Decizia

După șase luni

—Mulțumesc din nou !

Mă depărtez de Eliot și o las pe Ali să îi sară în brațe. După ce Adam dă mâna cu fratele meu și îl felicită mă trage în brațele sale, apoi mă sărută încet.

— Mergem? Întrebarea îi părăsește buzele imediat ce buzele noastre se depărtează. Aprob încet din cap și pornim spre mașină.

După 15 minute Adam parchează mașina în fața casei și coborâm amândoi.

— Mie foame, mă plâng ca un copil mic.

Adam începe să râdă și mă trage spre intrarea în casă.

—Ce ai spune dacă am comanda o pizza?

— E ok. Nu am chef să prepar nimic și nu te las să mă otrăvești.

Adam se încruntă la mine și îmi scoate limba. Apuc un măr de pe masa și arunc după el, iar apoi o iau la fugă spre ușa de la intrare.

Mă lovesc încet de ușă, iar un plic cade din poștă. Îl ridic curioasă, iar când văd ce este îi fac semn lui Adam să vină.

***

~Eliot pov. ~

După ce festivitatea de absolvire s-a încheiat, la insistențele lui Ali am plecat să mâncăm. Soneria telefonului îmi atrage atenția și răspund imediat ce văd numărul lui Kate.

— Ce vrei Kate?

— Știe? E singurul cuvânt care îi părăsește buzele făcându-mă să mă încrunt.

— Cine? Și ce să știe?

—Ali și U.K.

—Ce? E rândul meu să întreb.

—Eliot am găsit din greşeală scrisoarea de la University of Exeter.

—Vorbești serios? Întreb și mai debusolat.

—Da.

—L-ai deschis?

— Nu! Știe? Întreabă din nou și oftez.

—Nu. Deschide-l te rog și spune-mi dacă are rost să mă îngrijorez sau nu.

Kate oftează și liniștea se lasă pentru câteva secunde. Ali mă privește întrebător, iar eu ca un las îi ocolesc privirea.

—Ai fost acceptat, Eliot...

Răspunsul mă trezește imediat și am impresia că cineva tocmai a aruncat o găleată de apă rece pe mine.

—Ne vedem acasă, e tot ce spun și închid imediat.

Îmi trec frustrat o mână prin măr și îmi las privirea în pământ. Și acum ce fac? Nu o să renunț la Ali, dar nici la viitorul meu. Orice aș alege e clar că voi ieși în pierdere...

—Eliot? Ali îmi pronunță numele îngrijorată făcându-mă să oftez.

— Hai să mergem acasă.

***

Liniștea din mașină e sufocantă și nu știu ce voi face. Înghit în sec o dată la 5 secunde, iar tensiunea dintre noi nu face decât să mă streseze și mai mult. Imediat ce am parcat mașina am coborât în cea mai mare grabă și am fugit spre intrarea în casă.

Kate și Adam se află în living și mie frică să mă apropii de ei. Înaintez timid spre măsuţa pe care e aruncat plicul alb, plicul care ar putea schimba totul și simt cum pulsul mi-o ia razna. Ridic încet plicul și încep să citesc. Inima mi se face cât a unui purice și nu sesizez că Ali se află în spatele meu doar în momentul în care Kate o strigă.

— Ali...

—Nu! Spun imediat. Știu ce are de gând să facă și nu vreau să o las. E mizeria mea și am de gând să o curăț singur.

Kate oftează din nou și îi face semn la Adam. Pășesc amândoi spre scări lăsându-ne singuri.

Îmi întorc privirea spre Ali care evită să mă privească și se aruncă pe canapea.

— Nu credeam că o să fiu acceptat...

Ali își ridică privirea spre mine și pot observa cât se abține să nu strige la mine sau să plângă.

— Nu mă privii așa... a fost doar un impuls de moment. Părinții mei au terminat aceeași facultate și am vrut să fiu mai aproape de ei oarecum. Poate sună ciudat, dar la asta m-am gândit. Plus faptul că e o facultate foarte bună pe Management.

—Și atunci ce te oprește?

—Ali,știi foarte bine ce.

—Eu? Atunci am de gând să îți ușurez treaba. S-a terminat Eliot, noi am terminat-o! Eu nu sunt o variantă de alegere!