Te rog ...

~Issac pov. ~

        Am rămas surprins când am văzut-o pe Kate coborând din mașină. Nu pot să cred că m-a ascultat și a venit aici. E mai ușor de păcălit decât mă așteptam.

        Mă uit mai bine la ea și observ că nu e singură. De pe partea pasagerului coboară o fată blondă. Mă uit insistent la ele și constat cu stupoare că e Alison. Tocmai am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură și nici nu m-am chinuit. Trebuia să mă gândesc de la început că nu o să vină singură.

        Sunt sigur că prezența ei aici o să îngreuneze lucrurile, dar ce mai contează. O să afle că scumpul ei frate și actualul iubit au revenit la vechile obiceiuri. Când am aflat că Ali e iubita fraierului ală trebuie să recunosc că mi-am luat o palmă destul de zdravănă. Știu că șansele mele cu ea s-au ruinat în seară în care m-am îmbătat ca un prost și am sărit pe ea, dar tot mă enervez la gândul că idiotul ala pune mâna pe ea... va trebui să mă abțin să nu-l pocnesc, asta dacă vreau ca planul meu să reușească. Știu că Eliot e fratele lui Kate ceea ce înseamnă că dacă îl voi atinge voi decădea și mai mult în ochii ei. Ideea e să o depărtez de celălalt idiot nu să o arunc direct în brațele lui. Ținând cont de cum s-a purtat ai cu mine, sigur a vorbit cu unul dintre ei. Dacă vreau să mă răzbun pe Adam v-a trebui să am grijă la fiecare pas. Kate e o fată drăguță, dar prea inocentă. Îmi pare rău că va trebui să mă joc așa cu ea, dar asta e prețul pentru a-i demonstra idiotului de Adam că nu e cu nimic mai bun ca mine și nici nu va fi vreodată.

       Mă îndrept cu pași apăsați spre cele două pregătit să le arunc în față cu ce se ocupă cei doi prinți. Înainte de a ajunge la ele, calea îmi este tăiată de mașinile celor doi ratați. Se pare că în seara asta am noroc. Nu numai că e și Ali aici, dar am fost și scutit de o discuție în contradictoriu cu cele două.

***

~Adam pov. ~

— Kate?! Ali?!

       Am rămas cu gura căscată când le-am văzut. Acum pot spune că am dat de dracu. Deși privirea lui Kate nu trădează altceva decât uimire, privirea lui Ali îți transmite că e gata să te tranșeze și să te îngroape fără să știe cineva. Cunoscându-mi sora chestia asta o să iasă urât de tot.

       Îmi întorc privirea spre Eliot și îi văd privirea pierdută. Dacă eu am dat de dracu, el cred că a dat de tot neamul lui. Ce o să îmi facă Ali mie e o nimic față de ce o să îi facă lui.

— Cred că tocmai mi-a pierit cheful de cursă... îmi aud prietenul și un surâs îmi scapă.

— Asta o să fie amuzant. Ai cam 30 de secunde să găsești o scuză bună... dacă ajungem lângă ele nu mai avem nicio scăpare. Ali o să ne omoare de vi.

— Fără încurajări te rog...

— Hai la ele și să terminăm odată cu tot tantamul pe care o să îl facă.

— Ești conștient că și Kate e aici, nu?

—Da, dar ea habar nu are de mine și de curse. Eu o să scap mai ușor.

— Cunoscând-o... nu aș fi așa sigur.

— Mă rog... hai să mergem.

        Înaintăm spre cele două fete și zâmbetul îmi dispare cu fiecare pas. Când ajungem în dreptul lor afișez un zâmbet nevinovat și întreb:

—Hei fetelor, ce faceți aici?

        Fața lui Ali s-a înroșit și e gată să izbucnească. O să am nevoie de dopuri de urechi... asta dacă vreau să mai aud ceva după.

— Ce faceți voi aici? O aud pe Kate cum întreabă.

—Mai bine spus... ce faceți voi aici?

—Vierme! Tună Ali dintr-o dată. Ce naiba credeți că faceți?

        Își întoarce privirea spre mine și acum începe calvarul.

—Ție nu ți-a ajuns ultima data? Vrei să trecem din nou prin asta? Ce naiba e în capul tău, Adam? Îți spun eu, nu e nimic! Absolut nimic! Dacă era ceva nu făceai asta iar!

— Iar?! Întreabă Kate uimită.

