Obiceiuri și dușmani vechi

~ Adam P.O.V. ~

M-am săturat de tot. Nu mai pot sta să în preajma lui Kate și să știu că nu îi pot atinge buzele moi, nu o pot săruta, nu mă pot juca cu părul ei lung și mai ales că o pot atinge. De fiecare dată când mă apropii de ea, dispare imediat. De când m-a văzut atunci cu Camil se ferește de mine și nu știu ce să fac. Nu a vrut să mă asculte și pur și simplu mi-a aruncat o grămadă de lucruri în față. Știu că sunt un prost pentru lucrurile pe care le-am făcut și le-am spus fără să gândesc, dar mie dor de ea.

îmi e dor de parfumul ei și obrajii ei care se înroșeau imediat la fiecare lucru mai pervers pe care îi spun. Nu pot să cred cât de mult a reușit să îmi intre pe sub piele. De când am cunoscut-o nu am mai vrut altă fată, ceea ce e foarte ciudat pentru mine. Dacă parașuta aia de Camil nu apărea și mă săruta fără motiv, acum totul era bine, iar Kate nu era supărată pe mine. Când a plecat din parc cu ochii în lacrimi am crezut că îmi pică cerul în cap. M-am condamnat zile întregi pentru că nu am oprit-o și mai ales că nu am putut să îi spun ceea ce s-a întâmplat. Nu știu ce s-a întâmplat, dar cert e că dacă aflu Camil rămâne fără păr. După ce că mi-a distrus șansele cu Kate, acum mai are și tupeu să se cațere pe mine ca o plantă. Singurul lucru care mă mulțumește este că Ali i-a luat locul de șefa a majoretelor. Știu că are de gând să se răzbune pe ea, dar tare mi-e frică să nu o facă și pe mine.

Ajung în parcarea școlii și o zăresc pe Kate împreună cu Ali, Eliot... și Camil. Pornesc țintă spre ei pregătit să mătur pe jos cu Camil în cazul în care i-a zis sau făcut ceva lui Kate. O văd pe Kate cum o înfruntă pe Camil și sunt mândru de ceea ce văd.

—Să înceapă jocul!

E ultima propoziție pe care o aud înainte ca,  Camil să plece, iar Kate zâmbească învingătoare. Mă îndrept cu pași repezi spre ei, dar în momentul în care Kate mă surprinde cu privirea zâmbetul îi dispare și urcă imediat în mașina prietenului meu. Ali o urmează imediat, iar Eliot le aruncă cheile mașini. Pornește înainte să ajung și iese din parcare fără să privească înapoi. Simt din nou cum inima mi se face bucăți, iar nervii mă cuprind imediat. Ajung într-un sfârșit în fața prietenului meu, dau mâna cu el, iar apoi întreb:

— Ce a fost asta?

—Care dintre ele?

—Discuția cu Camil... pentru al doilea lucru știu că eu sunt de vină...

—Kate cu Ali tocmai " i-au declarat război " înfumuratei. Asta o să fie amuzant.

—Tu vorbești serios?

— Da. Kate are de gând să îi întoarcă toate " favorurile " înapoi, iar eu o susțin. Mă simt oarecum prost că până acum am lăsat-o pe Camil să o jignească și să râdă de ea, dar acum am de gând să o fac regrete dacă aud și cel mai mic comentariu la adresa ei sau a lui Ali.

—Crede-mă, nu ești singurul.

—Mă poți lumina și pe mine de ce v-ați despărțit? Ali nu a vrut să îmi spună nimic și Kate nici atât. Știu că Ali e foarte pornită pe tine, iar Kate dispare numai când îți aude numele.

Înghit în sec și îmi cântăresc opțiunile. Dacă îi spun am șanse mai mult ca sigur să îmi iau un pumn, iar dacă nu o să mă bată la cap până află. Oftez zgomotos și îmi îndrept privirea înapoi spre Eliot.

—Îți zic dacă asculți până la capăt și nu tragi și tu concluzi pripite ca cele două domnișoare.

—Așa mă știi tu pe mine?

—La petrecerea de ziua lui Liam, Camil m-a sărutat și Kate a văzut.

—A făcut ce?

