Denver partea I

Au trecut deja doua săptămâni de când am acceptat să fiu iubita "oficială " a lui Adam. Nu s-a schimbat mare lucru ... de fapt nimic. Tot același arogant, orgolios a rămas. Încă mi se pare ciudată toată chestia asta. Nu m-am gândit niciodată că o să devin prietena unui arogant, popular și orgolios. Trebuie să recunosc că e o adevărată provocare. Roșesc la cel mai mic gest al lui, la fiecare cuvânt, în mod special când are grijă să fie cu două înțelesuri. Într-o zi o să înnebunesc ... asta dacă nu am făcut-o deja. Uneori am impresia că relația noastră e un adevărat cliché. Fata bună se îndrăgostește de băiatul rău, fata bună îl schimbă pe băiatul rău. Am noroc că ultima variantă nu s-a întâmplat. Adam e la fel sau cel puțin așa îl văd eu. Singura persoană care s-a schimbat sunt eu. În bine... sper.

Îmi las gândurile la o parte și mă ridic leneșă din pat. Încerc să îmi conving picioarele să se deplaseze până la baie. Pășesc cu pași mici și sfioși pe gresia rece a băii, iar din câteva mișcări hainele îmi alunecă pe jos și intru în cabina de duș. Nu știu ce am pățit în dimineața asta, dar sunt foarte obosită... de fapt știu: Adam, Adam s-a întâmplat. Seara trecută a avut chef să participe la prostiile alea de curse organizate la docuri. Cred că se înțelege de la sine că nu am avut nicio șansă să stau acasă. Ceea ce a fost ciudat, a fost faptul că prietena mea l-a lăsat pe fratele meu să concureze fără să facă vreo scenă tipică ei. Spre deosebire de seara în care a aflat că cei doi băieți participă la curse și a ieșit un tămbălău mare alături de o Ali nebună care nu s-a lăsat până nu a participat și ea, seara trecută a fost diferit. Băieții nici nu au vrut să audă de așa ceva, iar buna mea prietenă nu a avut încotro și a trebuit să se supună. După ce ne-au lăsat alături de Emma în grija"bodyguardului " Dean, Adam, Eliot și Liam au dispărut în mașinile acelea care după părerea mea ar trebui interzise sau mai bine spus felul lor de a le conduce. Spre surprinderea mea de data asta câștigătorul a fost Adam. Dacă până acum a avut un orgoliu cât China, gândiți-vă acum ... cred că e cât un continent de mare.

După câteva minute de relaxare și cugetare a nimic, opresc apa dușului și îmi înfăşor un prosop în jurul corpului. Ies din baie puțin mai învigorată și mă îndrept spre șifonierul mare de unde îmi aleg o pereche de blugi, un tricou alb și un pulover gri. Îmi iau telefonul și gentuța, iar apoi cobor în bucătărie. După câteva minute coboară și fratele meu la fel de leneș și oboist ca mine.

—Vă mai trebuie curse?

— Neața și ție surioară.

Îmi dau ochii peste cap și arunc la întâmplare câteva fructe în robotul de bucătărie pentru a-mi face un suc.

— Mie atât de somn... spun și imediat casc.

— Și mie, dar nu mă plâng atât.

Soneria ușii se aude, iar eu mă uit înspre fratele meu în speranța că va merge el să deschidă. Speranța mi s-a năruit în momentul în care Eliot a țipat un intră. Mă uit la el urât, dar nu obțin decât o replică tipică lui.

Ușa se deschide iar o Ali la fel de somnoroasă își face apariția în bucătărie urmată îndeaproape de Adam care mai are puțin și doarme în picioare. Prietena mea se aruncă pe unul dintre scaunele libere de la masă și oftează.

—E numai vina voastră! Dacă nu erați voi și prostiile voastre decurse acum eram odihnită.

Eliot încearcă să-și împace iubita printr-un sărut, dar prietena mea se ferește.

