Am dat de naiba ...

Lumina enervantă a soarelui își face din nou loc prin draperiile subțiri. Îmi ridic leneșă capul de pe perna și pornesc spre baie. Un duș rapid e tot ceea ce am nevoie pentru a mă trezi. Îmi arunc pijamalele undeva la intrarea în baie și intru hotărâtă în duș. Douăzeci de minute mai târziu părăsesc baie gata pentru a începe altă zi. Deschid șifonierul, iar după ce aleg o rochiță albă cu flori mă așez în fața oglinzii. Pornesc ondulatorul, iar după câteva minute buclele lejere atârnă pe umerii mei. Alte câteva minute petrecute în baie în încercarea de a face un machiaj cât mai natural mă fac să realizez cât de mult m-am schimbat. Obișnuiam să nu pun accent pe modul în care arătam, iar acum o imagine proastă ar aduce o reputație și mai proastă prietenilor mei Aș minți dacă aș spune că nu fac asta și pentru mine... recunosc că mă simt mult mai încrezătoare făcând asta.

Cu o ultimă privire aruncată în oglinda care acoperă o parte destul de mare a șifonierului părăsesc camera îndreptându-mă spre bucătărie Îmi pun câteva lămâi în sticla cu apă, iar apoi mă așez la masă în fața unui castron cu cereale. În general nu mănânc dimineața, dar acum am simțit nevoia de a mânca ceva ușor Bipuitul telefonului meu mă anunță că am primit un mesaj și las imediat lingura din mână. Zâmbesc nevinovată când citesc numele persoanei care mi-a trimis mesaj și îl deschid imediat.

"Bună dimineață frumoaso. Ești gata? "

Inima mea o ia la goană, iar zâmbetul mi se mărește vizibil. În ultimele zile Adam mi-a trimis câte un mesaj în fiecare seară spunându-mi " noapte buna " și dimineața spunându-mi un simplu " Bună dimineața ". Fiecare mesaj a avut și câte un " frumoaso " sau " prințesa ". Încă zâmbind îi scriu bună dimineața și că sunt gata în cinci minute.

Îmi termin castronul cu cereale, iar după ce îi așez în chiuvetă pășesc încrezătoare spre ieșire. Mă asigur că am telefonul și cheile, iar după ce încalț o pereche de balerini părăsesc casă.

Adam mă așteaptă rezemat de mașina lui și nu pot să nu remarc cât de drăguț arată. Blugii negri și tricoul gri îi vin perfect. Zâmbește când mă vede, iar eu pornesc hotărâtă spre el.

—Neața! Spun încă zâmbind.

Adam mă trage spre el și își lipește buzele de ale mele într-un sărut dulce.

— Hei frumoaso, îmi spune după ce buzele noastre se despart.

Roșesc imediat și pot spune cu mâna pe inimă că urăsc tot mai mult când mi se întâmplă asta. Ar trebui să fiu obișnuită cu asta, dar cum să te obișnuiesc cu așa ceva? Cum să te obișnuiești când ai impresia că fiecare sărut e la fel de dulce ca primul? Cum să te obișnuiești când știi că băiatul de lângă tine poate însemna mai mult decât crezi? Cum să te obișnuiești cu atacând de fiecare dată el aduce ceva nou, te face să te simți specială?

Îl privesc pentru câteva secunde cu mâinile încă în jurul gâtului său și zâmbetul la fel de mare ca la început, apoi îi sărut unul dintre obraji și întreb:

— Mergem?

Băiatul dă aprobator din cap și pornește în urma mea spre locul din dreapta Îmi deschide ușa și zâmbesc din nou. Dacă mi-ar fi spus cineva la început că Adam poate să fie dulce și drăguț i-aş spus că e nebun. Contrar tuturor așteptărilor mele, Adam a devenit o persoană foarte importantă în viața mea. Am devenit dependentă de prezența lui și după spusele lui și el de a mea. Poate totul e doar un vis... un vis frumos în care aș rămâne fericită scufundată pentru totdeauna.

Adam pornește mașina și nu mare îmi e mirarea când constat că am fost prinsă din nou în gândurile mele. Dar cine mă poate învinovății? Cine poate să îmi spună să mă opresc când nu sunt sigură de ceea ce fac, spun sau pur și simplu gândesc.

