Plânsul de milă

Îmi deschid ochii încet în timp ce murmur câteva cuvinte mai puțin ortodoxe și mă razăm de marginea patului. Știam eu că o sticlă de vodcă nu e o idee bună. Apuc sticla de apă pe care o găsesc pe măsuța de lângă pat și i-au o înghițitură zdravănă. Mă doare capul îngrozitor. Scene din seara trecută îmi vin în minte și îmi dau o palmă mintală. Trebuie să încetez să mă mai gândesc la ce s-a întâmplat până nu o să fac ceva stupid pe care cel mai probabil o să îl regred.

Ma ridic din pat cu greu și încep să caut ceva care îmi va ajuta durerea de cap. După câteva minute în care nu reușesc să găsesc nimic, mă dau bătută și ies din cameră. Cineva trebuie să aibă ceva de cap.

Cobor în bucătărie unde Emma, Liam și Kyle iau micul dejun.

— S-a trezit frumoasa din pădurea adormită, rostește Kyle amuzat.

Apuc prosopul de bucătărie aflat pe unul dintre blaturi și îl arunc după el. Kyle începe să râdă în timp ce se ferește iar Emma mă privește la rândul ei amuzată rânjind.

— Fața ta ne spune multe acum.

— Singurul lucru pe care ar trebui să îl spună este că am am o nevoie disperată de ceva de cap, răspund în timp ce mă arunc pe primul scaun pe care îl văd și îmi așez capul pe masă.

— Ultima dată când ne-am văzut, nu puteai să bei mai mult sau poate nici un pahar.

Liam mă primește amuzat făcându-mă să îmi dau ochii peste cap.

— Ei bine aparent acum sunt capabilă să beau jumătate de sticlă de vodcă și câteva pahare de vin fără să îmi scuip stomacul. Ce pot să spun, devin din ce în ce mai bună cu fiecare experiență.

Până să termin de vorbit Kyle îmi așează un pahar de apă în fată alături de o pastilă.

— Mulțumesc e tot ce spun înainte de a înghiți pastila fără a mă gândi de două ori.

— Ai noroc că asta e un lucru comun la noi în casă și am învățat să ne facem stoc de pastile.

Dau aprobator din cap fără vreo urmă de vlagă. Dacă durerea asta nu o să mă lase cât de curând nu o să pot să fac nimic toată ziua.

Mă ridic cu greu de pe scaun si merg înapoi în cameră. Somnul mă cuprinde imediat rămânând cu speranța că o să mă trezesc mult mai bine dispusă și fără o durere îngrozitoare de cap.

Au trecut câteva săptămâni de când am venit aici și pot să spun că îmi place. M-am adaptat fără probleme, iar faptul că Liam și Kyle sunt cu mine la unele dintre module face totul mult mai ușor. Campusul e destul de mare și uneori necesită destul de mult efort să fugi dintr-o parte în cealaltă.

Telefonul îmi vibrează în buzunar și zâmbesc când văd numele lui Kyle, asta pentru că s-a trecut la mine în telefon King Kyle. Deși caracterul nostru este total opus am ajuns să fim destul de buni prieteni. Eliot o să se supere că cineva îi ia locul în a mă enerva. Un simplu mesaj cu o întrebare dacă vreau să luam prânzul înainte de următorul curs mă face să zâmbesc și mai tare. Stomacul meu își face simțită prezența sau mai bine spus auzită de mai bine de oră, iar faptul că am ajut on curs și două seminare fără pauză între, nu a ajutat. Răspund cu un simplu da și mă îndrept spre cantina campusului unde mâncăm în mod obișnuit. Mă întâlnesc cu Emma la jumătatea drumului și pornim împreună.

