Absolvirea

~ Ali pov. ~

Odată cu ultimele cuvinte rostite lacrimile încep să îmi inunde fața. Nu am crezut niciodată că așa o să se termine totul. Nu am crezut că o să se termina așa repede. Izbucnesc într-un plâns haotic și încerc cu ultimele puteri să mă ridic și să dispar cât mai repede înainte de a mă răzgândi.

Nu apuc să fac numai doi pași pentru că Încheietura îmi este prinsă și sunt trasă în brațele lui Eliot. Încerc să mă ridic și să mă îndepărtez cât mai repede de el.

— Eliot, nu-mi fă decizia și mai grea decât este deja, reușesc să murmur printre suspine.

Eliot refuză să îmi dea drumul, ba mai mult se încăpățânează și mă trage și mai mult în brațele sale.

—Ali nu mai vorbi prosti. Nu ai fost, nu ești și nu vei fi niciodată o opțiune. Nu aș îndrăzni să îți fac asta, să ne fac asta. Te iubesc prea mult ca să îmi pese de altceva. Dacă trebuie să renunț la facultatea aceea o să renunț. Nimic nu contează mai mult decât tine, poate doar Kate, dar acolo e vorba de familie. Nu fă o prostie pe care să o regreți. Nu mă pune în ipostaza asta. Nu e nimic de ales. Te vreau pe tine și numai pe tine. Dacă să merg acolo înseamnă să te pierd pe tine atunci dă-o naiba de universitate. Tu ești tot ceea ce îmi doresc și sunt sigur că orice altă universitate o să fie bună atât timp cât și tu ești în ea. Dacă tu ești fericită atunci sunt și eu!

Cuvintele lui Eliot îmi mângâie într-o care măsură sufletul, dar nu vreau să fiu motivul pentru care își ratează visul. Știu că nu sunt o opțiune pentru el și asta m-a determinat și mai mult să fac asta. Nu vreau să fiu motivul pentru care nu o să fie aproape de ceea ce au însemnat părinții lui. Atât timp cât el e fericit pentru mine e bine. Se spune că iubirea înseamnă sacrificiu. Dacă e nevoie să renunț la el pentru a putea să îl văd fericit atunci am să o fac. Fiecare cuvât rostit nu a făcut nimic mai mult decât să îmi îngreuneze decia și să facă ca un nou șir de lacrimi și suspine să apară.

—Nu Eliot! Decizia e finală... e mai bine așa!

—E mai bine pe naiba. Uită-te și tu la noi, la tine. Nu sunt pregătit să las tot ceea ce e între noi pentru o simplă idee tâmpită care a pornit doar dintr-un motiv și mai stupid. Nu vreau să te pierd Ali! Sunt dispus să întorc lumea cu susul în jos doar pentru tine. Ali, te rog, te rog nu ne face asta, nu-mi face asta, nu-ți face asta.

—Nnnu pot...

—La naiba Ali, ce s-a întâmplat? Ce ți-a venit așa de-o dată? Acum câteva minute erai fericită și zâmbeai. Spune-mi ce s-a întâmplat, doar spune-mi și o să rezolvăm totul, te rog...

Încerc să îmi șterg lacrimile cu dosul palmei înainte de a vorbi... sunt doar la un pas de a renunța...

—Eeu... euu... La naiba! Nu vreau să fiu motivul pentru care renunți la visul tău. Nu vreau să fiu motivul pentru care renunți la a fi aproape de ceea ce au însemnat părinții tăi, te iubesc prea mult ca să fac asta. Te rog Eliot...

Eliot oftează parcă ușurat și îmi șterge lacrimile, apoi mă strânge și mai tare la pieptul lui.

—Nu o să te consider niciodată un motiv. Tu și Kate sunteți tot ceea ce mai am pe lumea asta... poate și Adam atât timp cât nu îi face nimic lui Kate. Ali, după cum am spus, dacă e nevoie să renunț la universitate o să o fac fără ezitare. Nu vreau să fiu departe de voi. O să merg la o universitate aici. Acum te rog să nu mai plângi, nu îmi place să te văd așa. Parcă se rupe ceva în mine când faci asta..

—Dar...

Încerc să protestez, dar Eliot își lipește buzele de ale mele într-un sărut tantru menit să îmi arate cât de mult mă iubește. Îi sărut înapoi cu aceeși patimă în timp ce îmi încrucișez brațele în jurul gâtului său.

