Îmi dau ochii peste cap într-un gest menit să îmi ascundă amuzamentul și răspund simplu.

— Living!

       Ryan începe să râdă molipsindu-mă și pe mine. Am uitat cât de bine e râzi și să nu îți pese de nimic. După întâmplarea de acum câteva minute nu pot decât să îi mulțumesc lui Ryan pentru că m-a scos de acolo și m-a făcut să zâmbesc.

—  Domnișoarele înainte!

       Pierdută din nou în gândurile mele nu observ când ușile liftului se deschid dezvăluind un hol frumos aranjat. Îmi întorc privirea spre Ryan și îi observ din nou amuzamentul din privire.

       Părăsesc liftul și merg câțiva pași înainte.

— Frumos fund!

       Afirmația bărbatului din spatele meu mă face din nou să îmi rotesc ochii exasperată.

— Eram sigură că nu e doar un gest de politețe.

       Ryan mă privește și mai amuzat și porneşte înaintea mea pe holul micuț. Mă uit uimită în jur și constat că doar o ușă se află pe hol. Normal că are un etaj doar pentru el. Nici nu mă așteptam la altceva. După ce trece o cartelă printr-un aparat aflat în dreptul ușii, Ryan deschide ușa și îmi face semn să intru. Pășesc în încăpere cu aceeași pași mici de mai devreme și nu mare îmi e mirarea când văd un living mare decorat cu foarte mult bun gust. Îmi descalț pantofii și respir ușurată odată ce picioarele mele fac contact cu podeaua. Ryan îmi urmează gestul apoi intră într-o alte încăpere care cel mai probabil este bucătăria.

— Revin imediat...

       Strigătul lui Ryan mă face să tresar surprinsă. Pășesc în livingul mare și încep să arunc câteva priviri. Câteva poze așezate frumos pe un colt al mobilierului îmi atrag atenția și mă îndrept spre ele. O poză cu un băiețel micuț și o fetiță mă face să zâmbesc. Îmi dau seama imediat că este Ryan și zâmbesc. Îmi mut privirea spre o altă poză făcută cel mai probabil la început liceului cu un Ryan la fel de zâmbăreț ținând în brațe aceeași fată de mai devreme. Pari atât de fericiți încât nu îmi pot ascunde și eu zâmbetul. 

       O altă poză îmi atrage atenția și nu pot spune că nu mă așteptam să îl văd pe Ryan bad boy-ul liceului. Îmbrăcat în negru și cu aceeași alură dominantă și șarmantă Ryan stă relaxat alături de un grup cel mai probabil prietenii din liceu.

       Talia îmi este capturată de două brațe și tresar imediat ce acestea fac contact cu trupul meu. Îmi întorc privirea și văd un Ryan relaxat în spatele meu.

—Același arogant dintotdeauna.

       Zâmbetul lui Ryan se mărește considerabil înainte de a-mi răspunde.

— Vorbești la fel ca și sora mea.

—  Văd că nu ți-ai pierdut alura dominantă. Nu pot spune că nu te vedeam în postura de bad boy sau player.

— Una dintre plăcerile adolescenței.

       Zâmbesc amuzantă, iar Ryan îmi dă drumul retrăgându-se mai în spate. Mă întorc cu fața la el și constat că s-a schimbat. O pereche de pantaloni de trening și un tricou îi înlocuiesc costumul de mai devreme și m-aș minți singură dacă aș pune că nu arată bine.

— Ți-am lăsat o pereche de pantaloni scurți și un tricoul să te schimbi. Bănuiesc că nu vrei să rămâi îmbrăcată în rochie toată seara.

—  Cine a spus că rămân? Întreb cât de serioasă pot.

        Ryan rânjește parcă mulțumit de reacția mea și face un pas în direcția mea.

—Eu!

— Haha, amuzant. Nu îmi amintesc să fi spus că rămân.

— Emily! Spune și îmi face semn spre una dintre uși.

        Zâmbesc inocent și decid să fac ceea ce mi-a spus. A fost clar într-un fel sau altul că voi rămâne din moment ce am acceptat să vin cu el.

        Intru în cameră și aproape mă bufnește râsul când constat că e dormitorul. Se pare că până la urmă am ajuns și în living și în dormitor.

        O pereche de pantaloni scurți și un tricou negru se află așezate frumos pe pat. Ținând cont de mărime și de faptul că îi aparțin lui Ryan probabil o să arăt caraghios. Ignor acest fapt și îmi las rochia să alunece pe jos. Îmbrac tricoul și pantaloni și zâmbesc imediat ce constat că mirosul specific lui Ryan se simte. Decid că e cazul să renunț și la machiaj și mă îndrept spre una dintre cele două uși aflat în cameră sperând că o să nimeresc baia. Spre surprinderea mea nimeresc din prima și mă îndrept direct spre oglindă. Îmi dau de câteva ori cu apă pe față, iar când consider că machiajul e inexistent mă întorc înapoi în living.

       Ryan stă relaxat pe canapea și se uită la câteva CD-uri, cel mai probabil încercând să aleagă un film.

       Intrarea mea în încăpere îi atrage atenția și își ridică privirea spre mine. Un rânjet îi apare pe fața și sunt conștientă că dintr-un moment în altul o să am parte de alt comentariu marca Ryan.

—Trebuie să recunosc că îți stă bine în hainele mele. Arată mai bine pe tine decât pe mine!

— Mai taci! Țip amuzată spre el și arunc cu una dintre pernuțele mici aflate de pat, în el.

— Nu cred că ai făcut asta!

