Decizii stupide

Înaintez prin mulțimea de adolescenți înapoi în locul din care am plecat, bucătăria. Am nevoie de mult mai mult alcool să fac față realității. Nu am înțeles niciodată de ce toată lumea preferă să facă asta și să evite problemele sau cel puțin nu până acum. Nu pot să spun că am devenit o mare fană, dar am avut parte de câteva tentative care de cele mai multe ori s-au sfârșit cu dureri de cap sau decizii proaste. Pot spune că am avut câteva tentative reușite care m-au au reuşit să mă ajute să uit de lucrurile pe care le evidam, dar doar pentru o scurtă perioadă de timp. Următoarea zi totul revenea la normal și pe lângă probleme, mai aveam și o durere groaznică de cap care nu făcea mai mult de cât să îngreuneze lucrurile.

Realizez doar când intrăm în bucătărie că Jay nu mi-a dat drumul la mână și nu știu dacă a făcut asta conștient sau doar a încercat să mă tragă și să nu mă piardă prin mulțime. Până și în starea în care sunt realizez că ceea ce s-a întâmplat cu o seară înainte nu trebuie să se repede sau cel puțin nu în situația actuală. Am terminat cu provocările și luatul deciziilor când sunt amețită. Nimic din ce am vrut să fac nu s-a sfârșit bine, iar în situația actuală sunt conștientă că nu ar ajuta cu nimic. Aș face lucrurile și mai complicate decât sunt și nu știu dacă sunt pregătită pentru asta.

Jay îmi înmânează băutura în timp ce telefonul continuă să îmi vibreze în mână. Nu sunt pregătită nici măcar să îi citesc numele pe ecranul telefonului, o conversație iese total din discuție. Inima începe să îmi bată din ce în ce mai tare și asta nu e bine. Un simplu telefon, un cuvânt poate să aducă toate amintirile înapoi și nu sunt sigură că pot să mă descurc cu asta în seara asta. Sunt conștientă că nu pot să îl evit la nesfârșit, dar asta nu mă face să mă opresc din a încerca.

Oftez enervată când realizez că lucrurile devin din ce în ce mai rele cu fiecare minut și îmi cântăresc opțiunile în minte. Pot să dispar de aici și să merg înapoi acasă unde am toate șansele să trebuiască să vorbesc cu cineva cum ar fi Emma sau Liam, să răspund la telefon și să îmi fac seara și mai rea sau să continui cu alcoolul și să sper că de data asta nu fac nimic stupid.

— La ce te gândești? Pari pierdută și încruntătura de pe fața ta strigă probleme.

Întrebarea lui Jay mă trezește la realitate făcându-mă să mă încrunt și mai mult. Gânditul nu a dus niciodată la nimic bun.

— La nimic de care ar trebui să îmi pese acum. Poți să îmi faci o favoare?

Jay mă privește întrebător și nu ezit să îi flutur telefonul prin fața ochilor exact în momentul în care începe să vibreze din nou. Numele lui Adam apare pentru a patra oară pe ecranul telefonului, dar sunt decisă să ignor totul. Nu știu ce i-a venit și sunt mai mult decât convinsă că se află în aceeași stare a și mine. Situația actuală nu o să ducă la nimic bun.

— Nu îmi da asta înapoi până mâine sau cel puțin nu mie sau altei persoane în afară de Sophie și Kyle.

Jay aruncă o privire ecranului dar nu spune nimic și îl sunt recunoscătoare pentru asta. Aprobă din cap tăcut și îmi zâmbește.

— Deci, să înțeleg că te văd și mâine? Folosești telefonul pe post de scuză?

Întrebarea lui mă face să chicotesc și să îmi dau ochii peste cap.

— Nu mă înțelege greșit Jay, nu te cunosc și ce am făcut aseară a fost stupid și nesăbuit din partea mea. Poate în momentul asta par una dintre acele fete, dar nu sunt. Nu obișnuiesc să mă îmbăt, să sărut persoane necunoscute și după să fug. Am avut câteva zile mai... speciale ca să le spun așa.

— Auu.. asta a durut! Și eu care credeam că o să am parte de mai mult.

Replica lui nu se lasă așteptată și îmi dau ochii peste cap în timp ce îl lovesc ușor în umăr. Jay mă privește rânjind și sunt sigură că nu a terminat.

— Kate, nici tu nu mă înțelege greșit. Ești drăguță și tot tacâmul, dar e clar de la o sută de metri că ai mult mai multe și mai urgente probleme de rezolvat decât ego-ul și sentimentele mele. Promit să fiu cuminte, dar tot trebuie să întreb ceva...