În momentul în care buzele noastre se despart, respirațiile ne sunt accelerate, iar lacrimile și suspinele mele s-au oprint.

— Dar nimic. Nu vreau să mai aud nimic. Ești tot ceea ce contează și o să găsim o rezolvare la toate.

Eliot mă prinde de mână și mă trage pe scări spre camera lui. Odată intrați înauntru se năpustește asupra buzelor mele sărutându-mă de parcă aș fi singurul lucru din universul asta.

***

~ Adam pov. ~

După un an...

Cine ar fi crezut că eu o să ajung să iubesc pe cineva. Cine ar fi crezut că eu o să mă opresc la o singură fată. O fată cât toate la un loc. O fată pe care o iubesc necondiționat și sunt în stare să îi dau și soarele și luna dacă le cere. Nu aș fi crezut niciodată că micuța fată timidă o să îmi pună capac. Nu pot exprima în cuvinte cât de mult însemnă pentru mine și cât de mult o iubesc. Am făcut multe greșeli și am spus multe tâmpenii care au rănit-o, dar a ales să rămână lângă mine și pentru asta îi sunt veșnic recunoscător. Ea m-a învățat să iubesc și mai ales ce însemnă să te simți iubit.

Privesc mica ființă ce se află lângă mine și nu pot să cred că o am lângă mine. Au trecut aproape doi ani de când ne-am întâlnit și de când îmi luminează fiecare zi cu zâmbetul acela de care sunt îndrăgostit iremediabil. Îi aparțin trup și suflet la fel cum îmi aparține și ea mie. Încă nu îmi vine a crede că sunt primul care i-a furat inima și nu înțeleg ce am făcut să merit asta.

Mă trezesc din nou cu ea în brațele mele și oftez fericit. Nimic nu mă face mai fericit decât faptul că o știu lângă mine.

Îi feresc o șuviță de păr de pe față și o simt tresărind. Am aceelași efect asupra ei de doi ani de zile, același efect pe care îl are și ea. Se foiește de câteva ori, apoi o vâd deschizând ochii timid și zâmbind.

—Bună dimineață frumoaso! Îi urez apoi îi las un mic sărut pe frunte.

—Bună dimineața, murmură încet.

Îi ridic bărbia cu două degete, apoi îmi lipesc buzele de ale ei. Nu o să mă satur niciodată de gustul ei și mai ales de felul în care se înmoaie în brațele mele.

—Te iubesc! Murmură odată ce buzele noaste se despart.

—Și eu te iubesc! Îi răspund privind-o în ochi.

Kate se ghemuiește mai bine la pieptul meu și nu pot decât să zâmbesc mulțumesc.

—Cât e ceasus? Întreabă după câteva minute în care nu am făcut altceva decât să stăm îmbrățișați.

—Zece jumătate răspund după ce arunc o privire ceasului de pe noptieră.

Kate sare ca arsă, iar eu o privesc întrebător.

— Cât? Întreabă din nou.

—Zece jumă...

— Te-am auzit de prima dată! De ce nu m-ai trezit? Într-o oră jumate avem festivitatea de absolvire! Mai am doar o oră în care să învăț nenorocitul acela de discurs și să mă pregătesc. O or..

Îmi lipesc din nou buzele de ale ei într-o încercare de a o opri din vorbit.

— Frumos mod de a mă face să tac.

Încep să râd imediat, iar Kate aruncă cu perna în mine.

— Taci! Spune râzând și o trag din nou în brațele mele.

Îmi lipesc buzele de ale el în timp ce mă rostogolesc cu ea în brațe până ce ajung de-a supra ei. Încep să îi sărut încet nasul, obrajii, buzele, apoi gâtul. După câteva săruturi lăsate la întâmplare îmi întorc atenția din nou spre buzele sale și le sărut.

— Kate Martin, deschide chiar acum ușa că altfel intru peste tine!

Vocea surorii mele scumpi și dragi ne oprește repriza de sărutul și oftez frustrat.

—Dispari Ali! Strig imediat după ce i-au câteva guri de aer.

— Trebuia să ghicesc că tu ești de vină. Ieși afară vierme și lasă-ne să ne pregătim.

Îmi dau ochii peste cap la auzul apelativului folosit de sora mea și decid să o ignor. Îmi lipesc buzele din nou de ale lui Kate, dar nu durează mult până ce nebuna de Ali intră în cameră cu o cană mare de apă care mi-o aruncă în cap.