Un miros plăcut ne întâmpină o dată ce intrăm în clădire făcându-mi stomacul să țipe și mai tare. O farfurie mare cu legume și pui își face apariția în fața mea și zâmbesc fericită. Plătesc mâncarea împreună cu Emma și ne îndreptăm spre masa la care stăm în mod obișnuit. Kyle, Liam și Taylor se află deja acolo fiecare savurând câte un fel de mâncare. Ne așezăm pe primele scaune pe care le găsim și ne năpustim direct pe mâncare. Băieții încep să vorbească despre meciul de fotbal din seara asta și realizez că planul meu de a merge acasă și a petrece o după amiază cu Netflix-ul s-a spulberat. Liam împreună cu Kyle fac parte din echipa universităţii și șansele de a sta acasă sunt zero. Dacă nu mă târăsc ei, Emma sigur o să o facă jucând cartea cu "Nu vreau să merg singură între băieți" deși trebuie să meargă cu echipa.

Oftez plictisită o dată ce mâncarea din fața mea a dispărut. Emma mă privește întrebător și dau din umeri.

— Am nevoie de o activitate să mă țină ocupată.

Emma își dă ochii peste cap privindu-mă enervată.

— Te câte ori ți-am spus să te alături majoretelor?

Mă pufnește râsul imediat.

— Emma, nici în ziua în care voi muri. Arăt eu a majoretă? Pompoanele și strigătele nu mi se potrivesc. Asta ca să nu vorbim despre clișeul cu părul blond.

— Asta ce ar trebui să însemne?

— Nimic. Emma, nu o lua în nume de rău, tu te potrivești acolo, eu nu. E ca și când ai pune un cal între pui de cățeluși.

— Exact comparația pe care aveam nevoie să o aud.

Emma îți dă ochii peste cap făcându-mă să râd.

— Am încercat. Am venit cu tine o dată. Nu mă deranjează dansul, dar unele dintre colegele tale sunt mult prea clișeice pentru mine. Cred că am ajut parte de destul clișeu până acum.

— Adevărat! Ce altceva ai vrea?

— Trambulină. Am făcut parte din echipa în UK și nu văd de ce nu aș face asta și aici.

— Pentru că săritul pe trambulină nu e clișeu.

Acum e rândul meu să îmi dau ochii peste cap știind că nu o să ajung la nici o înțelegere cu ea.

— Măcar vii cu noi?

— Am de ales?

Un" Nu" se aude în cor făcându-mă să chicotesc. Exact ce vorbeam. Eu și Netflix-ul nu avem întâlnire în seara asta. Meciurile lor le termină mereu în două feluri: Se îmbată pentru că au câștigat sau se îmbată pentru că au pierdut. Oricum ai lua-o, alcoolul e prezent.

După un sfert de oră de discuţii aiurea și Emma continuând să se plângă că nu vreau să fiu majoretă, ne ridicăm de la masă pentru a merge la ultimul curs. Trebuie să îmi amintesc să plătesc taxa de membru pentru a reveni din nou în sala de antrenament. Trebuie să recunosc că prima experiență a fost ciudată, ca să nu mai spun că mi-a fost frică să nu zbor de pe trambulină. De-a lungul timpului am luat câteva căzături zdravene care m-au făcut să îmi fie frică să mai urc pe trambulină, dar antrenorul nostru nu m-a lăsat să plec până ce nu am urcat.

Părul Emmei mă enervează teribil. De douăzeci de minute mă chinui să îi pun o afurisită de fundă în el și nu reușesc să o pun" perfect". Răbdarea mea e pe cale să disperă și cel mai probabil Emma o să zboare pe geam cu tot cu funda ei. Și ca totul să fie și mai frumos, am petrecut ultima oră făcându-i machiajul și punându-i sclipici în culorile facultății pe obraji. Te-ai gândi că o persoană de 20 de ani poate mai mult de atât, dar aparent e parte din" ținută". Cine sunt eu să o judec? Totul a fost frumos mână a decis să îmi pună și mie. În momentul actual am sclipici peste tot și aba aștept ca Emma să se schimbe ca să îl dau jos. Nu ies așa pe stradă nici moartă! Niciodată nu am înţeles rolul sclipiciului pe fată și mai ales în facultate!

