Trecutul

Uimirea mi se citește în glas în timp ce ochii îmi rămân ațintiți pe ea. Nu s-a schimbat mai deloc. Același păr blond, bine aranjată, aceeaşi ținută impecabilă și mai ales aceeaşi atitudine. Nimic nu pare ieșit din comun și nu știu dacă ar trebui să iau asta într-un mod bun sau nu. Mă privește încruntată probabil din cauza ipostazei în care tocmai m-a găsit, dar sincer nu îmi mai pasă. Cred că am fost destul de explicită când am refuzat să mai am vreun contact în vreun fel cu vreunul dintre frați.

—O cunoști?

Vocea prietenului meu mă scoate din șocul în care m-am aflat de câteva secunde bune și dau aprobator din cap.

—E sora lui Adam.

—Acel Adam?

Aprob sin nou în timp pe Kyle mă privește de parcă aș avea trei capete în loc de unul, iar băiatul din spatele nostru rămâne tăcut probabil neavând nici cea mai pică idee ce se petrece.

—Dacă asta s-ar fi întâmplat în alte circumstanțe aș fi rămas, spun și zâmbesc. Dar acum trebuie să ies de aici.

O date ce cuvintele îmi părăsesc buzele, Kyle mă prinde de mână și mă trage prin mulțimea de adolescenți evitând orice întâlnire cu Ali. Înainte de a părăsi casa complet, privirea mi se întâlnește cu cea a Emmei și nu sunt surprinsă deloc când îmi aruncă o privirea care ar trebuie să sugereze un îmi pare rău. Îl urmez pe Kyle fără a scoate vreau sunet și îl sunt recunoscătoare că m-a scos de acolo fără vreun comentariu sau vreo întrebare. Odată ajunși în față mașinii numele îmi este strigat, dar aleg să ignor totul.

—Kate!

Numele îmi este strigat pentru a doua oară, dar aleg să o ignor din nou. Sincer nu știu ce caută aici și nici nu vreau să află. Kyle pornește mașina fără ezitare și îi sunt recunoscătoare în momentul în care casa dispare în urma noastră. Îi trimit un simplu mesaj lui Eliot cu" Ali e aici" și aștept o reacție.

Telefonul îmi sună imediat și iau o gură mare de aer înainte de a răspunde.

— Kate... e tot ce aud și mă încrunt imediat. Modul în care mi-a rostit numele îmi dă de înţeles că știa.

— La naiba Eliot! Ce a fost în capul tău?!

— Kate, unde ești?

—Nici să nu îndrăznești să schimbi subiectul! M-ați încolțit! Toți știați că o să vină și ați ales să îmi ascundeți!

—Kate...

—Nu! Am terminat discuţia. Sper că sunteți mândrii de voi!

Închid telefonul fără a îmi lăsa fratele să scoată vreun cuvânt. Nu pot să cred că a știu și nu mi-a spus nimic. M-au jucat pe degete încă o dată și eu ca o toantă nu am realizat.

Telefonul îmi sună din nou, dar îl ignor. Nu vreau să aud nicio scuză în seara asta.

— La naiba! Țip din nou în timp ce degetele mi se strâng în pumni.

Kyle continuă să conducă fără să scoată vreun sunet și îi sunt recunoscătoare pentru a nu știu câta oară în seara asta. Nu i-am spus nimic din ceea ce s-a întâmplat și sunt convinsă că are o grămadă de întrebări după felul în care am reacționat.

Aleg să rămân tăcută în timp ce iau câteva guri mai de aer în încercarea de a mă calma. Un amalgam de emoții e pe cale să izbucnească și nu știu dacă sunt gata să le înfrunt. După seara asta îi sunt datoare cu câteva răspunsuri sau cel puțin câteva detalii. Privirea mi se mută pe geam și realizez că nu am nici cea mai mică idee unde mergem.

Alte zece minute trec în tăcere până ce Kyle parchează mașina în fața unei cafenele. Îmi întorc privirea spre el și îmi ridic o sprânceană întrebător.

—Am poftă de ciocolată, spune în timp ce ridică din umeri și deschide ușa mașinii.

Un zâmbet micuț îmi apare pe buze înainte de a îl urma gestul și a coborî din mașină. Îl urmez tăcută, colțurile buzelor formând încă un zâmbet. O dată intrați în cafenea îmi face semn să merg să mă așez la o masă în timp ce el comandă pentru amândoi.