— Nici să nu te gândești... vocea lui Ali se aude din nou, iar eu chicotesc.

—Ali ... fratele meu încearcă să protesteze, dar Ali îi oprește din nou.

—Asta e pentru că sunt obosită din cauza voastră...

Adam chicotește în timp ce se îndreaptă spre mine. Mă îmbrățișează de la spate și îmi lasă un mic pupic pe obraz.

— Știi că ar trebui să fac același lucru, nu? Șoptesc către iubitul meu. Iubit... cât de ciudat sună asta.

După cum am spus, încă mi se pare ciudat.

— Dar n-ai să o faci pentru că ești o dulce, răspunsul lui mă face să zâmbesc.

— M-ai ținut trează și acum nu o să mă pot concentra la nimic. Șirul meu de plângeri ar fi continuat dacă Adam nu m-ar fi întors cu fața la el și și-ar fi lipit buzele de ale mele.

Asta e alt lucru cu care încerc să mă obișnuiesc... Adam și săruturile lui spontane. Nu pot spune că nu am mai avut parte de așa ceva din partea lui, dar atunci era altceva.

—Luați-vă o cameră... vocea enervantă a fratelui meu se face auzită stricându-ne sărutul.

Mă depărtez imediat de Adam și simt cum obrajii mei încep să se înroșească din nou. Adam pe de altă parte doar chicotește.

—Cred că ar fi cazul să plecăm... dacă nu vreți să întârziem și să ne alegem cu detenție.

După ce a rostit ultimul cuvânt, Ali se ridică și pornește spre ușă. Eliot o urmărește fără să stea pe gânduri, iar după ce îmi pun câteva lămâi într-o sticlă cu apa pornesc cu Adam spre mașina lui. De când cu cei doi băieți nu prea mai apucăm să conducem... nu că m-aș plânge. Chiar nu sunt o fană a condusului. Mi-am luat carnetul doar pentru a numai depinde de Eliot.

***

După ce Adam parchează mașina în parcarea liceului, coborâm împreună din mașină. Pornim amândoi spre intrare, dar spre surprinderea mea Adam își împletește degetele cu ale mele trimițându-mi fiori în tot corpul. Îmi întorc privirea confuză spre el în căutarea unui răspuns, dar obțin doar un chicot.

—Ai încredere în mine? Mă întreabă după ce constată că, confuzia mea nu dispare.

Dau afirmativ din cap și aștept să continue.

—Cred că e cazul ca ei să afle...

Îmi întorc imediat privirea spre el și nu știu care stare mă deranjează mai tare, frica de ce ar putea să se întâmple sau uimirea.

— Adam... reușesc să rostesc după ce îmi revin din șoc.

— Haide Kate, nu e ca și cum încălcăm vreo lege sau ceva.

— Nu știu ce să spun...

—Trebuie doar să ai încredere în mine. M-am săturat să văd toată populația masculină cum salivează după tine.

—Nu e adevărat.

—Ba da, este. Ești tu prea ocupată și nepăsătoare cu băieții casă observi.

E gelos sau mi se pare mie?!

—Și o să rămână cu holbatul...

—Odată și odată tot va trebui să afle. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

Când am acceptat să fiu prietena lui, am avut o mică condiție: și anume ca cei din liceu să nu afle încă. Nu îmi place atenția în exces, iar dacă s-ar fi aflat aș fi fost în central atenției pentru o perioadă lungă de timp. Abia scăpasem de atenția care mi s-a oferit de când a venit Ali, nu aveam nevoie de alta.

— Știi că nu îmi place să fiu în centru atenției...

—Haide Kate, vreau să fie clar pentru toată lumea că ești numai a mea.

Inima mea face un salt la auzul ultimelor sale cuvinte, iar obrajii mei se înroşesc din nou. Oricât aș încerca nu pot să îl refuz... până la urmă are dreptate. Nu o să pot să mă ascund toată viața. Dacă vreau să fiu cu Adam va trebui să mă împac cu ideea că este popular, frumos și un mare orgolios.