—Stai să termin ce am de spus. A venit Nina să îmi spună că mă așteaptă Kate sus pe hol să vorbească cu mine, iar eu ca un prost am mers. Când am ajuns nu era nici o urmă de Kate. Am mers spre capătul coridorului și am dat de Camil, care a sărit pe mine fără nici un avertisment și m-a sărutat. Kate ne-a văzut și a înțeles ce a vrut... nu o condamn, dacă eram în locul ei făceam la fel. Trecând peste asta, eu nu am știu că ea a văzut. Am împins-o pe Camil de pe mine și am coborât să o caut pe Kate. După cum știi a plecat și cred că Ali a plecat după ea. În seara aia nu mi-a spus nimic, dar următoarea zi mi-a spus că vrea să vorbim și că ne întâlnim în parc. M-a întrebat de Camil, iar eu nu i-am spus nimic... nu m-am gândit că știe, plus de asta dacă afla avea numa să se supere. Mi-a zbierat în față că am mințit-o și că nu mai vrea să mă vadă. A fugit din parc înainte să îi pot spune ceva și m-a evitat. Între timp am aflat de la Ali că și Kate primise un mesaj de la mine să ne vedem pe hol. Aici e problema, eu nu am trimis nimic... nu știu cum a ajuns mesajul ala la ea, dar bag mâna în foc că e vina parașutei ăleia.

Simt cum nervii mă cuprind cu fiecare cuvânt rostit. Dacă am dreptate, Kate cu Ali o să fie ultima lor problemă.

—Ești sigur?

—Da. Nu am vrut să o sărut. Ea a sărit pe mine și până m-am dezmetici și am împins-o deja era prea târziu. Kate nu vrea să mă asculte. Mă evită și tu o știi foarte bine. Când ați intrat azi în școală parașuta iar a sărit pe mine și asta numai că va văzut pe voi. Dacă aflu că ceea ce cred e adevărat, nici dacă se mută nu o să scape de mine.

—Vrei să încerc să vorbesc cu Kate?

—Nu. Mi-a spus clar și răspicat de multe ori să nu mă mai apropii de ea. Am rănit-o de câteva ori, iar chestia asta a pus capac.

— Și tu vrei să renunți la ea?

—Nu, dar nu am încotro. Nu o pot obliga să vorbească cu mine și nu vreau să o mai văd supărată sau plângând. Nu credeam că o să zis asta, dar mie dor de ea. Nu știu ce mi-a făcut, dar cert e că nu mă mai pot uita la altă fată înafară de ea. Am dat de naiba...

— Ești chiar prost dacă o lași să plece. Acum e nervoasă și după cum ai spus și tu rănită. Nu a prea avut de-a face băieții, iar tu i-ai cam dat motive să nu aivă încredere în tine. La cum îmi cunosc eu sora și crede-mă o cunosc foarte bine, a trecut la concluzii fără să mai aștepte explicații. Faptul că ai mințit-o nu te-a ajutat cu nimic... ai dat-o în bară rău de tot.

—Știu! Spun și oftez prelung.

— Acum, într-o altă ordine de idei, ce faci deseară?

—Nu știu. De ce?

—Vreau să vi cu mine undeva, dar e important ca cele două prințese să nu afle. Dacă află Kate sunt mort.

—Să înțeleg că vrei să te scot de la Ali, nu?

—Asta și faptul că nu mă îndoiesc că nu o să îți placă unde mergem.

— Spune-mi locul și mă mai gândesc la propunere.

— Docuri, spune simplu, iar eu fac ochii mari. Acum câteva zile am aflat că aici au loc curse de mașini.

— Curse? Întreb în timp ce un zâmbet mare îmi apare pe față.

Eliot mă privește uimit, iar apoi aprobă printr-o înclinare simplă a capului.

—  Nici nu știi cât de dor îmi e de așa ceva. S-a făcut. Îi spun lui Ali că am nevoie de tine. Nu credeam că participi la așa ceva.

— Mai particip din când în când. Kate nu știe nimic și probabil mă va omorî dacă află. Nu știam că ești cunoscător.

— Am participat la o grămadă de curse. Îmi place adrenalina și mai ales să câștig. Toate mergeam bine până când Ali a aflat. S-a enervat atât de tare încât s-a antrenat fără știrea mea, iar într-o seară a venit pe pista la cursă. Am crezut că e vreun ratat care vrea să facă pe deşteptul. M-a provocat la o cursă... asta fără să coboare din mașină. Spre surprinderea mea m-a învins, iar eu eram pregătit să aflu cine m-a bătut și să mă iau în gură cu el. Nu pot să îți explic ce am trăit în momentul în care Ali a coborât din mașină. Mi-a aruncat o privire urâtă și s-a făcut că nu mă cunoaște. Când am prins-o singură am început să țip la ea pentru că a fost atât de inconștientă încât să facă asta, dar singura ei replică a fos " te-am umilit ". Am făcut un pact cu ea. Atâta timp cât eu nu mai concurez nici ea nu o s-o mai facă.