Alte zece minute îngrozitoare trec până ce Emma consideră ca am prins funda" acceptabil" și sunt liberă să încerc să îmi spăl sclipiciul de pe față și să mă schimb. Liam a plecat împreună cu Kyle acum câteva minute după ce au decis că a fost o idee proastă să o aștepte pe Emma să fie gata. Prind prima pereche de pantaloni negrii pe care o găsesc, un tricou și mă schimb până ce Emma nu apare cu o altă idee trăznită. Ies pe uşă cât de repede pot și mă îndrept spre camera ei. Respir ușurată în momentul în care o văd încălţându-se. Asta înseamnă că am scăpat de alte minute de chin și totul e bine.

Emma strâmbă din nas când îmi vede ținuta și îmi dau ochii peste cap.

— Emma, nu am să port o rochie sau o fustă la un meci de fotbal!

— Dar...

— Nici un dar. Așa se îmbracă un om normal când merge în club, la o petrecere, la cursuri, dar nu la un meci unde toată lumea se îngrămădește!

Prietena mea bolboroseşte câteva cuvinte încercând să mă imite în timp ce eu părăsesc camera. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea astăzi, dar e clar că a petrecut mult prea mult timp cu echipa de majorete. Sclipici, fundițe, rochițe și machiaj. Cred că am avut parte de ele destul pentru toată ziua.

Fără alte comentarii de data asta, ne urcăm în mașină și pornim spre terenul de fotbal al facultății. Maroon 5 se aude în fundal și sunt fericită că măcar asupra muzicii ne-am decis fără să ne contrazicem. O dată ce melodia se schimbă din Maps în Animals începem să cântăm împreună și zâmbesc. Mi-a fost dor să cânt și să țip cu cineva fără ca Eliot să intre în cameră și să mă întrebe cine a murit. Zâmbesc cu gura până la urechii când îmi aduc aminte cum încercam să o imit pe Nicki Minaj numai ca să îmi enervez fratele. Chiar îmi este dor de vierme.

Emma parchează mașina în același timp în care melodia se termină și realizăm cu tristețe că concertul nostru privat s-a terminat. Prietena mea dispare imediat spre grupul de majorete în timp ce eu mă îndrept spre Eric, Taylor, Ashly și Sophie. Se pare că toată casa este obligată să vină dacă doi dintre ei joacă iar Emma strigă.

— Cum ați scăpat de ea? Vreau și eu rețeta. Mi-a făcut capul calendar!

Sophie mă privește amuzată știind despre cine vorbesc.

— Am învățat să nu fin acasă când are nevoie de ajutor.

— Mulţumesc pentru avertisment, e tot ce spun înainte de a le arunca o privire încruntată.

— Chiar atât de rău?

— Mi-a pus sclipici pe față! Am stat aproape o oră până fundița a fost pusă în locul" perfect"

Toată lumea începe să râdă făcându-mă să mă încrunt și mai tare.

— Haide Kate, nu e chiar așa rău. Îl place doar să fie majoretă.

— Și asta nu e rău cum?

Toată lumea începe să râdă și decid să mă dau bătută și să pornesc spre locurile noastre.

Două ore mai târziu sunt târâtă de către Kyle la o petrecere după ce au câștigat iar eu am refuzat să merg. Am convins pe toată lumea în afară să mă lase să merg acasă pentru a avea acea întâlnire cu Netflix-ul, dar Kyle m-a luat pe sus de îndată ce am spus nu. Dacă am învățat ceva până acum a fost ca, Kyle nu știe ce înseamnă cuvântul nu și mai ales nu vreau.

Prietenul meu parchează mașina în fața unei case de unde muzica se auzea destul de tare și coboară. Tot drumul nu am făcut nimic în afară de a mă plânge și ai arunca priviri urâte.

— Coboară!

— Nu!

— Kate!

— Nu!

Kyle își dă ochii peste cap și fără alte avertismente mă prinde și să scoate afară. Emma apare împreună cu Liam lângă el și încep să îl încurajeze în timp ce mie îmi vine să îi dau cap în cap pe toți trei.

— Parcă ai decis să te oprești din a-ți plânge de milă.