—Da. Iar. Idiotul asta aici de față a mai participat la curse și înainte.

        Eh... acum pot spune că sunt în același aluat cu Eliot.

—Calmează-te Ali. Nu am făcut nimic.

—A, nu! E o coincidență că ai ajuns chiar în locul în care se organizează curse!

— Ali, calmează-te... îmi aud prietenul pentru prima dată de când Ali și-a dat drumul la gură. A făcut cea mai mare greșeală... era mai bine să nu zică nimic.

— Tu să taci! Mă ocup de tine imediat.

         Eliot închide gura și se uită la mine de parcă acum vine sfârșitul lumii... dacă nu o să se calmeze scumpa și draga mea soră... cam asta o să se întâmple, dar nu are rost să îl sperii de acum.

— Gata Ali. Ce vrei să auzi? Că am participat la curse? Ei bine da, am participat și asta nu e treaba ta. E viața mea și fac ce vreau cu ea. Nu cred că e nevoie ca tu să îmi controlezi fiecare mișcare. Dacă îmi aduc mai bine aminte și tu ai participat la curse și nu cred că ți-am cerut vreodată vreo explicație pentru asta.

— Adam, taci !

—Nu, nu vreau să tac. Nu cred că mai ești în postura de a-mi controla viața. Sunt conștient că în ultimul timp am făcut numai prosti, dar asta sunt eu. Dacă nu le fac acum când vrei să le fac?

        Când am recunoscut asta, privirea mea s-a îndreptat automat spre Kate care privea toată scena fără să scoată vreun sunet. Cred că o lasă pe Ali să își facă de cap... la țipat ea e campioana.

—Adam...

—Niciun Adam. Sunt băiat mare și pot să îmi port singur de grijă.

         Cu ultimele cuvinte rostite mă întorc pe călcâie gată să îmi fac ieșirea din scenă. Privesc în jur și văd cu un Issac amuzat se îndreaptă spre noi. Simt cum furia se adună înăuntrul meu și nu știu dacă voi putea rezista tentației de a-i șterge zâmbetul ală de pe buze cu câțiva pumni. Ideea cu plecare în momentul asta pică și îi fac semn lui Eliot să se uite în spate. După o scurtă privire văd pumnii prietenului meu cum se încordează și sunt sigur că suntem pe aceeași lungime de undă.

         Mă întorc înapoi spre cele două fete care ne privesc întrebător și mă duc imediat lângă Kate. Parcă citindu-mi gândurile, Eliot se așează lângă Ali și probabil se roagă să nu își ea vreun pumn sau ceva.

—Ce avem noi aici. E chiar gașca veselă.

—Dispari! E singurul cuvânt pe care îl rostesc înainte de a-mi strânge pumnii.

—Hei Kate. Se pare că mi-ai ascultat sfatul. Mă bucur.

         Rămân uimit pentru câteva secunde, dar îmi revin repede. Trebuia să mă gândesc că idiotul asta are legătură cu faptul că sora mea și Kate se află aici. Îmi așez o mână în jurul taliei lui Kate și o trag mai aproape de mine. Kate își ridică privirea spre mine și mă privește întrebător, dar nu protestează în vreun fel.

—De ce ai vrut să vin aici? Întreabă, iar mușchii mei se încordează imediat.

—Nu e evident?

—Nu. Spune fără vreo emoție în voce.

—Am vrut să îți demonstrez cât de puține lucruri știi despre idioții ăștia doi.

        Clocotesc pe interior și sunt sigur că nu mai rezist mult până să îl pocnesc Spre surprinderea mea, Kate îți așează una dintre mâini peste a mea în semn să stau cuminte.

—Singurul idiot de aici ești tu! Răbufnește Eliot, dar Ali îl prinde imediat de braț.

—Eliot, calmează-te... o aud pe fata din brațele mele.

—Nu înțeleg ce vrei să demonstrezi prin asta, dar sincer nici nu mă interesează. Am venit aici cu gândul că Adam și Ali exagerează și tot ceea ce mi-au spus nu e adevărat.

        Ar trebui să fiu supărat pentru că nu are încredere în mine, dar sunt conștient că nu i-am dat motive ca să facă asta.

—Singurul idiot de aici ești tu. Dacă ai crezut măcar pentru o secundă că te-aș alege pe tine în locul lor, te-ai înșelat amarnic. Poate am fost mințită și mi-ai pierdut încrederea în ei, dar un lucru e clar: Ei nici măcar pentru o secundă nu mi-ai vrea răul.