— Deci tu vrei să îmi spui că ai fost bătut de o fată? Întreabă prietenul meu în timp ce râde cu poftă.

— Conduce mai bine ca 95 % dintre cei care participă la curse. Nu știu cine a învățat-o, dar nu e de joacă cu ea. Dacă află ceva despre asta, suntem morți amândoi.

— Stai liniștit. Nu are cum să ne găsească.

— Ești sigur?

— Da. Acum hai acasă. Mi-au luat mașina și nu am de gând să merg pe jos.

***

Seara a venit mai repede decât mă așteptam. În jumătate de oră mă întâlnesc cu Eliot. Sunt atât de entuziasmat încât ai crede că sunt un copil mic ce tocmai a primit o acadea. După ce m-am asigurat că Ali nu suspectează nimic despre plecarea noastră, am făcut un duș și m-am schimbat.

La 9 jumate m-am întâlnit cu Eliot și am plecat spre docuri. Se pare că acolo sunt câteva fabrici mari abandonate, iar terenul e perfect pentru curse.

După jumătate de oră de mers am ajuns în la intrarea în docuri. Muzica răsuna tare fără probleme, iar o grămadă de fete... pardon, parașute înconjuram mașinile participanților. Eliot deschide un depozit și parchează mașina acolo. Cobor din mașină și rămân uimit de frumusețea ce se zărea. În fața mea e un Ferrari negru mat de toată frumusețea. Îmi întorc privirea spre Eliot care mă privea amuzat.

— Doar nu credeai că particip cu aia? Mă întreabă în timp ce face semn spre mașina cu care am venit.

—  Am avut una asemănătoare, dar Ali a avut grijă să dispară. Concurezi în seara asta.

— Da.

— O singură întrebare. De unde fac rost de o mașină?

Eliot mă privește amuzat, iar apoi se îndreaptă spre coltul încăperii. Aprinde lumini și în cealaltă parte a garajului. Îmi întorc privirea imediat și zăresc un Lexus LFA negru. Fac ochii mari și un zâmbet entuziast îmi apare în față.

— Spune-mi te rog că sunt ale tale!

— Normal. Lexus-ul l-am câştigat acum 3 săptămâni.

Mă întorc șocat spre prietenul și îmi ridic o sprânceană.

—  Cum de am aflat de asta numai acum? Ne cunoaștem de mai bine de trei luni și ai omis să îmi spui cea mai bună parte.

—  Nu știam dacă pot avea încredere în tine. Fetele nu trebuie să afle despre asta. Nu e un loc sigur pentru ele și la cât de încăpățânate sunt o să vină după noi.

Aprob printr-o înclinare simplă a capului și mă îndrept spre Lexus-ul negru care îmi tot trage cu ochiul. Eliot îmi aruncă cheile imediat și îmi face semn să urc.

— Ai grijă de ia ca de ochii din cap. Nu vreau să văd vreo zgârietură.

Îmi dau ochii peste cap și urc în mașină. Am început să am și eu obiceiul tâmpit de a face asta.

— Ce zici de bagi la o tură?

— Mai întrebi?!

— Urcă și urmează-mă.

Mă urc în mașină imediat și pornesc după Eliot. Ieșim din garajul mare și ne îndreptăm spre o mulțime de oameni. Aceștia ne fac loc, iar Eliot parchează imediat în mijlocul crupului, fiind urmat îndeaproape de mine. O grămadă de fete sumar îmbrăcate dau năvală peste noi. E exact cum îmi aminteam... mașini scumpe, orgolii cât casa, muzică tare, băutură și fete sumar îmbrăcate. Cobor din mașină mă îndrept spre Eliot în timp ce încerc cu disperare să scap din mulțimea de obsedate. Ajung lângă Eliot și nu rămând deloc surprins când îl văd și pe Dean acolo.

—  Oo lume nouă. Nu îmi spune că și tu ai astfel de înclinații. Vrei să participi?

— Da, mie dor de o cursă.

Dau mâna cu Dean după care încep să îmi mut privirea prin împrejurimi. Rămân uimit când o față cunoscută sare în evidență. Mă uit mai bine și când sunt sigur că am văzut bine, mă îndrept cu mași mari spre acea persoană.

— Brayen! Întreb uimit.

Băiatul își întoarce privirea și rămâne la fel de surprins ca și mine.

— Adam omule! De când nu te-am mai văzut. Ce faci aici? Ai revenit la vechile obiceiuri?

— Pentru o seară...

— Nu credeam că vei mai participa după cursa cu Ali.

— Nu îmi mai adu aminte. Mi-a ascuns mașinile și m-a amenințat că va participa la curse atâta timp cât o fac și eu. A trebuit să mă las ca să nu facă nebuna vreo prostie.