Aleg să mă îndrept spre fundul cafenelei și să iau loc la o masă lângă fereastră. Expir exasperată în timp ce privirea mi se mută pe geam. Nu înțeleg de ce nu pot să am și eu parte de o seară fără dramă. La naiba! M-am mutat pe un alt continent pentru a scăpa de ea și tot ceea ce am realizat a fost să creez din ce în ce mai multă. Nu înțeleg de ce este atât de greu pentru ei să mă lase singură, să mă lase să trec peste toate și să îmi continui viața.

Șiruri de gânduri îmi este oprit atunci când Kyle îmi așează în față un pahar mare de shake de ciocolată și un biscuite mare cu bucăţele de ciocolată înăuntru. Îmi îndrept privirea spre a sa și murmur un mulțumesc.

—Bănuiesc că te întrebi de ce am fugit din nou ca o lasă. Aparent am început să mă comport ca una.

—Kate, nu sunt aici să te judec și nici să insist să îmi spun ceea ce s-a întâmplat. Nu sunt în măsură să fac niciuna dintre ele. Eu doar am simțit nevoia să mănânc ciocolată.

Un alt zâmbet micuț își face apariția pe buzele mele și sunt recunoscătoare că măcar unul dintre prietenii mei a decis să fie de partea mea. Inspir din nou adânc făcându-mi curaj pentru ceea ce o să urmeze să spun. Nu mai are rost să ascund nimic și îi sunt datoare măcar cu atât. Înainte de a apuca să spun ceva, telefonul lui Kyle vibrează pe masă făcându-l să se încrunte. Numele lui Liam apare pe ecran iar prietenul meu nu ezită înainte de a închide apelul și a pune telefonul pe mod avion.

—Poți să vorbești cu ei, nu trebuie să stai cu mine.

Kyle dă dezaprobator din cap în timp ce își pune telefonul în buzunar și mă privește din nou.

—Să începem cu începutul rostesc mai mult pentru mine. După cum cred că ai realizat deja, nu sunt și nu am fost o persoană prea sociabilă. Am preferat mereu să rămând în casă și să citesc în loc să îmi pierd vremea la vreo petrecere împreună cu Eliot. Am încercat mereu să stau deoparte de grupul său de prieteni asta până a apărut Ali și m-a târât după ea peste tot. Am devenit bune prietene în scurt timp și pot să spun că mi-a fost ca și o soră. După cum cred că știi deja, a devenit iubita lui Eliot și toată drama care a urmat după. Adam a devenit prieten bun cu fratele meu și nu a fost greu să îmi intre pe sub piele. Am avut parte de o grămadă de dramă și cele mai clișeice lucruri pe care am încercat mereu să le evit. Totul a început cu o provocare tâmpită între el și Liam, provocare pe care reușea să o ducă la capăt dacă nu îi auzeam eu. După a urmat drama cu una dintre colegele de clasă care avea impresia că totul i se cuvine și că Adam și citez" e al ei". A făcut tot posibilul să ne despartă și pot spune că a și reușit de câteva ori. Am trecut și peste asta și până la urmă toate s-au așezat la locul lor. Atunci am crezut că am scăpat de dramă și așa a fost pentru mai bine de un an.

Îmi ridic privirea spre Kyle care mă privește atent și iau o înghițitură din băutura aflată în fața mea. Prietenul meu mă încurajează să continui și iau din nou o gură mare de aer înainte de a continua.

—Am decis să mergem toți patru la aceeași facultate și totul a fost bine și frumos pentru o perioadă. Eliot cu Adam s-au alăturat echipelor facultății și totul a decurs bine pentru mai bine de un semestru până ce programele noastre au devenit destul de încărcate și am început să petrecem din ce în ce mai puțin timp împreună. Ne-am depărtat unul de altul fără să realizam iar când Eliot și Ali s-au despărțit urmând ca prietena mea să se mute în New York, totul a devenit și mai rău. La început au fost mici discuți pornite de la cele mai mărunte lucruri pe care până atunci le ignoram, până ce am ajuns în pragul în care ne certam de cele mai multe ori când ne întâlneam. Am petrecut din ce în ce mai mult puțin timp împreună până ce am simțit că lucrurile au luat-o la vale. I-am trimis un mesaj cerându-i să ne întâlnim să vorbim dar tot ceea ce am primit înapoi a fost un" nu am timp acum, sunt cu Eliot și restul echipei". După totul s-a destrămat. A venit la mine în seara respectivă și în loc să vorbim am ajuns să ne certăm. Ne-am spun cuvinte pe care le-am regretat în momentul în care ne-au părăsit buzele și el a plecat trântind ușa.

