O surpriză ...

Lumina dimineții își face uşor prezența printre draperiile subțiri ale camerei. Deschid ochii încet și privesc tavanul. Constat cu stupoare că nu mă aflu în camera mea şi pentru câteva minute mă panichez. Trupul meu este ținut captiv de o mână. Mă întorc cu fața spre persoana care mă ținea în brațe și un zâmbet tâmp îmi apare pe față. Căldura pe care mi-o oferă trupul său mă face să zâmbesc și mai tare. Cine ar fi crezut că eu, micuța tocilară o să ajung să mă trezesc dimineața lângă un băiat. Privesc fascinată fiecare trăsătură a feței lui Adam și nu mă pot abține din zâmbit. E atât de drăguț gând doarme. Fața lui seamănă cu cea a unui îngeraș. Îi privesc buzele și involuntar le ating pe ale mele. Zâmbesc din nou și îmi afund capul în perna moale. Nu pot să cred că eu chiar am dormit pentru a treia oară lângă el și mai ales că nu încetează să mă sărute de fiecare dată când are ocazia.

Încerc să mă ridic din pat, dar nu reușesc. Brațul său îmi înconjoară talia... nu credeam că e chiar așa de greu să scap. Îi ridic mâna în sus în încercarea de a mă ridica, dar nu reușesc să obțin decât o mârâitură, iar brațul său să se strânge și mai tare în jurul meu trăgându-mă mai aproape. Chicotesc ușor, iar apoi îmi ridic capul la același nivel cu al său. Mă uit hipnotizată la el și până să îmi dau seama ce fac, buzele mele se lipesc de ale lui. Adam chicotește ușor, iar apoi își deschide somnoros ochii.

—Neața! Spun și simt cum obrajii mei se înroșesc.

—Neața și ție ciufulici.

—Hei! Nu râde.. tu nu m-ai lăsat să merg acasă... pun pariu că arăt ca o vrăjitoare.

—Ești frumoasă, spune iar eu mă înroșesc și mai tare. Dacă te lăsam să mergi acasă nu mai avea o dimineață așa frumoasă.

—Adică?

—Nu mă mai trezeam cu tine în brațele mele și mai ales sărutându-mă!

Și din nou roșesc. Nu știu ce face băiatul asta, dar sunt mereu roșie îmi preajma lui. Dacă ar știi ce efect are asupra mea... numai simpla lui prezența îmi trimite furnicături prin tot corpul. Când îi simt buzele peste ale mele, o întreagă grădină zoologică ia naștere în stomacul meu. Pulsul o ia razna, iar obrajii se înroşesc imediat.

Îi zâmbesc timid, iar apoi mă cuibăresc și mai mult la pieptul lui.

—Ești așa drăguță când roșești!

Îmi ridic privirea spre el și din nou mă pierd de-a dreptul în ochii lui. Distanța dintre noi se micșorează din ce în ce mai mult. Respirația noastre acum fac un întreg. Nu pierd contactul cu ochii lui nici măcar pentru o secundă. Ne apropiem și mai mult, dar înainte ca buzele noastre să se atingă ușa se deschide brusc.

—Neața somnoroșilor. Prin ce minune v-ați decis să deschideți ochii?

Mă depărtez de Adam și îmi afund capul în pernă. Am impresia unui deja vu.

—Liam, ți-am mai spus că ești idiot? Întreabă Adam, iar eu încep să chicotesc.

Acum chiar pot spune că am un deja vu.

—Tu de ce râzi? Îl aud pe Adam întrebând.

Mă uit la el cu o față de cățeluș, iar apoi încep să râd.

— Deja vu... reușesc să spun printre hohote de râs.

—Acum chiar sunt confuz.. îmi spune Adam.

—Și eu.. adaugă Liam.

— L. A... p-p-iscină rostesc într-un final.

Adam mă privește confuz pentru încă o secundă, iar apoi un zâmbet jucăuș îi apare pe față.

Liam ne privește și mai confuz decât înainte.

— Îmi explicați și mie de ce râdeți?

—Liam, unde te-am mai întrebat eu " ți-a mai spus cineva că ești idiot? "... exact din același motiv?

Băiatul se găndește pentru o clipă, iar apoi începe să râdă.

—Ești așa un idiot.. adaugă Adam în timp ce încearcă să își potolească râsul. Acum că am lămurit asta... ieși naiba afară din cameră până nu mă enervez.

— De ce? Am întrerupt ceva? Îi răspunde Liam râzând din nou.