— Trebuie să recunoști că știe ce face. Nu credeam că o să vină ziua în care o să te învingă cineva.

—  Din partea ei mă puteam aștepta la orice.

—  Deci participi în seara asta?

— Cam asta e planul.

— Ok... e o mică problemă.

—  Adică?

— Uită-te în dreapta.

Îmi întorc privirea în direcția indicată și simt cum furia mă cuprinde imediat. Issac stă rezemat de un Dodge portocaliu cu două fete călare pe ei. Îmi încordez pumnii imediat și simt că nu mai rezist mult.

— Ce caută el aici? Scuip cuvintele imediat.

— Ce poate căuta? A auzit că vin aici și a venit să mă învingă cică.

Pufăi imediat și pot jura că nu mai am mult și fierb de furie. Issac e unul dintre liderii cu care concuram în Ontario. E un mare prost care nu știe decât să joace urât. A fost învins de Ali la fel ca și mine, dar nu s-a lăsat. A început să o urmărească și să se dea la ea de fiecare dată când avea ocazia. La o petrecere l-am găsit aproape călare pe Ali. M-am enervat urât de tot și m-am luat la bătaie cu el. Dacă află că Ali e în oraș o să încerce iar. Las gânduri deoparte și îmi mut privirea înapoi spre locul în care se aflau prietenii mei. Le fac semn și vin imediat lângă mine.

— Băieți, el e Bryan, un prieten din Ontario.

— Bryan, ei sunt Eliot și Dean.

— Frumoasă mașini băieți.

— Nici a ta nu arată rău.

— Treceți peste. Eliot, trebuie să avem grijă la ala de lângă Dodge-le portocaliu.

— De ce?

— Joacă murdar, foarte murdar.

— Îl cunoști?

— Da. Am concurat cu el de multe ori... era să fac accident aproape la fiecare cursă.

— Ce caută aici?

— Probleme cel mai probabil, dar asta nu e tot.

— Adică?

— Adică Ali nu trebuie să afle despre ce facem noi acum și nici el de Ali.

Când pronunț numele surorii mele, Eliot se încordează vizibil.

—  Ce legătură are cu ea?

—  A avut o pasiune pentru ea sau așa ceva. A cunoscut-o în seara în care m-a învins în cursa aia. A provocat-o și el la o cursă și a fost umilit într-un stil mare. De atunci a început să umble după ea și să nu o mai lase împace. Când a încercat să se atingă de ea l-am bătut.

— S-a atins de ea? Mârâie prietenul printre dinți.

— Nu a apucat. Am ajuns exact la timp.

—  Îl distrug, feriți-vă!

— Eliot stai cuminte. Nu avem timp de o bătaie.

— Dacă era Kate în locul ei până acum săreai pe el.

Când îi aud numele îngerașului care a reușit să mă cucerească îmi încordez și mai tare pumni.

— Nici să nu te gândești la așa ceva. Îl omor de se apropie de ea.

În tot acest timp Bryan se uita la noi nedumerit.

—  Despre ce vorbiți?

— Ali e prietena lui Eliot.

Gura prietenului meu se deschide într-un " o " perfect.

— Și Kate?

— Fosta lui prietenă și sora mea, intervine Eliot.

— De când ai tu prietene? Mă întreabă Bryan amuzant.

— Bryan, taci. Nu vrei să mă enervez și mai tare decât sunt deja.

— Terminați! Intervine și Dean într-un sfârșit în discuție. Fetele nici măcar nu sunt aici. Hai să îl rezolvăm altfel!

— Cum? Întreabă Eliot și am uneori impresia că e prost.

— Cursa. Spun simplu și pe fața mea apare un zâmbet.

— Vrei să îl scoatem din cursă?

— Nu. Vreau să îl umilim cât de tare putem.

După ce am rostit ultimele cuvinte, am făcut un mic plan împreună cu băieții, iar apoi ne-am îndreptat fiecare spre mașinile noastre.

Am pornit mașina și m-am îndreptat spre linia de start. Am aliniat mașina la start, iar apoi am ieșit afară. În dreapta mea era așezata mașina lui Issac, iar în stânga mașina lui Eliot. Bryan era și el așezat în dreapta lui Issac, iar Dean lângă Eliot. Alte două mașini mai opresc la linia de start, dar nu le dau atenție. Cum am pășit afară din mașina, vocea pe care speram să nu o aud începe să vorbească.

— Măi, măi, măi. Ce avem noi aici?! E chiar Adam.

Un mârâit îmi scapă printre dinți și am nevoie de tot calmul din lume să nu sar pe el.