— Atât timp cât nu are legătură cu telefonul meu, spun și zâmbesc.

— Kyle? Serios?

Pufnesc amuzată. Am și uitat de asta.

— Între mine și Kyle nu e nimic de genul asta. Ceea ce ai văzut nu a fost o versiune geloasă de a mea, am fost doar luată prin surprindere. Blonda cu care își făcea de cap e aceeași persoană de ieri și ca să fie mult mai amuzant e sora fostului meu prieten. Să spunem că până la urmă am dat față în față și nu a fost o discuţie prea plăcută.

— Stai să înțeleg, tipa care a presupus că e geloasă pe tine, aceeași fată de care te-a ajutat să scapi?

Să fiu sinceră nu pot să spun că nu mă așteptam la una ca asta. Ali nu a fost niciodată o sfântă și nici Kyle. Amândoi sunt majori și singuri ca să nu mai spun cel probabil beți. Dacă stau să examinez situația mai bine, nu ar fi trebuit să mă mir deloc. Kyle evită să vorbească despre orice problemă personală în favoarea alcoolului și a sexului și asta nu mă surprinde deloc. Au fost puține momente în relația noastră în care și-a lăsat garda jos destul încât să recunoască sau să spună ceva. Mi-a fost un bun prieten din prima zi și îi sunt mai mult decât recunoscătoare pentru asta. Nu sunt în măsură să îi judec alegerile și sincer după tot ce s-a întâmplat nici măcar Ali nu o să se schimbe lucrurile între noi. Am realizat că pot să mă bazez pe el indiferent de deciziile tâmpite pe care le ia unul dintre noi. E ca o regulă nerostită, indiferent de cât de tâmpită e alegerea, ne susținem reciproc.

— Da, răspund scurt după câteva secunde. Uneori Kyle nu este cea mai deșteaptă persoană pe care o cunosc.

Termin paharul din mână și constat că nu mi-a ajuns. Sunt doar puțin amețită, dar tentația de a face ceva tâmpit e mare așa că decid să mă întorc înapoi spre sticla de vodka. Jay îmi urmează exemplul și realizez că probabil suntem în aceeași situație. Nici unul dintre noi nu e beat, sau nu îndeajuns.

— Îmi place cum gândești! Rânjește din nou în timp ce îmi întinde paharul.

— Ce pot să spun, în seara asta chiar nu îmi pasă dacă o să împărtășesc o parte din atitudinea acelor fete de care vorbeam mai devreme.

După ce cuvintele îmi părăsesc buzele nu mă rezum la altceva în afară de a îi face cu ochiul și a lua o gură mare din sticlă. Îi sunt recunoscătoare Sophiei că mi-a spus unde o să ascundă sticla.

O jumătate de oră mai târziu și alte două pahare sunt necesare până să îmi zăresc prietena în mulțimea de adolescenți ce se întinde în fiecare colț al casei. Am aflat de la Jay că colegul de care vorbea mai devreme este exact blondul de aseară și nu pot să spun că sunt surprinsă. Sophie nu renunță până nu e ca ea și cum vrea ea. De data aceasta e rândul meu să îl trag pe Jay după mine în timp ce chicotim ca doi copii mici. Probabil asta e stadiul în care alcoolul pe care l-am băut începe să își facă efectul și nu am de când să mă plâng.

Îi sar în brațe prietenei mele în secunda în care o văd și zâmbesc de parcă nu ne-am mai văzut de ani de zile. Jay îmi urmează exemplul și ne strânge pe amândouă într-o îmbrățișare de urs în timp ce râde ca un idiot.

— Sunteți beți, sunt primele cuvinte care îi părăsesc buzele prietenei mele o dată ce scapă din îmbrățișarea noastră și până și în starea asta pot să spun că a fost mai mult o afirmație decât o întrebare.

Îmi întorc privirea spre Jay și bufnim amândoi în râs. Fară doar și poate mi s-a îndeplinit dorința!

***

Spre surprinderea mea mă trezesc fără o durere de cap și asta e un lucru nou considerând cantitatea de alcool pe care am consumat-o seara trecută. Sophie mormăie ceva incoerent în stânga mea și sunt singură că nu poate să spună același lucru. Mă ridic din pat fără probleme și intru la duș în timp ce aleg o melodie aleatorie din telefon.