—Poftim de aici dacă ești în călduri!

Remarca soră-mi o face pe Kate să roșească și pe mine să îmi dau ochii peste cap.

—Ali, nu ai un iubit după care ar trebui sa umbli? Bate-l pe el la cap!

Ali își dă ochii peste cap și îmi face semn să dispar. Kate începe să râdă, dar nu pentru mult timp pentru că o trag din nou în brațele mele și îi las un ultim sărut înainte de a pleca.

***

~ Kate pov. ~

Mă așez împreună cu Ali și Adam pe scaunele aranjate special pentru noi și nu îmi vine să cred că sunt pe cale să absolv liceul. Doar câteva minute ne mai despart de diploma pentru care ne-am străduit timp de patru ani, pentru care am trecut prin " flăcările iadului " mai bine spus ale liceului.

După ce directorul și-a ținut discursul obositor și enervant din fiecare an, colegii mei încep încet, încet să urce pe șcenă. Urc și eu alături de colegii mei și încep să iau guri mari de aer în speranța de a mă mai calma puțin. Trebuie să țin discursul promoției noastre și am emoții mai mare decât câștigătorul de la The Voice.

—Și acum să o aplaudăm de șefa promoției din anul acesta, Kate Martin! Domnișoara Martin o să țină discursul de anul acesta și tot odată și cuvintele de rămas bun.

Sunt scoasă din visare de cuvintele directorului și încep să mă agit și mai pare. Adam își încolăcește degetele cu ale mele și îmi zâmbește încurajator. Îi răspund la zâmbet apoi mă îndrept spre microfonul a cărui fană nu sunt în momentul asta.

—Bună ziua drage cadre didactice, dragi colegi, dragi părinți. Mă bucur să mă aflu astăzi aici în fața voastră ca reprezentantă a promoției de anul acesta. Nu vreau să țin un discurs lung pe care probabil jumătate dintre voi nu o să îi rețineți sau ascultați, așa că mă rezum doar la câteva lucruri esențiale. În primul rând vreau să le mulțumesc cadrelor didactice și domnului director pentru toată susținerea acordată și mai ales pentru toate porțile spre cunoaștere pe care ni le-au oferit. Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că suntem mândri să avem asemenea cadre didactice. Vă rugăm să ne scuzați pentru toate glumițele pe care vi le-am făcut și să nu vă supărați pe noi dacă am greșit în vreun fel. Vreau să mulțumesc și părinților pentru toată grija și susținerea acordată, iar colegilor mei le urez numai bine. Sper să ajungeți fiecare la universitatea care vi-o doriți și mai ales sper să zâmbiți mereu. Vă mulțumesc!

Odată ce ultimele cuvinte au fost rostite am răsuflat ușurate și m-am îndreptat spre locul meu. Adam m-a sărutat pe frunte, iar restul colegilor m-au felicitat.

După alte câteva discursuri ținute de profesori, ne-au fost înmânate diplomele și am aruncat pălăriile în aer ca orice proaspăt absolvent care se respectă.

***

~ Eliot pov. ~

Îmi privesc iubita, sora și prietenul și nu pot să spun cât de mândru sunt de ei. Ei sunt tot ceea ce contează în momentul asta și sunt foarte fericit. Anul trecut am trecut prin aceleași emoţii și știu cât de important e să ai pe cineva aproape.

Îmi văd sora cum își ea rămas bun de la colegi, iar apoi se îndreptă spre mine. Este felicitate de mama iubitei mele, iar după o îmbrățișare sănătoasă se îndreaptă spre mine. Îmi sare entuziasmată în brațe făcându-mă să zâmbesc.

—Sunt așa mândru de tine! La fel de mândru cum ar fi fost și mama, tata și bunica!

Îi repet cuvintele pe care și ea mi le-a spus și o văz zâmbind. Știu cât de important este pentru ea să audă asta.

Ali și Adam vin și ei lângă noi, iar după ce îmi felicit prietenul îmi trag iubita în brațe și o sărut. Sunt la fel de mândru de ea cum sunt și de Kate și chiar și de Adam. Ne îmbrățișăm și zâmbim fericiți. Cine ar fi crezut în urmă cu doi ani că am să întâlnesc fata care are să îmi schimbe viața. Eu unul nu.