— Dispari Issac. Nu ți-a ajuns de câte ori te-ai bătut?

—  Norocul începătorului. Apropo, unde e frumoasa de soră-ta? Nu îmi spune că nu a venit.

Mă uit în stânga și îl văd pe Eliot cum mai are puțin și sare la gâtul idiotului din dreapta mea.

— Nu ți-a ajuns ultima bătaie? Vrei să repeți experiența? Nu e treaba ta unde e.

Issac se încruntă imediat și văd cum pumnii lui se încleștează.

— Ai face bine să taci dacă mai vrei să termini cursa asta.

— Asta a fost o amenințare?

—  Nu... mai mult o provocare. Ce zici, dacă câștig mi-o dai pe soră-ta o tură?

Astea au fost cele mai proaste cuvinte pe care le-a putut scoate pe gură. Eliot pufnește imediat și se duce după Issac.

—  Dacă de prind la cel puțin 200 de metri de ea te jupoi de viu! Țipă Eliot în timp ce se îndreaptă furios spre Issac. Îl opresc înainte să ajungă lângă idiotul ală. Nu e nici locul și nici timpul potrivit să îl ia la bătaie.

—  Și tu ești?

— Iubitul ei. Dacă te pune sfântul să te apropii de ea te calc în picioare ca pe un gândac.

—  A venit cavalerul pe cal alb.

— Te omor idiotule!

Îi arunc o privire ucigătoare idiotului apoi țip:

— Taci naiba din gură dacă mai vrei să participi la vreo cursă.

O tipă mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată își face apariția lângă noi și ne face semn că e timpul să începem. Îmi calmez prietenul în timp ce îi spun că ăl ardem noi altfel. Urcăm în mașini imediat și așteptăm startul.

Încet, încet, furia îmi este înlocuită cu adrenalină și zâmbesc încântat. Motorul toarce sub atingerea mea și acum îmi dau seama cât de mult mi-a lipsit asta. Încerc să îmi golesc mintea de orice gând și îmi îndrept atenția spre roșcata din fața noastră. Fata își dă sutienul jos și se pregătește să dea startul. Dă drumul sutienului, iar când acesta atinge pământul plec în viteză de pe loc. Prietenii mei mă urmăresc imediat și zâmbesc când observ că sunt primul. Mă uit în oglinzile retrovizoare și îi văd Dodge-ul lui Issac la câțiva metri în spatele meu, urmat de Eliot și Bryan. Apăs pedala de acceleraţie și mai tare încercând să pun mai multă distanță între mine și restul grupului. La jumătatea cursei, Issac și Eliot mă ajung din urmă:

— La dracu! Înjur în timp ce privesc în dreapta mea. Mașina lui Issac se aproprie din ce în ce mai mult de Eliot. Idiotul are de gând să facă o prostie. Îi fac semn lui Eliot să accelereze. Prietenul meu accelerează mai tare făcându-mi loc în spatele lui. Issac nu ne aștepta la asta și zâmbesc mulțumit în sinea mea. Bryan ajunge în partea cealaltă a Dodge-ului portocaliu și accelerează puternic. Issac îl urmează imediat. Accelerez și eu, dar rămân puțin în urma celor doi. Printr-o mișcare aiurea, Issac se bagă în mașina lui Bryan și îl scoate din cursă.

— Idiotule! Strig din nou. Simt cum furia își face din nou apariția și nu mă mai pot abţine. Accelerez și mai tare și ajung în dreptul idiotului care nu stă potolit. Issac încearcă să îi șifoneze mașina lui Eliot, dar nu apucă. Mă apropii de el și îl tamponez ușor exact înainte să se bage în Eliot.

Strâng cu putere volanul în timp ce jur că nu am de gând să îl las pe idiotul astă să câștige. Issac încetinește în încercarea de a nu pierde mașina de sub control rămânând puțin în spatele nostru. După încă 200 de metri ajung în aceeași linie cu Eliot și zâmbesc. Zâmbetul îmi dispare imediat când observ cum Issac revine lângă noi. Mai sunt 500 de metri până la finalul cursei și toți trei accelerăm ca nebunii. Issac nu poate ține pasul cu noi și zâmbesc mulțumit. " Numa gura e de idiotul ală ". Accelerez în același timp cu Eliot și ajung aproape de linia de finish. Trec linia, dar nu știu cine a câștigat. Opresc mașina cu un drift perfect apoi ies afară. Eliot oprește și el și vine lângă mine. Pe unul dintre ecranele amplasate pe margine pistei apare rezultatul, iar eu rămân surprins.

D.M