Jay s-a ținut de promisiune și nu mi-a dat telefonul până ce nu am plecat de acolo. De fapt i l-a dat prietenei mele asta numai după ce a pus-o să repete de cinci ori că nu o mi-l înapoieze până dimineața. Să spunem doar că a fost o discuţie interesantă ținând cont că toți patru eram beți. Blondul de aseară a cărui nume nu îl știu nici la ora actuală nu s-a alăturat câteva minute mai târziu cu două pahare în mână și să spunem doar că nu ne-a luat mult să îi aducem în aceeaşi stare ca a noastră.

Un sfert de oră mai târziu ies din duș și decid că e cazul să îmi completez dimineața cu o cană mare de cafea. Telefonul îmi sună imediat după ce dau drumul filtrului și am nevoie de o gură mare de aer înainte de a răspunde. Am uitat complet de fratele meu și modul în care i-am închis telefonul.

— Kate... vocea îi sună nesigură făcându-mă să zâmbesc.

1-0 pentru mine. Un Eliot care nu știe cum ar trebui să vorbească e un Eliot care nu mă calcă pe nervi.

— Ce vrei? Întreb scurt refuzând să îi fac viața mai uşoară.

— Îmi pare rău...

— Chiar m-am săturat de cuvintele astea.

— Kate, chiar îmi pare rău. Am aflat mult prea târziu că o să vină și nu am avut cum să o opresc.

— Un telefon ar fi ajutat... spun în timp ce oftez nemulțumită.

— Indiferent dacă vrei sau nu, dacă ți-a plăcut sau nu, trebuia să rezolvați lucrurile.

— Nu am rezolvat nimic. Ne-am aruncat numai cuvinte pe care nu o să le putem lua înapoi niciodată.

Răspunsul meu sec e de ajuns să îmi facă fratele să ofteze și linia să devină tăcută pentru câteva secunde.

— Kate...

— Nu, Eliot, nu era decizia ta. Trebuia să îmi spui!

— Știu, oftează din nou. Îmi pare rău!

— Asta nu mă ajută Eliot, chiar deloc.

— Am realizat. Kate, trebuie să îți spun ceva și nu o să îți placă. Nici nu ar trebui să vină de la mine, dar știu cât de dificilă poți fii...

Oftez adânc și sunt sigură că nu o să îmi placă și mai ales că are legătură cu anumite apeluri de aseară.

— Ce a făcut de data asta?

Eliot rămâne tăcut pentru câteva secunde și e nevoie să îmi verific telefonul ca să fiu sigură că nu a închis.

— Ali nu știe întreaga poveste...

— Eliot...

— Am aflat mult prea târziu și nu aveam ce să mai fac.

— Ai aflat ce?

— Nu cred că ar trebui să ai discuția asta cu mine...

— Nici nu vreau să aud.

Înghit în sec în timp ce simt cum nivelul de enervare a atins un alt nivel.

— Kate...

— Nu Eliot! Nu vreau să aud! Ce te-a apucat?!

— Crede-mă, o să vrei să auzi asta. Nu știu dacă o să te ajute cumva sau o să facă lucrurile mai rele, dar ai nevoie de asta. Amândoi aveți.

— Nu pot, nu vreau! Nu mă întorc înapoi acolo.

— Un apel Kate, nimic mai mult. Nu trebuie să îl vezi, poți să închizi când vrei.

Often din nou și îmi scutur capul încercând să scap de orice scenariu care își face loc în mintea mea. Cunoscându-l pe Eliot, nu o să scap până nu e ca el. Din păcate avem și asta în comun.

— Un apel, atât. După nu o să mai aduci asta în discuție. Dar nu acum, deseară.

— Ok.

Entuziasmul i se poate simți în glas și oftez din nou. Nu îmi place asta deloc. Cu ce tocmai am fost de acord...

— Acum, vrei să vorbim despre ce s-a întâmplat... cu Ali?

— Vorbitul e ultimul lucru pe care vreau să îl fac. Să spunem că alcoolul a fost și este o alegere mai bună. Ne auzim mai târziu Eliot.

Îi închid fără să îi mai dau drept la replică. Nu sunt pregătită să am discuția asta nici măcar cu el.

Zâmbetul îmi revine pe buze o dată ce constat că cafeaua mea e gata și nu ezit o clipă în a îmi umple una dintre cele mai mari căni din bucătărie și a mă așeza la masă.

Două minute mai târziu un Kyle înfumurat iese pe ușa camerei urmat de Ali. Judecând după fețele lor nu au o dimineață tocmai plăcută și am de când să profit de asta cât pot.

— Cafea? Întreb rânjind.