Oftez prelung, iar apoi îmi reîntorc atenția spre băiatul din fața mea.

— Fie, spun dintr-o răsuflare, iar un zâmbet imens se așterne pe fața lui Adam.

Zâmbesc și eu imediat, dar nu pentru mult timp. Adam îmi cuprinde talia și mă trage spre el până când corpurile noastre se unesc în zona pieptului. Mă privește pentru câteva secunde, iar apoi își lipește buzele de ale mele. Rămân blocată pentru câteva secunde, dar odată ce îmi revin îi răspund la sărut și îmi duc mâinile în jurul gâtului său. Îl simt pe Adam cum zâmbește, dar nu întrerupe sărutul. Când aerul este o necesitate majoră pentru amândoi, ne depărtăm, iar obrajii mei iau foc. Nu pot să cred că tocmai am făcut asta în mijlocul curții. O grămadă de persoane ne privesc, iar probabil dacă nu aș fi deja roșie mai ceva ca o tomată, probabil aș devenii acum.

—Frumos spectacol, vocea prietenei mele mă scoate din transă și îmi îndrept privirea spre ea.

Odată ce îmi vede nuanța de roșu aprins din obraji începe să râdă. Îmi pun mâinile pe față rușinată, iar Adam mă trage imediat în brațele lui. Probabil când o să îmi revin o să o omor pentru că a râs.

—Acum, dacă ați terminat și cred că ați terminat ținând cont de nuanța căpătată de obrajii lui Kate, putem pleca? Fratele meu întreabă destul de amuzat de situația în care mă aflu.

— Pregătiți de distracție, îi răspunde Adam.

— Te urăsc, îi șoptesc lui Adam în momentul în care reușesc să obțin o fărâmă de calm.

Adam chicotește amuzat apoi își lipește buzele de obrazul meu.

— Nu, nu o faci.

Îmi dau ochii peste cap și decid să îmi urmez fratele. Adam își pune mâna în jurul umerilor mei și intrăm împreună în liceu.

După primii pași făcuți în incinta liceului, o grămadă de priviri curioase se întorc spre noi, iar eu înghit în sec. Pot să văd cu ușurință cum un grup de fete mă privește cu ură și nu mare mie surprinderea când o observ pe Camil printre ele. Decid că nu e momentul și nici timpul pentru încă o ceartă cu regina dramei și în schimbul privirilor urâte le returnez un zâmbet. Probabil o să creadă că am făcut-o ca să le fac în ciudă, dar asta nu mă deranjează.

— Îmi oferi prilejul de a-mi conduce iubita la dulap?

Zâmbesc amuzată și dau afirmativ din cap. Adam mă privește mulțumit, iar apoi îmi dă drumul la umeri și își împletește degetele cu ale mele. Furnicăturile din parcare apar din nou și nu pot să nu mă abțin din zâmbit. Încerc să ignor privirile din jurul meu și să îmi îndrept atenția spre băiatul din dreapta mea.

Nu îmi vine să cred că un băiat ca el m-a ales pe mine, știu că toate aceste lucruri sunt meritul lui Ali și o să îi rămân veșnic recunoscătoare.

—Kate, ești bine? Aud vocea băiatului prezent în gândurile mele.

Îmi scutur capul în încercarea de a-mi alunga orice gând, apoi îi răspund băiatului care încet încet îmi fură inima.

—Sunt ok. Nu sunt fana atenției în exces, dar o să trec peste.

Adam mă privește zâmbind mulțumit de răspunsul meu, iar eu mă întorc spre dulapul meu și introduc codul. Îmi arunc gentuța înăuntru și îmi scot cărțile necesare pentru prima oră.

În tot acest timp Adam mă privește zâmbind fără să spună nimic. Închid ușa dulapului și îmi reîntorc atenția spre el. Îi las un pupic pe obraz și spun:

—Ar trebui să mergi să îți iei cărțile dacă nu vrei să întârzii.