       Ryan se ridică în picioare și mă privește serios, iar apoi fără nici un avertisment o ia la fugă în direcția mea. Spre mirarea mea apuc să reacționez destul de rapid și să fug în direcția opusă. În momentul asta ne comportăm ca doi copii mici. Alergăm unul după celălalt în jurul canapelei. Nu durează mult până ce Ryan mă prinde, iar când brațele sale ajung pe talia mea încep să râd necontrolabil. Nu pot să cred că a început să mă gâdile.

       După ce am încercat să scap de câteva ori cădem amândoi pe canapea ajungând cu Ryan deasupra mea. Ryan se oprește din gâdilit și mă privește intens. Pot ghici cu exactitate la ce se gândește... Fețele noastre se află la o distanța mică, respirația lui Ryan lovindu-se de buzele mele. Mă privește parcă cerându-mi permisiunea și nu stau mult să mă gândesc până să îmi lipesc buzele de ale sale.

       Un fior îmi străbate șira spinării făcându-mă să oftez. Buzele noastre se mișcă într-un sincron perfect fiind parcă făcute unele pentru altele. Ne despărțim în momentul în care aerul devine o necesitate, respirațiile noastre fiind alerte. Buzele lui Ryan încep să îmi sărute ușor gâtul făcând sentimentul de mai devreme să devină și mai puternic.

— Ryan... murmur printre buze.

— Știu... murmură imediat lipindu-și fruntea de a mea.

        Stăm așa câteva minute doar privindu-ne în ochi. Respirațiile noastre revin la normal, iar Ryan se oftează în timp ce se ridică încet de pe mine. Îți trece o mână prin păr și parcă îi pot simți frustrarea.

— Emily... începe să spună, dar e luat prin surprindere în momentul în care buzele mele le întâlnesc din nou pe ale sale pentru câteva secunde.

— Știu... e rândul meu să mormăi.

— Nu poți spune că nu simți asta...

       Înghit în sec așteptând să continue. Are dreptate, simt. Și sunt speriată de ceea ce simt.

— La naiba cu toate astea! Țipă și își trece din nou o mână prin păr. E clar pentru amândoi că nu putem fi doar prieteni. Emily vreau să te sărut fără să îmi pese că ne-ar putea vedea cineva sau de părerea celor din jur. Nu pot să îți promit nimic pentru că la naiba, nu sunt sigur de nimic. Singurul lucru sigur din acest moment este ceea ce simt, ceea ce am simțit amândoi.

— Ryan eu...

— Nu vreau să aud nimic. Îți place sau nu, vei ieși cu mine.

— Ryan... încerc să protestez din nou, dar gura îmi este acoperită cu a sa și uit imediat ceea ce eram pe cale să spun.

       În adâncul meu știu că are dreptate, dar nu cred că sunt pregătită pentru asta. Nu cred că sunt pregătită pentru tot ceea ce înseamnă Ryan.

— Măcar o dată nu te mai gândi la consecințe sau la ceea ce este bine și fă ceea ce simți. Cuvintele lui Ryan îmi străbat parcă zidul menit să îmi țină închise toate sentimentele începând să pună în dificultate gândirea mea logică.

— Ryan, nu mă cunoști și nu te cunosc. Nu pot să spun că sunt pregătită pentru toate astea... spun și fac semn între noi. Nu am să mint să spun că nu simt nimic pentru că nu ar fi adevărat.

— Măcar o dată nu mai analiza tot și fă ceea ce simți.

        Câteva minute trec fără ca niciunul dintre noi să spună ceva. Ne privim doar așteptând că unul dintre noi să spună sau să facă ceva.

— Fie! Răspund într-un final și văd cum zâmbetul lui Ryan își face apariția.

        Sunt luată prin surprindere atunci când Ryan îmi pupă ușor fruntea și se ridică.

— Și acum, ce spui să mâncăm ceea ce am cumpărat până nu se răcește și să ne uităm la un film?

       Aprob din cap și îl văd pe Ryan îndreptându-se spre bucătărie. Nu aș fi crezut vreodată că e genul care ar sta în casă și s-ar uita la un film.

       După câteva minute Ryan se întoarce cu mâncarea, o sticlă de suc și o pătură mare. După ce pune un film pe care probabil l-a ales mai devreme se așează lângă mine și spre surprinderea mea mă trage în brațele sale. Îmi împing undeva în spatele minții impulsul de a mă retrage și încep să mă relaxez.

***

       Zgomotul provenit din încăperile alăturate mă fac să îmi deschid ochii. Rămân surprinsă când constat că mă află în dormitorul lui Ryan, iar brațele sale mă țin captivă.

       Tresar când aud din nou sunete provenite cel mai probabil din living, dar nu apus să îi trezesc pe Ryan pentru că ușa dormitorului se deschide brusc, iar silueta unei fete își face apariția.

— Trezirea lene...

---------------------------------

Heii dragilor ! :* 

A venit și capitolul 10. Sper să vă placă. 

După cum știți săptămâna viitoare luam vacanța. Vacanță în care eu voi pleca din țară. La fel ca voi am șii eu planuri și nu o să stau în ziua de Crăciun sau revelion să scriu ... nu știu dacă voi mai posta până la sfârșitul săptămâni așa că vă rog să mă înțelegeți . 

Astept părerile voastre despre capitol și carte. Vă mulțumesc pentru toate lecturile/ voturile/ comentariile și listarile. Sunteți minunați ! 

Dacă nu ne mai recitim vă doresc vacanță plăcută , Crăciun fericit alături de cei dragi și un an nou plin de bucuri !

O Seară frumoasă și spor la scris/citit ! :*

D.M.