Adam apucă perna de sub capul meu și o aruncă direct în fruntea prietenului nostru.

—Am spus să ieși... îl aud cum mârâie printre dinți, iar pe mine mă bufnește din nou râsul.

— Bine, bine... răspunde Liam în timp ce ridică mâinile în aer în semn de predare. Să nu faceți prosti!

Liam ieșe din cameră lăsându-ne din nou singuri. Îmi îndrept atenția spre Adam care zâmbește în timp ce își dă ochii peste cap.

— Și acum... unde rămăsesem?

Obrajii mei iar foc din nou, iar Adam începe să râdă. Mă trage mai aproape, îmi oferă un mic pupic pe frunte, iar apoi îmi ridică din nou capul la același nivel cu al său. De data asta nu mai stă pe gânduri și își lipește buzele de ale mele. Sunt prinsă într-un sărut flămând. Buzele sale sunt lipite ușor de ale mele, iar senzația este unică. Ne desprindem din sărut doar în momentul în care plămânii noștri rămân fără aer. Îi zâmbesc băiatului care a reușit să mă facă să zâmbesc fără motiv oferindu-i încă un pupic scurt de buze. Respirațiile noastre se reglează într-un final, iar capul meu se odihnește din nou pe pieptul lui.

— Nu credeam vreodată că voi ajunge în situația asta...

—Adică? Întreb eu, iar confuzia din glasul meu este evidentă.

—Adică așa. Să mă trezesc lângă o fată zâmbind ca prostul. Nu mă gândeam că o să stau în pat și o să dorm cu o fată fără să fac... ceva neadecvat. Kate, nu îmi place să recunosc asta, dar mi-ai intrat pe sub piele. Nu știu ce simt pentru tine, dar un lucru e clar. Îmi place mult de tine! Îmi place cum roșești la fiecare cuvânt pe care îl spun, îmi place inocența ta și faptul că nu ești ca celelalte. Ești frumoasă și deșteapta și cei mai important, eşti a mea.

Zâmbesc la auzul cuvintelor lui, iar inima mea o ia la goană. Mă uit la băiatul din fața mea și nu îmi vine să cred că lui chiar îi place de mine... el chiar îmi face complimente și mă sărută.

—Nu te mai plânge atât. Eu ce să mai spun... cine ar fi crezut că o să ajung să mă sărut cu tine. Cine ar fi crezut că micuța și timida Kate o să ajungă să fie înconjurată de atâtea persoane minunate. Sper să nu mă faci să regret că spun asta, dar și eu te plac destul de mult. Încă mie frică să nu fie totul un vis și dimineață să mă trezesc fiind din nou mica și invizibila Kate.

Adam zâmbește și ei, iar apoi mă trage și mai mult spre el... nu cred că asta mai e posibil ținând cont că sunt lipită de el. Îmi oferă un alt pupic, de data asta pe obraz, iar apoi șoptește:

—Crezi că acum îmi poți oferii statutul de iubit?

Rămân surprinsă de întrebarea lui. Nu pot să cred că el chiar vrea să îmi iubit. O mulțime de sentimente și gânduri îmi străbat corpul. După două minute de tăcere îi caut din nou privirea, iar când o găsesc îi spun:

—Deși asta este un lucru nou pentru mine... cred că da... pot încerca.

Adam re relaxează vizibil, iar apoi îmi prinde buzele într-un sărut dulce de această dată. Buzele lui le frământă pe ale mele în timp ce zâmbind amândoi ca niște copii care tocmai au primit o bomboană.

—Mie sete... spun după ce sărutul nostru este din nou întrerupt din lipsa aerului.

—Hai la bucătărie să te hidratăm, îmi spune, iar apoi se ridică din pat cu mine în brațe. Se aproprie de ușă, dar înainte să deschidă ușa îi spun:

—Nu ai uitat ceva?

Mă privește confuz întrebându-mă din priviri ce vreau să spun.

—Tricoul... spun și roșesc imediat.

Adam începe să râdă, mă lasă jos, iar apoi se îmbracă cu primul tricou pe care îl găsește. Deschide ușor ușa și mă trage după el în bucătărie.

—Bună dimineață! Îi spun Emmei care stătea la masă pe jumate adormită.

—Neața... șoptește prietena mea încet.

—Ce ai pățit Emma?

—Ma trezit un idiot prea de dimineață! Spune făcând aluzie la Liam.