Liniștea din mașină încă persistă, dar parcă niciunul dintre noi nu deranjat de asta. Una dintre mâinile băiatului care îmi bântuie mereu gândurile o prinde pe a mea. Îmi întorc privirea spre el și zâmbesc Adam îmi răspunde tot printr-un zâmbet și nu pot să nu remarc cât de bine mă simt acum. Odată ce mașina oprește la unul dintre semafoare sunt trasă și lipită de pieptul băiatului din stânga mea. Nu mai îmi așteaptă reacția ci pur și simplu își lipește buzele de ale mele într-un sărut tandru. Numeroasele soiuri de fluturi care își fac veacul în stomacul meu se trezesc la viață. Stomacul meu devine o junglă de necontrolat. Uneori mie frică de toate reacțiile pe care le am în jurul meu și vreau doar să fug, să fug departe. Nesiguranță încearcă să pună stăpânire din nou pe mintea mea, dar refuz cu înverșunare să o las E de ajuns doar să mă gândesc că dacă nu riști nu câștigi.

Nu observ că am ajuns la liceu doar în clipa în care ușa îmi este deschisă de un Adam zâmbăreț și puțin îngrijorat. Îl privesc zâmbind, iar apoi cobor din mașină. Simt cum spatele meu face contact cu suprafața dură a mașini și mă văd din nou prinsă"în cușca leului ". Adam mă privește pentru câteva secunde fără să spună nimic, dar îngrijorarea de pe fața lui este vizibilă.

—Sunt bine, spun zâmbind. Am fost doar prinsă în gândurile mele.

—Ești sigură?

Aprob printr-o mișcare scurtă a capului, iar apoi îl sărut. Nu aș fi fost în stare să îi spun la ce mă gândesc sau de ce o fac. Nici eu nu știu de ce fac asta, dar am ajuns la concluzia că Adam nu îmi e indiferent deloc.

—Oricât de mult mi-ar plăcea să fac asta toată ziua, dacă nu intrăm o să întârzii la prima oră.

Adam își încolăcește degetele cu ale mele și pornim împreună spre intrarea liceului. Privirile celorlalți se întorc instinctiv după noi, dar aleg să le ignor. Am înțeles că nu am de ce să fiu speriată de ei. Fetele au început să accepte încetul cu încetul faptul că eu și Adam formăm un cuplu, iar privirile "ucigătoare"au început să se evapore treptat.

Pășim împreună pe ușa liceului, iar după ce Adam salută câțiva băieți din echipa de fotbal ajungem în fața dulapului meu. Îmi scot imediat cărțile de care am nevoie și îl las pe Adam să mă conducă spre clasa în care se presupune că am geografie. După ce mă sărută scurt și îmi spune că ne vedem la cantină, pleacă spre dulapul lui, iar eu intru în clasă. Nu sunt o fană a geografiei, dar nu pot spune că nu mă descurc. Mă așez în una dintre băncile din mijlocul clasei și aștept că profesorul să vină.

***

Clopoțelul sună într-un final și îmi sfârșește chinul. Probabil dacă mai auzeam vreun cuvânt în franceză tâmpeam. Părăsesc clasa printre primii și mă îndrept spre dulapul meu. O grămadă de priviri curioase mă privesc și nu înțeleg de ce. După ce îmi las cărțile în dulap, pornesc spre cantină. Un afiș aflat pe unul dintre pereții holului îmi atrage atenția și simt cum încep să mă enervez. Smulg afișul de pe perete și mă îndrept nervoasă spre cantină. Ignor privirile celor din jur și caut cu privirea cele două persoane care mă interesează. Odată ce le-am găsit furia îmi crește considerabil și pornesc grăbită spre cei doi. Încheietura mâinii îmi este prinsă într-o strânsoare ușoară și mă întorc nervoasă spre persoana care a îndrăznit să mă oprească. Mă liniștesc când văd ochii prietenei mele și mă uit întrebător la ea.

— Ce ai de gând să faci? Sunt singurele cuvinte care îi părăsesc gura, dar sunt de ajuns cât să înțeleg că a văzut și ea afișele.

—Ce trebuia să fac acum mult timp. Dacă ăștia doi încă cred că asta mai funcționează înseamnă că nu gândesc deloc. Oricum ținând cont de asta, ridic afișul în aer, am tot dreptul să cred că nu o fac.

— E timpul să le strici bula în care stau de câteva săptămâni bune și să le arăți că nu se mai pot juca cu tine cum o făceau înainte, plus... e ocazia perfecte de a le demonstra că ai încredere în Adam, că ai încredere în voi. Acum, sărim peste alte comentarii și mergem să lămurim lucrurile.

