

—Emily Abrams, nu te mai porta ca un copil și până deseară vorbește cu domnul Stone.

— Bine, bine...

***

       Cele trei săptămâni de când ne-am mutat în N.Y. au trecut foarte repede. Ultimele două săptămâni le-am petrecut alergând între universitate și firma de design interior a mamei. Am obținut echivalarea licenței fără probleme, iar acum singurele lucruri rămase sunt sunt cele trei luni până la absolvire.

       Practica la firma mamei m-a ajutat foarte mult. M-a făcut mai puternică, m-a ajutat să înțeleg că sunt lucruri importante pentru care merită să lupt. Când am intrat prima dată în biroul ei o grămadă de sentimente pe care am încercat să le închid în mine au năvălit. Atunci a fost prima zi în care am plâns de când ne-am mutat. Biroul era plin cu poze de la numeroase evenimente, inclusiv de la zilele mele de naștere. Am rămas pur și simplu uimită când am văzut cât de mult mă asemăn cu ea și câte lucruri avem în comun. O să fie o adevărată provocare să mă ridic la standardele impuse de ea și mai ales să le depășesc. Un lucru este cert. Nu am de când să las oamenii din jur să distrugă ceea ce a construit ea cu atâta trudă și mai ales îi păteze onoare în vreun fel. 

       Am decis împreună cu domnul Stone și restul echipei de parteneri că din toamnă eu voi prelua frâiele firmei, iar fiecare decizie care va fi luată până atunci mai întâi va trebui discutată și cu mine.

       După săptămânile aglomerate pe care le-am petrecut în ultimul timp, am decis că am nevoie de puțină relaxare, am nevoie să îmi refac viața socială. Nu sunt pregătită să vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat cu Jessica, așa că voi evita subiectul cât de mult voi putea. În seara asta am decis că ar fi cazul să ies în lume. M-am apropiat destul de mult de Emma și Maddy, așa că am fost de acord să merg cu ele la o cafenea unde am să fac cunoștință cu restul " găștii ".

        În următoarea jumătate de oră mă voi întâlni cu fetele așa că ar cam trebui să mă pregătesc. Acum ca și în restul situațiile în care trebuie să părăsesc apartamentul apare aceeași întrebare care e prezentă în capul tuturor fetelor " Cu ce mă îmbrac? " Deși Anne mi-a cumpărat practic un șifonier întreg nu mă pot decide. Nu știu unde mergem și asta face și mai grea decizia.

       Într-un final mă decid asupra unei rochiţe roz cu trandafiri negri și o pereche de pantofi negri. Pot spune că fac parte din categoria acelor fete care sunt de părere că o femeie ar trebui să se îmbrace cât mai des în rochii/fuste și să lase pantalonii pentru bărbați. Îmi retușez machiajul rapid, iar apoi cobor în living unde le voi aștepta pe fete.

       Spre surprinderea mea, în living Anne povestea cu cele două fete. Ambele erau îmbrăcate lejer, dar în același timp elegant. Emma a ales o rochiță crem care se potrivește de minune cu nuanţă de portocaliu care îi acoperă părul, în timp ce Maddy a preferat o fustă neagră cu o bluziţă albă ușor transparentă. Ambele fete arată incredibil. Dacă nu le-aș cunoaște aș spune cu ușurință că sunt modele. Părul portocaliu al Emmei se potrivește de minune cu caracterul ei nebunatic, iar rujul în scoate în evidențe gropițele. Maddy în schimb este cea mai calmă, matură și rezervată dintre noi. Ochii căprui se potrivesc perfect cu șatenul deschis al părului. Amândouă am un talent înnăscut de a intra pe sub pielea oamenilor. Din prima zi de când ne-am întâlnit la universitate s-au ținut scai după mine, într-un final câştigându-mi simpatia și într-o mare măsură și prietenia. Nu le-am povestit nimic despre trecutul meu și nici ele nu au insistat. Mă bucur că au înțeles că nu sunt pregătită să vorbesc despre ceea ce mi s-a întâmplat.

—Sunteți gata fetelor? Întreb în timp ce intru în livingul mare.

—Mai întrebi? Te așteptăm de zece minute. Ce ți-a luat atât?

—Hei! Mai sunt 10 minute până la ora la care trebuia să ne întâlnim. Nu am întârziat.

—Ai dreptate. Hai să mergem. Se pare că băieții ne aşteaptă deja.

—O să fie o seară lungă.

       O salutăm pe Anne și pornim spre cafeneaua unde ar trebui să mă ne întâlnim cu ceilalți. Am hotărât să mergem cu mașina mea pentru a evita vreun șofer de taxi dornic de vorbărie.