— Vezi că nu sunt eu singurul care îți spune că ești idiot? Adaugă Adam imediat.

Bufnesc din nou în râs în timp ce mă aşez lângă Emma la masă.

Adam umple un pahar cu suc natural și mi-l pune în față.

—Mulțumesc! Spun și beau o gură mare de suc. Ali unde e?

—Cred că nu s-a trezit.

—Hai să o trezim noi atunci... spun și un plan " malefic " îmi apare în minte.

Cei trei se uită la mine întrebător. Mă ridic de la masă și umplu două căni cu apă. Îi dau o cană lui Adam, iar cealaltă lui Lia. O prind pe Emma de mână și le fac semne băieților să ne urmeze. Când ajungem în fața camerei în care se afla prietena noastră și probabil și fratele meu, cei trei încep să râdă.

—Cineva are chef de glume... îl aud pe Liam comentând.

—Dacă mai îndrăznești să intri fără să bați... data viitoare o să fi tu!

Adam începe să râdă, iar Emma mă privește confuză.

— A intrat la mine în cameră fără să bată... exact cum a făcut și cu piscina în L.A... o lămurește Adam.

Emma chicotește, iar apoi ne face semn să facem liniște. Deschide ușor ușa și le face loc băieţilor să intre.

Ali dormea liniștită în brațele fratelui meu și pentru o secundă mi-a fost milă de ea, dar mi-a trecut repede când mi-am adus aminte de câte ori mi-a chinuit picioarele cu plimbatul prin magazinele din mall, timp de câteva ore bune.

- La trei... spune Adam, iar eu îmi stăpânesc cu greu râsul.

- 1...

- 2...

- 3...

Toată apa din cele două căni se află acum pe fața fratelui și prietenei mele. Cei doi sar ca arși din pat, iar noi începem să râdem. Eliot se uită furios la noi, iar Ali mai are puțin și sare la câtul nostru. O prind pe Emma de mână și o luam la fugă fiind urmate imediat de Adam și Lia. Glasul fratelui meu sună amenințător în toată casa, iar noi ne ascundem în primul dulap pe care îl găsim.

—Dacă vă prind o să am grijă să nu mai puteți dormi mult timp de acum!

Îmi pun mâna la gură în încercarea de a opri râsul și încerc să nu mă mișc prea mult. Nu e foarte comod să stai într-un dulap.

După 5 minute în care o liniște apăsătoare cuprinde casa, decid să ies din dulap. Îi fac semn Emmei și deschidem ușile în același timp. Ne uităm în jur și constatăm că suntem singure în cameră. Intrăm ușor în bucătărie, iar de nicăieri ţâşnesc două tuburi cu frișcă. Începem să râdem în timp ce îi implorăm pe cei doi să se oprească. Împreună cu Ali și Eliot se aflau și cei doi complici ai noștri care erau la fel de plini de frișcă ca și noi. Mă așez pe scaunul de lângă Adam, dar imediat sunt trasă în brațele sale. Își lipește scurt buzele de ale mele, iar apoi începe să râdă. Suntem plini de frișcă, iar Ali și Eliot sunt uzi... arătăm ca niște copii mici, dar măcar ne-am distrat.

*** După două săptămâni ***

—Ali, ești gata? Întreb în timp ce arunc o ultimă privire în oglindă?

— Imediat.

Îmi așez telefonul în plic, iar apoi cobor împreună cu Ali. Astăzi e ziua lui Liam așa că am fost invitați la un restaurant, apoi în club. Coborâm în living de unde iau cheile mașinii și îi fac semn lui Ali să mă urmeze. Deși am carnet de câteva luni, am preferat să îl las pe Eliot să conducă. Nu sunt fana condusului, deci folosesc mașina doar atunci când este strict necesar. Liam a avut nevoie de puțin ajutor, așa că Adam și Eliot au plecat mai repede lăsându-ne singure.

Deschid portiera mașinii și mă aşez pe locul șoferului în timp ce Ali se așează în dreapta mea. Pornesc încet mașina, iar apoi ne îndreptăm spre restaurant.

După 15 minute de mers, parchez mașina în fața restaurantului. O iau pe Ali de braț și pornim spre intrare. Ne lăsăm hainele la garderobă, iar apoi o fată drăguță în sala ne conduce în sala restaurantului care se pare că e rezervată doar pentru noi. Liam ne întâmpină imediat cu un zâmbet mare pe față.

—La mulți ani! Spun în timp ce îl trag într-o îmbrățișare.