Îmi privesc prietena zâmbind și trebuie să spun că are dreptate. Asta e ocazia perfectă de a le arăta că am încredere în Adam și că toată chestia asta nu e o păcăleală menită să ne mențină statutul social... așa cum am speculat unii.

Dacă nu v-ați prins până acum, Isac și Camil au reușit performanța de a mă călca din nou pe bătături. Dacă ultima data și-au unit forțele într-o încercare patetică de a ne despărții prin câteva mesaje trimise de pe conturile noastre, asta după ce ne-au spart parolele, acum încercă același lucru, doar că printr-un afiș răspândit prin toată școala, în care Adam apare sărutând-o pe Camil în seara în care Liam și-a sărbătorit ziua de naștere și eu într-o poziție compromițătoare ca să spun așa. Nu știu cum a reușit să facă o poză în care eu și Isac părem că urmăm să ne sărutăm în cafeneaua în care obișnuiam să mergem după ce alergam, dar cert e că e o mare porcărie.

Mă îndrept furioasă spre masa lor și arunc afișul pe masă.

—Serios? Altceva mai bun nu ați găsit? Îi întreb, iritarea din vocea mea putând fiind sesizată cu ușurință.

Cei doi mă privesc de parcă aș fi vreo nebună scăpata de la azil, apoi nesimțirea fără margini a lui Camil își face simțită prezența.

—Era cazul ca toată lumea să afle ce fel de persoane sunteți!

Acum e rândul meu să o privesc ca pe o nebună.

—Camil, când ai fost ultima dată la un control la cap?

— Cred că tu ești cea care are nevoie de unul, îmi răspunde imediat iar eu îmi dau ochii peste cap. Tu nu vrei să înțelegi că nu ești altceva decât un nimic pentru Adam. Ești jucăria cu care se joacă până se plictisește și se întoarce la mine.

Odată ce cuvintele i-au părăsit gură încep să râd necontrolat. Ali mă urmează imediat și nu mare mie surpriza când îmi aud și fratele.

—Voi doi sunteți de-a dreptul nebuni. Încercați să ne despărțiți cu niște poze care nu au nicio relevanță. Chiar credeți că după toate dățile în care ați încercat să ne despărțiți și nu ați reușit, două poze amărâte vor face asta?

O liniște stranie s-a așternut în cantină, iar vocea mea e singura care se face auzită.

— Ai pus o poză în care mi-ai sărutat iubitul fără acordul lui. O poză făcuta în seara în care ne-ai demonstrat din nou cât de parașută ești. Dacă crezi că vreunul dintre noi mușcă prostiile astea ești mai nebună decât am crezut. Iar tu, fac semn spre Isac, nu știu ce e cu poza aia, dar sincer nici nu vreau să aflu. Dacă cineva crede că te-aș sărutat înseamnă că e la fel de nebun ca și voi.

— Kate, te doare adevărul? Vocea lui Isac își face simțită prezența pentru prima dată și simt cum nervii mei încep să fiarbă.

—Ești nebun dacă crezi că te-aș săruta vreodată. De fapt sunteți nebuni amândoi dacă credeți că o să reușiți ceva cu tâmpenia asta de afiș.

Talia îmi este cuprinsă de două mâini, iar fluturașii din stomacul meu se transformă în dinozauri. Adam mă trage la el în brațe și îmi sărută unul dintre obraji. Acum toate privirile sunt ațintite asupra noastră și simt cum roșeața mi se adună în obraji.

—Calmează-te. Îmi șoptește la ureche, iar corpul meu îl ascultă imediat Mă ocup eu.

Dau aprobator din cap și expir zgomotos. Adam îmi dă drumul din brațe și își așează o mână în jurul taliei mele.

—Acum, dacă tot am devenit " atracția " principală a orei, e cazul să lămurim câteva lucruri. Camil, vrei să le spui cum ai făcut poza asta? Vrei să le spui cât de parașută ești și cu mai sărit pe mine să mă săruți fără voia mea ? Asta după ce i-ai trimis mesaj lui Kate să vine pe hol doar pentru a te vedea făcând asta? Vrei să le dau celorlalţi o listă cu toții băieții a căror pauri l-ai frecventat? De fapt nici nu cred că este nevoie. Toată lumea știe de ce ești în stare și cât de parașută ești. Și tu Isac, vrei să le spui celorlalți cum ai încercat să o depărtezi pe sora mea și pe Kate de mine ducându-le pe pistă? Pe pista de care știe cam 80 % din liceu. Sunteți patetici amândoi dacă credeți că o să reușiți să vă mai băgați nasul unde nu vă fierbe oala. Kate e doar a mea și asta e valabil pentru toți! Acum ar fi cazul să mâncați, show-ul s-a terminat!