— Asta nu e plâns de milă. E prea greu de înțeles că vreau să îmi petrec seara în pat?

— Da! E tot ce spune înainte de a închide ușa mașinii și a se îndrepta cu ceilalți doi spre intrare.

Mă bosumflez și îi urmez ca un copil mic a cărui părinți tocmai i-au refuzat jucăria preferată, bolborosind câteva cuvinte mai puțin ortodoxe.

Casa e plină de adolescenți iar mirosul de alcool se simte de la o 100 de metri depărtare. Îmi urmez prietenii încă bosumflată și mă așez pe primul scaun pe care îl văd. Kyle mă privește amuzat în timp ce se așează lângă mine.

— Eşti încăpățânată, știai asta?

— Da!

— Mai încăpățânată decât Eliot.

— Știu, noi concurăm în toate.

Kyle începe să râdă făcându-mă și pe mine. Până și eu pot realiza cât de stupide au fost cuvintele mele.

Emma împreună cu Liam apar cu patru shot-uri și nici unul dintre noi nu ezităm înainte de a îl bea. Gâtul începe să îmi ardă și încep să tușesc imediat ce lichidul îmi alunecă pe gât în jos.

— Urăsc Tequila! E tot ce reuşesc să murmur făcându-i pe ceilalți să râdă.

Alte câteva minute mai târziu ceilalți ni se alătură și decidem că ar fi timpul să dansăm dacă tot am fost cărată aici fără voia mea. Sophie și Emma mă însoțesc începând să ne mișcăm pe ritmul muzicii în timp ce râdem.

— Dacă nu l-aș vedea pe Kyle sărutând o fată acum, aș fi crezut că între voi doi e ceva.

— Iac, nu. Kyle e o versiune mai enervantă a lui Eliot. Iac!

— Haide Kate, Eliot nu e chiar aşa rău.

— Tu te auzi? Iac!

Fetele încep să râdă în timp ce eu îmi dau ochii peste cap pentru a suta oară pe ziua de azi.

— E adevărat. L-am amenințat pe Kyle și mi-a spus același lucru ca și Kate. Plus, sunt sigură că Eliot i-am face mutarea pe alt continent.

— Adevărat!

Începem să râdem din nou iar când melodia se termină ne retragem înapoi în bucătărie unde Liam se află cu restul echipei. Sophie mă prinde de mână și mă trage pe margine. Prietena mea toarnă alte două pahare făcându-mă să o privesc întrebător.

- Uită-te în jur Kate. Ai de unde să alegi. E timpul să îți vindecăm inima frântă.

Îmi ridic o sprânceană privind-o amuzată și realizând că are dreptate. Am terminat cu plânsul de milă.

— Ce ai în minte?

— Îi vezi pe cei doi de lângă Kyle?

— Brunetul e al meu, e tot ce spun înainte de a dea shot-ul și a mă îndrepta spre băieți.

— Eu sunt de acord, o aud pe Sophie înainte de a îmi urma gestul și a porni pe urmele mele.

Fără alte cuvinte și înainte de a îmi pierde curajul îl prind pe brunet și îmi lipesc buzele de ale lui. Îl aud pe Kyle râzând, dar sunt prea ocupată cu brunetul din fața mea pentru a îi arăta degetul din mijloc. Băiatul își înfășoară o până în jurul taliei mele trecându-mă mai aproape. Ne despărțim când aerul devine o prioritate și îmi ascund fața cu palmele. Nu pot să cred că tocmai am făcut asta și mai ales că nu îmi pare rău! Sophie mă privește amuzată și încep să cred că asta nu a fost tocmai o idee de moment, dar sunt întreruptă de Kyle plesnindu-l peste cap pe brunet.

— Dacă specificai că ai admiratoare sau foste nu te lăsam să faci asta.

— Nu am!

— Și atunci cine e tipa din ușă care vă privește de parcă e gată să vă rupă capul de pe umeri la amândoi.

Băiatul își îndreaptă privirea spre intrare în timp ce eu mă întorc gata să dispar, dar rămân împietrită.

— Ali?