Privirea mi se îndreaptă spre geam și nu pot să ignor iritația din ochii care devine din ce în ce mai puternică. Îmi duc mâinile la ochi pentru a mă asigura ca lacrimile nu au izbucnit fără să realizez și continui.

—A doua zi, seara, am avut parte de discursul cu" te iubesc" și așa mai departe și neștiind ceea ce s-a întâmplat ne-am împăcat. Totul a fost bine și frumos pentru o săptămână până ce una dintre colegele mele de curs ne-a arătat câteva poze de la o petrecere l-a care a fost cu un weekend înainte. Atunci totul a devenit praf și pulbere când l-am văzut pe Adam într-un colţ al pozei sărutându-se cu cineva. Ca totul să fie și mai rău, fata respectivă era o prietenă de a colegei mele iar după spusele ei, au plecat împreună și mai departe cred că e evident ce s-a întâmplat. Am ales să merg la Ali înainte de a face o scenă pentru că am mai avut parte de poze de genul asta ca mai apoi să aflu că totul a fost invers față de ceea ce părea. Nu pot să îți descriu cum m-am simțit când am realizat că Ali știa toate povestea și a acoperit totul pentru el. Totul s-a prăbușit în jurul meu lăsându-mă confuză și cel mai mult trădată.

Lacrimile au început să îmi curcă pe obraji, dar am ales să nu fac nimic să le opresc.

—Kate...

Vocea lui Kyle îmi răsună în urechi urmând ca mai apoi să mă traga într-o îmbrățișare. Lacrimile continua să îmi curcă în timp ce îmi ascund capul în pieptul său.

—Știi ce e mai rău? După ce a făcut ce a făcut a venit la mine și mi-a spus că mă iubește iar eu ca o aiurită am crezut tot.

— Kate, nu e vina ta!

—Ce persoană normală se culcă cu cineva după o ceartă ca apoi să vină înapoi cu coadă între picioare? Ce persoană normală ar alege să se culce cu cineva deși se presupune că iubește pe altcineva. Nu au trecut nici măcar câteva ore Kyle! Ali mi-a ascuns adevărul venind cu o scuză penibilă" Am încercat să te protejez". Cum e asta protecție? Am avut încredere în ai!

O dată ce ultimele cuvinte îmi părăsesc buzele încep să plâng și mai tare. Tot amalgamul de sentimente își face simţită prezența făcându-mă să simt din nou acel gol interior, trădare și singurătate.

—De atunci am încetat orice relație cu amândoi și am revenit la antisociala Kate care evită pe toată lumea. Singura persoană cu care am vorbit a fost Eliot. Singurul lucru care mi-a oprit fratele din a face o scenă și a-și pocnii prietenul de câteva ori a fost faptul că refuzam să fac orice altceva în afară de a merge la cursuri.

Kyle mă îmbrățișează și mai tare încercând să mă liniștească. Rămânem așa pentru câteva minute până ce sughițurile și lacrimile se opresc făcându-mi prietenul să răsufle ușurat.

— Haide să ieșim de aici, e tot ce spune înainte de a se ridica făcându-mă să îi urmez gestul.

Îmi așează geaca sa pe umeri ca mai apoi să îmi pună în mână paharul pe care nu l-am băut nici de jumătate.

—Am știut eu că avem nevoie de ciocolată!

Zâmbesc amar în timp ce pornesc spre ușă. Una dintre mâinile sale se așează pe talia mea făcându-mă să îmi ascund și mai mult fața în geaca sa până ce ne aflăm în interiorul mașinii iar Kyle pornește spre casă.

O jumătate de oră mai târziu parcăm mașina în fața casei și murmur câteva cuvinte neortodoxe când realizez că toată lumea e acasă și probabil Ali e cu ei.

—Putem să ne mai plimbăm, nu trebuie să intrăm.

Dau negativ din cap și iau o altă gură de aer.

—Nu are rost. Dacă și-a pus ceva în cap nu o să se oprească până nu reușește să facă ceea ce și-a propus. Amânăm numai inevitabilul.

Kyle mă privește uimit în timp ce cobor din mașină înainte de a găsi o scuză și a mă scoate de aici. Cu o altă gură de aer înaintăm spre casă împreună.

—Kate... e primul lucru pe care îl aud o dată ce pășesc în casă.

Reușesc să strâng din dinți și să înaintez ridicându-mi privirea din podea. Nu am de gând să îl dau satisfacția de a mă intimida.

--------------------------------------------------