— Cași cum mi-ar păsa.

Mă încrunt la el și îl văd cum își rotește ochii. Încruntarea dintre sprâncenele mele nu dispare, iar Adam oftează învins.

— Bine, bine, am să merg.

—De ce am vaga impresie că nu ai să faci asta?

Primesc un chicot din partea băiatului, iar apoi mâinile sale se așează pentru a doua oară în ultimele 5 minute pe șoldurile mele, buzele noastre făcând contact imediat. De data asta a fost un sărut scurt și drăguț.

— Acum poți pleca.

Îmi rotesc ochii, iar apoi pornesc spre sala unde am prima oră.

***

Stau trântită în patul mare a lui Adam și privesc tavanul. După ce am terminat orele, Adam m-a luat de la școală și am venit la el, nu e ca și cum stăm casă lângă casă. Sunt foarte obosită și înfometată. Am noroc că azi e vineri, iar mâine nu mai avem școală. Probabil aș fi înnebunit.

Adam intră în cameră cu un platou mare cu două sandwişuri la fel de mari și se așează lângă mine în pat. În momentul în care îmi întinde unul dintre ele nu mai stau pe gânduri și încep imediat să mănânc. Adam chicotește amuzat de reacția mea, iar eu ca un copil mic ce sunt îi scot limba.

După ce am terminat de mâncat Adam a dus platoul jos, iar când s-a întors a aprins TV-ul și s-a aruncat lângă mine. Una dintre mâinile sale îmi prinde talia și simt cum sunt trasă spre el până ce capul meu se odihnește pe pieptul lui. Îi înconjor la rândul meu talia cu o mână și zâmbesc. Adam îmi sărută fruntea, iar apoi atenția amândurora se îndreaptă spre tine... mai bine spus atenția lui pentru că eu adorm imediat.

***

—Sunteți gata? Întreabă Ali încântată.

—Da, răspund la unison cu Adam și fratele meu.

Am crezut că voi avea un weekend liniștit în care o să lenevesc și o să dorm cât pot de mult, dar m-am înșelat. Se pare că buna mea prietenă are alte planuri. În weekendul asta vom merge împreună cu Eliot, Adam, Liam, Emma și Dean în Denver, orașul unde a copilărit alături de Adam.

Ne urcăm în mașină și încă sunt surprinsă că cei doi băieți au acceptat ca Ali să conducă. Vom pleca cu două mașini, iar în cea de-a doua se pare că va conduce Liam. Mă așez comod pe bancheta din spate, urmată de Adam, iar Ali pornește imediat.

După două ore de mers încontinuu, am decis că e vremea unei pauze... asta pentru că stomacul meu scotea câteva sunete caudate, iar Adam nu se opera din chicotit. Cobor din mașină fericită pentru că am oprit la KFC și să năpustesc de-a dreptul spre ușile mari care mă mai depărtau de mâncare. Ali și Emma mă urmează amuzate, iar după ce comandăm ne așezăm la una dintre mesele libere. După alte câteva minute băieții se așează lângă noi și începem să mâncăm.

***

—Am ajuns! Tipă Ali entuziasmată trezindu-mă din somn.

Îmi ridic leneșă capul de pe umărul lui Adam și încerc să îmi acomodez ochii cu lumina. Adam își lipește pentru câteva secunde buzele de ale mele, iar apoi îmi face semn să coborâm.

Îmi silesc picioarele să părăsească mașina și încep să privesc înjur. Ne aflăm într-un cartier mai liniștit cu case imense... șipot spune că asta e ceva ținând cont că și casa noastră e mare.

—Haideți să intrăm, ne face semn Ali, iar după ce îmi iau micuțul troler din mașină o urmez.