Și cu asta Adam își încheie discursul și mă trage spre una dintre mesele libere. Ali, fratele meu și alți 4 colegi ne urmează imediat.

***

Ușa camerei mele se deschide brusc, iar o Ali zâmbitoare își face apariția în cameră.

—Nu știi să bați la ușă? Întreb în timp ce închid cartea pe care o citeam.

Ali își dă ochii peste cap apoi îmi răspunde:

—Nu văd rostul în a face asta.

—Ali, dacă eram dezbrăcată?

— Nu ai nimic din ceea ce nu am și eu.

Acum e rândul meu să îmi dau ochii peste cap.

—Ce faci aici?

—Numai am voie să îmi vizitez cea mai bună prietenă?

— Să înțeleg că Eliot e plecat cu Adam?

Prietena mea dă afirmativ din cap și începem amândouă să râdem. Ali se trântește lângă mine în pat și pentru câteva minute liniștea predomină între noi.

— Ali,spun într-un final.

—Da.

—Știu cât de ciudat o să sune asta, dar e normal ca de fiecare da tăcând îți văd fratele să simt o grădină zoologică în stomac?

—Dacă aș ști răspunsul la întrebarea asta probabil acum aș fi cea mai fericită persoană de pe pământ.

Îmi privesc prietena și pot vedea că e la fel de confuză ca și mine.

—Ali, dacă ce cred eu e adevărat înseamnă că tocmai am dat de naiba...

—La ce te referi?

—Cred că ne îndrăgostim de cei doi idioți...

Ali începe să râdă, dar când îmi vede privirea serioasă se oprește.

—Nu cred că e normal să simt o întreagă grădină zoologică de fiecare dată când mă apropii sau îți văd fratele, plus ... altă explicație nu am.

—Dacă ai dreptate, chiar am dat de naiba.

Liniștea se lasă iar între noi și prefer să cred că la fel ca și mine, prietena mea se gândește la același lucru.

Fluturașii din stomac, adunați cu fiecare fior care apare cu fiecare atingere și cu fiecare roșeață, sărut și cuvânt rostit mă duc la concluzia că chiar am dat de naiba. Adam mi-a intrat pe sub piele și în suflet mai mult decât m-aș fi așteptat vreodată. Cine ar fi crezut că o să ajung în situația în care o să fiu înnebunită după cei doi ochi căprui care mă urmăresc în permanență.

—Am dat de naiba original de tot, o aud pe Ali rostind din nou.

—Nu știu cum am reușit performanța asta, dar clar nu e bine pentru mine Dacă tot ceea ce s-a întâmplat în lunile astea a fost încă un joc de-a lui, dacă a vrut să mă facă doar să mă îndrăgostesc de el, dacă se joacă din nou cu mine.

—Prea mulți de dacă într-o propoziție. Iar gândești prea mult ... și de data asta și prost. Nu mi-am văzut niciodată fratele stând doar cu o singură fată. Nu l-am văzut niciodată în situația în care ar întoarce lumea cu susul în jos doar să îi arate unei fete că îi pare rău. Și-a cerut scuze de milioane de ori pentru pariul ala stupid și eu sincer îl cred. Tu nu observi, dar e la fel de aerian când e în jurul tău, la fel cum ești și tu în jurul lui. Poate nu vrei să mă crezi pe mine, dar ai încredere în el. S-a schimbat și a încercat să îți demonstreze asta de milioane de ori Dacă nu vrei să crezi asta înseamnă că nu ai deloc încredere în el, iar tot ce ați avut până acum a fost o minciună mare și gogonată.

Îmi privesc prietena și tind să îi dau dreptate. Adam mi-a demonstrat de multe ori că îi pare rău pentru ceea ce a făcut. Mi-a demonstrat că îi pasă și e rândul meu să am încredere în el. Acum e rândul meu să cred în noi.

—Ali, chiar am dat de naiba. Cred că mă îndrăgostesc de fratele tău.