        Asta e fata mea. Sunt mândru de ea! Chiar dacă sunt puțin uimit de faptul că ea a ajuns să îl țină piept idiotului nu pot spune că mă deranjează Trebuie să aflu cât mai repede ce vrea idiotul asta. Nu îmi place faptul că îi dă târcoale lui Kate. Nu ştiu ce vrea, dar ar fi bine să stea cuminte.

— Separe că nu ești chiar așa inocentă pe cât am crezut... Issac vorbește, iar eu sunt din nou la un pas de a-l pocni.

— Încă un cuvânt și nici măcar poliția nu mă va mai opri din ați da câțiva pumni.

        Issac mă ignoră cu desăvârșire și își menține atenția asupra fetei din brațele mele.

— Poate sunt eu uneori inocentă și poate că e un defect faptul că îmi place să ajut oamenii, dar asta nu înseamnă că sunt proastă. Issac, de ce ai venit la mine în prima zi? Nu cred că a fost o coincidență faptul că ne aflam în același loc.

—A fost pură coincidență. Dacă îți aduci bine aminte tu ești cea care s-a băgat în mine. Recunosc că asta aia a fost o oportunitate de a mă băga în seamă cu tine. Nu îmi amintesc să fi avut vreun scop în acea zi. Tu ești cea care fugea... cel mai probabil de idiotul din spatele tău.

         Stai, stai, stai! Kate fugea de mine? Când s-a mai întâmplat și asta... știu că sunt un mare nemernic, dar nu am crezut că sunt chiar atât de mare.

—Ai fugit de mine? O întreb pe fata din brațele mele.

—Nu... doar te evitam. Acum nu asta contează.

        Mă uit suspicios la ea și văd cum înghite în sec... o să avem o discuție lungă pe tema asta. Decid să o las baltă pentru moment și să îmi întorc din nou privirea spre dobitocul din fața mea.

—Nu înțeleg ce vedeți la ăștia doi... spune Issac și face semn spre mine și spre Eliot.

—Tot ce nu ai tu și nu numai.

       Răspunsul lui Kate mă ia total pe nepregătite și zâmbesc involuntar. Separe că totuși mai am o șansă să îndrept prostiile pe care le-am făcut.

—Kate, în momentul asta ești o ipocrită.

—Iar tu un mare prost! O aud pe Ali vorbind pentru prima dată de când Issac a venit.

—Dacă crezi sau ai crezut pentru o secundă că o să te las să te apropii de Kate te-ai înșelat amarnic. Nu am de gând să te las să îi faci și ei același lucru.

—Am fost beat, Ali.

—Asta nu e o scuză. Dacă nu era Adam acolo o pățeam rău de tot. Ai 3 secunde să dispari!

—Ali, eu zic că ar fi cazul să taci.

       Eh dacă până acum Eliot a stat cuminte, ei bine acum nici măcar eu nu îl mai pot opri. Fără să avertizeze sau să schițeze vreo emoție, bunul meu prieten îi dă drum lui Ali și se năpustește asupra dobitocului cu numele Issac și îi aplică un pumn de toată frumusețea. Zâmbesc imediat și îi dau drumul lui Kate. Înaintez lângă Eliot și îl țip în față dobitocului:

— Dacă te mai apropii de vreuna dintre ele, pumnul pe care l-ai primit o să fie o nimica toată față de ceea ce am de când să îți fac. Acum dispari din fața noastră până nu mă enervez și mai tare și îi urmez exemplul prietenul meu aici de față.

        Issac își pune mâna pe rana de la buză și îl pot vedea pe Eliot cum rânjește mândru.

—Dacă îi mai zici vreodată să tacă sau te mai apropii de ea sau de sor-mea o să am grijă ca pumnul asta să fie ultima ta problemă. Acum fi băiat ascultător și fă ce a zis Adam.

        Issac pleacă vizibil nervos fără să mai spună ceva. Cred că Eliot ia prins un pumn destul de bine ținând cont că are buza sparta și l-a mutat câțiva metri mai în spate.

        Va trebui să aflu cât mai repede ce pune idiotul asta la cale și să îl opresc. M-am gândit eu că faptul că se afla pe pista atunci și că s-a mutat aici nu a fost o coincidență. Dacă se mai aproprie de Kate am de gând să îl bag în spital... sunt sigur că Eliot m-ar ajuta fără să stea pe gânduri.