Intrăm în casa mare și nu pot spune că nu mă așteptam să văd o priveliște care să îmi taie respirația. Holul imens în care am intrat e decorat cu mult bun gust. Îmi las troler-ul jos și îmi urmez prietena. Intrăm într-un living mare și nu pot să nu zâmbesc când îmi văd prietena atât de încântată și fericită.

— Acum... la etaj vor fi camerele noastre așa că puteți lăsa bagajele acolo. La opt și jumătate o să plecăm în oraș la o cafenea să ne întâlnim cu câțiva colegi. Până atunci nu aveți decât să faceți ce vreți.

Chicotesc amuzate de felul în care Ali ne dă ordine, iar apoi pornesc înapoi spre holul în care mi-am lăsat bagajul. Adam mă prinde din urmă, iar înainte de a apuca să pun mâna pe troler mi-l ia din mână și zâmbește.

—O să stai în cameră cu mine, mă anunța entuziasmat.

—Am de ales? Întreb zâmbind.

— Nu, acum hai să mergem.

Adam pornește spre scări, iar după ce le urcăm dăm de un nou hol cu mai multe uși. Adam îmi face semn să îl urmez și să supun fără să comentez. Ajungem în capătul holului, iar Adam deschide una dintre ușile aflate pe partea dreaptă, dezvăluind o cameră mare. Pășesc timidă înăuntru, iar primul lucru care îmi sare în ochii este o fotografie cu doi copii mici zâmbind. Mă îndrept spre poză și încep să o analizez. Cei doi copii sunt chiar Adam și Ali și par foarte fericiți.

Adam mă cuprinde din nou în brațe și începe să râdă când vede poza. Mă întorc cu fața spre el, iar de data asta iau eu inițiativa și îmi lipesc buzele de ale lui. Furnicăturile de pe șira spinării apar imediat și pot spune că sunt din ce în ce mai puternice cu fiecare sărut. Când rămânem fără aer ne depărtăm, iar eu pornesc spre micuțul bagaj pe care l-am pregătit. Îmi aleg un nou schimb de haine, îmi iau un prosop pufos, gelul de duș și șamponul și pornesc spre baie.

—Ce faci?

—Merg să fac un duș, nu e evident? Întreb sarcastică iar Adam își rotește ochii.

—Să mai lași apă și pentru alții, îmi răspunde în aceeași manieră.

***

E nouă fără câteva minute, iar noi pășim în localul mare în care urmează să ne întâlnim cu foști colegi ai celor doi frați. Ne îndreptăm spre o masă unde se afla un grup de șapte persoane, iar în momentul în care suntem zăriți cei șapte sar în întâmpinarea prietenilor noștri.

După câteva minute în care îmbrățișările și prezentările au curs fără oprire ne așezăm la masă. Adam se așează în dreapta mea, iar Ali în stânga. Mă bucur că îi am aproape de mine pentru că mă simt destul de ciudat aici. Toți mă privesc curioși și asta nu e de bine.

Decidem să comandăm, iar după ce îi spun chelnerului să îmi aducă o limonadă mă ridic de la masă și merg spre baie. Pășesc în baia mare a localului și mă îndrept spre oglindă. Îmi privesc reflecția pentru câteva momente, iar apoi îmi dau ușor cu apă pe față pentru a mă mai calma. Nu îmi place să fiu în centrul atenției și nici să fiu privită insistent. Închid ochii pentru a mă liniștii, dar imediat ușa de la intrare se aude, iar una dintre fetele de la masă, cea care mă privea destul de urât și nu înțeleg de ce își face apariția în baie. Zâmbesc timid, iar apoi mă îndrept spre ieșire.

—Nu așa repede, o aud spunând în timp ce îmi prinde încheietura mâinii.

Mă întorc spre ea confuză și aștept să continue.

—Nu știu cine ești sau ce naiba cauți aici, dar îți spun o singură dată: Stai departe de Adam!

Îmi rotesc ochii plictisită și sătulă de replica asta.

— Iar asta o spune...

— O spune iubita lui!