       Odată ajunse în fața unei cafenele care să fiu sinceră e la fel de mare ca și unul dintre coridoarele universității, am parcat mașina și ne-am îndreptat spre intrare. O fată tânără ne-a condus la o masă mai retrasă unde se aflau trei băieți. Am făcut cunoștință cu ei, apoi mi-am comandat un Latte. Se pare că Bryan este la în ultimul an la aceeași universitate ca și noi. Ryan și Mark au absolvit în urmă cu un an, iar acum conduc firmele părinților. Mark este de asemenea și iubitul Emmei.

— Și Emily, ce te-a făcut să alegi New Yorkul?

       Bună întrebare. Sinceră să fiu aș fi mers oriunde numai să plec din fostul meu oraș. Nu am stat să mă gândesc de două ori și nu îmi pare rău că am venit aici.

—Sincer nu știu. Am profitat ca universitatea de aici are în mare parte aceleași programe ca și fosta mea universitatea, plus că aici se află două dintre firmele mamei la care urmează să devin director.

— În ce domeniu?

— Design. Design interior și design vestimentar. Dar voi?

— Deci să înțeleg că nu ești una dintre răsfățate. În mare parte eu am să preiau afacerea familiei și am să devin redactor șef la una dintre cele mai mari reviste.

— Sper că nu la una care a scris despre Emily. Nu te văd bine.

      Emma chicotește amuzată, iar eu încep să râd.

—Ce vrei să spui? Întreabă Ryan. Se pare că poate și vorbi... va trebui să scriu undeva. De când am venit mi-a lăsat impresia că are ceva cu mine și nu are de gând să vorbească sau să mă bage în seamă.

—Emily a apărut pe prima pagină a revistei încă de când a coborât din avion. Să spunem că nu prea are presa la suflet. A avut parte de mult prea multă atenție nedorită.

       După două ore în care pot spune că am aflat destul de multe lucruri despre ceilalți am hotărât să ne îndreptăm spre casă, dar nu înainte a fi invitați de către Bryan în club. Se pare că vineri este ziua lui ceea ce înseamnă o bătaie de cap pentru mine. Nu prea mă pricep la cadouri.

       Ultimele zile au trecut relativ repede. Ieri mi-am petrecut tot timpul liber împreună cu Emma în mall. Am căutat un cadou potrivit pentru Bryan, dar nu știu în ce măsură l-am și nimerit. Nu îl cunosc numai de câteva zile, așa că nu am nici o idee referitoare la ceea ce i-ar plăcea. Am ales ceva simplu cu care sper să nu dau greș. Un ceas și o cămașă.

       În jumătate de oră va trebui să fiu în fața clubului. Cu o ultimă privire în oglindă părăsesc camera. Am ales să port o rochiță simplă de dantelă neagră pe care am asortat-o cu o pereche de pantofi roși și un ruj la fel de roșu. Părul l-am lăsat desfăcut aranjat plăcut în câteva bucle lejere. Am coborât în living, am luat cheile mașinii și telefonul pe care l-am așezat în plic, apoi am pornit spre club.

       După 20 de minute de mers prin traficul infernal am parcat mașina în parcarea subterana a clubului, iar apoi am mers spre intrare unde m-am întâlnit cu restul grupului. I-am urat la mulți ani sărbătoritului, apoi am intrat în club. Nu am mai fost în vreun club de mai bine de jumate de an, dar nu sa schimbat nimic. Acelaşi zgomot infernal, același miros de tutun și alcool și aceeaşi aglomerație de care îmi aduc aminte. Ne așezăm la o masa pe care a rezervat-o Mark, iar eu încep să analizez restul grupului. Băieții sunt îmbrăcați impecabil, iar fetele își etalează siluetele de invidiat în două rochițe strâmte. Nu apuc să îi analizez mai mult pentru că fetele mă trag după ele pe ringul de dans.

       Dansăm de cel puțin o jumătate de oră fără oprire, iar eu am nevoie urgent de ceva de băut. Gâtul îmi este uscat și mă imploră să mă opresc și să îi dau puțină apă. Le spun fetelor că revin imediat și mă îndrept spre barul din mijlocul clubului cu gândul de a-mi lua ceva de băut. Îi spun barmanului să îmi aducă un cocktail fără alcool și mă așez pe unul dintre scaunele libere. Lângă mine își face apariția un băiat în jur de douăzeci de ani care începe să se bage în seamă cu mine.

—Ce domnișoară frumoasă avem aici. Cum se face că e singură?

—Ți-a spus cineva că sunt singură? Întreb în timp ce îmi dau ochii peste cap.

—Frumoasă și rea. Îmi place. Te pot invita la un dans?

—Nu. Spun hotărâtă în timp ce mă ridic în picioare și sper ca bărbatul să plece și să mă lase în pace.

—Hai să încercăm altfel. Eu sunt Tom, iar tu?

       Simt cum talia îmi este cuprinsă și sunt trasă imediat lângă un piept tare.

—Iar ea e neinteresată!