        Îmi las gândurile la o parte și îmi îndrept din nou atenția spre cele două... sau mai bine spus spre Kate. În momentul asta nu prea îmi pasă de Ali și strigătele ei.

—Trebuie să vorbim! Îi spun hotărât fetei care mi-a furat inima.

—Nu, nu trebuie... protestează imediat și eu rânjesc. Asta am așteptat să aud.

        Fără a mai sta pe gânduri sau să o avertizez, o ridic și o pun pe umărul meu.

— Idiotule, dă-mi drumul! Țip și începe să dea cu pumnii în spatele mul.

— Dacă nu vrei să cazi ori să îmi faci o viziune mai bună asupra fundului tău, ți-aș spune să stai cuminte.

         Kate se oprește din ceea ce făcea și eu rânjesc satisfăcut. O văd de Ali cum vine spre mine, dar nu apucă să facă nimic. Eliot o trage în brațele lui și îi spune calm:

—Nici să nu te gândești!

— Eliot... mârâie Ali.

        Numai stau pe gânduri și pornesc cu Kate în spate spre mașina mea. Ajung în dreptul ușii pasagerului și o deschid fără să ezit. O las pe Kate pe scaun, apoi înconjor mașina și mă urc la volan.

—Adam, lasă-mă să plec... se plânge Kate, iar eu o ignor.

—Adam, nu glumesc. Vreau să plec!

       O ignor și de data asta și pornesc mașina. Cred că le-am oferit destul spectacol celor de aici.

—Adam...

—Nu ai terminat încă? Sau ai o plăcere în a te plânge.

— Adam, nu e amuzant. Vreau să cobor.

—Și eu vreau să vorbim.

—Eu nu! Adaugă imediat și eu îmi dau ochii peste cap.

—Nu cred că ești în poziția de a da ordine.

        Kate oftează și își întoarce privirea spre geamul din dreptul său.

—Unde mergem? Întreabă în șoaptă.

—O să vezi.

        Avem cam o oră jumate până să înceapă cursa... o oră jumate în care va trebui să fac tot ce îmi stă în putință să fiu iertat. Apăs și mai tare accelerația și ne pierdem în noapte.

***

~Kate pov. ~

        Privesc pierdută pe geamul mașinii și prin fața ochilor mi se derulează imaginile de ieri. Deși Adam are dreptate nu am să recunosc niciodată. Doar simpla lui atingere îmi creează o mie de senzații, iar ieri îmi doream la fel de mult ca și el să mă sărute. Deși încerc să evit orice discuție cu el se pare că de data asta numai scap. Nu mai am încotro. Va trebui să vorbesc cu el. Oftez silențios și mă concentrez pe peisajul din jurul nostru. Nu știu unde mergem, iar după cum se vede Adam nu are de gând să îmi spună. Privesc în jur, dar nimic nu mi se pare cunoscut.

         După alte câteva minute de mers, Adam oprește mașina și îmi face semn să cobor. Fără a mai protesta, cobor și merg în dreptul lui.

— Unde suntem? Întreb în speranța că măcar de data asta o să îmi răspundă.

— O să vezi imediat.

       Odată cuvintele rostite, Adam mă prinde de mine și începe să înainteze. Deși odată cu atingerea lui fluturașii din stomac au început să se agite, nu îmi trag mâna. Îl urmez în tăcere până ajungem într-o mică poienița lângă un lac. Sunt recunoscătoare celor 5 felinare care luminează lacul pentru că altfel acum aș fi în spatele lui Adam țipând. Adam mă trage mai aproape de lac și se așează pe iarbă. Fac și eu același lucru și aștept ca el să spună ceva...

—Kate... de ce ai fugit de mine?

        Îl privesc, dar când îmi dau seama că nu vrea să mă privească îmi întorc privirea spre lac.

—Nu fugeam...

—Kate, măcar acum fi sinceră.

       Oftez, dar nu îmi mut privirea de la priveliștea oferită de lac.

— Nu am fugit... încercam doar să te evit.

— De ce?

—Euu...

        Îi văd cu colțul ochiului pe Adam cum își întoarce privirea spre mine, dar de data asta refuz eu să fac contact vizual. Știu că nu sunt pregătită pentru ce o să urmeze.

—Kate, de câte ori vrei să îți spun că îmi pare rău? De câte ori vrei să îți spun că sunt conștient de faptul că am fost un nemernic și nu trebuia niciodată să te mint sau să fac pariul ala stupid? Înțeleg că ție greu să mă ierți sau să mă crezi, dar vreau ca măcar să încerci. Nu sunt un sfânt și nici nu voi fi. Știi foarte bine reputația mea de până acum și chiar dacă nu vrei să mă crezi chestia asta este nouă și pentru mine. Nu știu ce ar trebui să fac sau mai bine zis cum să mă comport. Nu am avut vreo relație cu vreo fată... totul până acum a fost The one night stand. Cu tine e diferit... simt mereu nevoia de a te proteja și mă simt ca ultimul om de fiecare dată când te rănesc... te rog Kate, mai dă-mi o șansă...

       Ascult fiecare cuvânt pe care îl spune și simt cum nu mai am mult și bufnesc în plâns. Nu pot ignora toate lucrurile pe care mi le-a făcut, dar nu mai pot ignora nici faptul că mie mai rău fără el.

—Uită-te la mine...

        Oftez silențios și îmi întorc privirea spre el.

—Nu știu dacă pot face asta... și pentru mine toată chestia asta e nouă și tu o știi foarte bine. Nu pot accepta să fiu călcată în picioare ! Mă simt ca naiba. Eu nu sunt așa. nu știu unde a dispărut zâmbetul și cheful meu de viață...

—Kate...

—Nu! Lasă-mă să termin. Te plac Adam... chiar te plac. Nu sunt în măsură să judec pe nimeni, dar trebuie să înțelegi. Nu pot să mă las călcată în picioare de fiecare dată când ai tu chef. Și eu sunt pierdută în mare parte a timpului și recunosc că nu am vreo experiență în ceea ce privește relațiile sau băieții...

—Nu face asta... eu sunt cel care a stricat totul. Am fost fraier. După toată chestia cu Camil puteam să aleg calea cea grea și să îți spun adevărul, dar am ales calea ușoară și îmi pare rău. Și eu te plac mult... chiar nu mi s-a mai întâmplat să plac pe cineva în felul asta. Îți cer doar o ultimă șansă... nu poți să minți și să spui că nu simți asta...

        Adam începe să îmi mângâie obrazul, iau inima mea începe să bata mai tare... sau mai bine spus să o ia la fugă.

— Nu te cred... nu vreau să cred că doar eu simt atracția și fluturi din stomac. Nu poți minți spunând că nu vrei vrei asta...

        Cealaltă mână a sa, acum poposește peste a mea și din nu simt acea energie care îmi străbate corpul.

—Nu pot minți... simt toată această nebunie, dar nu vreau să mai sufăr... nu vreau să mai fiu tratată așa.

—Promit că o să fac tot ceea ce îmi stă în putință și nu numai să nu te mai fac să suferi. Vreau să te văd zâmbind nu plângând... o șansă e tot ce îți cer...

—Nu știu... rostesc în șoaptă.

         Adam se aproprie mai mult de fața mea în timp ce mâna care poposește pe obrazul meu nu se oprește din a trimite milioane de firicele de curent în tot corpul meu. Iau o gură mare de aer și îl privesc în ochi. Pot vedea că e sincer, pot vedea că spune adevărul, dar nu știu ce să fac.

        Distanța dintre noi se micșorează din ce în ce mai mult, iar eu închid ochii. Chiar vreau să mă sărute... deși orgoliul meu nu vrea să recunoască, chiar vreau să facă asta. Chiar înainte ca buzele noastre să se atingă în sărutul pe care amândoi ni-l dorim, telefonul lui Adam sună și strică momentul.

—Cineva acolo sus chiar își bate joc de mine... îl aud cum spune înainte să răspundă la telefon și eu zâmbesc amuzată.

—Sper că ai un motiv bun pentru care mă suni acum altfel o să regreți... da... vrea să facă ce?!... a înnebunit... în 15 minute.

         Adam închide telefonul și se întoarce înapoi spre mine.

—Ce s-a întâmplat?

—Trebuie să ne întoarcem... spune oftând. Nebuna vrea să concureze.

—Ali?

— Mai cunoști alta?

       Ne ridicăm amândoi de pe iarbă și ne scuturăm. Dau să pornesc spre mașină, dar mâna lui Adam mă oprește. Mă întoarce cu fața la el și mă lovesc de pieptul lui.

—Dar mai întâi...

         Fără vreo ezitare sau vreun avertisment, Adam îți lipește buzele de ale mele într-un sărut menit să îmi taie respirația.