Ali face același lucru, iar apoi merge spre Eliot. Îmi ridic privirea în căutarea iubitului meu care se pare că se află exact lângă Eliot. Mă îndrept încrezătoare spre ei și îi sar imediat în brațe lui Adam. Băiatul începe să râdă și mă sărută scurt. Deși mi-a luat destul de mult timp să mă obișnuiesc cu chestia asta dintre mine și Adam, într-un sfârșit am reușit să accept că și el mă place sau cel puțin așa pare. În săptămânile care au trecut am reușit încet, încet să scap de toată teama care mă înconjura. Adam e foarte drăguț și atent cu mine. Timpul petrecut împreună ne-a ajutat să ne obișnuim unul cu celălalt. Acum arătăm și noi ca un cuplu obișnuit.

Mă retrag încet din brațele sale și mă așez lângă cele două fete care mi-au devenit cele mai bune prietene. Ali cu Emma sunt de acum o parte importantă a " familiei " mele. Chiar dacă ne am certăm noi uneori, nu putem sta supărate mai mult de 10 minute. Ultima noastră ceartă sau mai bine spus dispută a avut loc în momentul în care Ali și cu mine am aflat de relația Emmei cu Liam. Oricât de fericite am fost și suntem pentru ea, ne-am cam supărat pentru că nu ne-a spus nimic. Se pare că cei trei băieți au mai multe în comun decât cred. Toți trei sunt niște playeri înnăscuți care au fost potoliți de trei fete una mai diferită ca cealaltă. Ali e cea în mare parte impulsivă și petrecăreața, Emma este cea amuzantă și calmă, în timp ce eu sunt cea responsabilă. Ne completăm perfect. Când suntem toate trei se poate dezlănţui un război sau se poate crea o pace.

În timp ce eu am fost prinsă din nou în gândurile mele, sala restaurantului s-a umplut de adolescenţi. Unii îmi sunt total necunoscuți, în timp ce pe alții îi cunosc sau recunosc de la școală. Deși suntem la un restaurant, toată lumea a ales o ținută lejeră. Băieți sunt îmbrăcați în blugi negri, tricouri sau cămăși, iar majoritatea fetelor poartă fuste sau rochițe. Eu, Ali și Emma am optat pentru o rochiță lejeră care nu necesită neapărat tocuri. Emma are în picioare o pereche de teniși, Ali o pereche de balerini, iar eu sandale. Părul l-am ondulat ușor apoi l-am lăsat liber pe spate. Am optat pentru un machiaj cât mai natural.. puțin fond de ten, rimel și ruj.

După ce am analizat mare parte din mulțime, Emma se ridică brusc de pe scaun.

—Intrare... e singurul lucru care îl spune.

Îmi îndrept privirea spre locul indicat și încep să chicotesc. O fată stă agățată de Liam în timp ce el încearcă disperat să scape. Mă uit la Emma care începe să fiarbă de nervi și îi fac semn să se ducă. Ali mă privește amuzată, iar apoi începem să râdem. Emma a fugit imediat lângă Liam. Nu știu ce i-a spus fetei, dar săraca se dezlipeşte imediat de Liam și pleacă în partea cealaltă a sălii în timp ce Liam râde cu poftă.

Simt cum umerii mei sunt atinși de două brațe și automat îmi ridic privirea în sus. Adam stă în spatele meu amuzat ș el de scena de mai devreme. Mă privește jucăuș, iar apoi îmi dă un mic pupic pe nas. Mă ridic în picioare și îmi înconjor brațele în jurul gâtului său.. Adam zâmbește și își lipește buzele de ale mele. După ce ne desprindem din sărut, o ia pe Ali de mână și ne trage spre ringul de dans. După câteva minute ni se alătură și Eliot, Liam și Emma.

Deși în jurul nostru e prin de adolescenţi mai mult sau mau puțin beți noi am reușit să râdem, să dansăm și să ne distrăm împreună. Mă bucur că i-am cunoscut și am devenit prieteni. Îi urăm din nou " la mulți ani " prietenului nostru, iar apoi băieții pleacă după ceva de băut.

Le fac fetelor semn și ne așezăm din nou la masă. După câteva minute de privit absent prin încăpere, îmi opresc privirea spre locul în care ar trebuii să se afle băieții. Îl zăresc pe Adam care vorbește cu o fată. Îmi dau ochii peste cap când realizez că acea fată eşti nici mai mult, nici mai puțin lipitoare de Camil care de fiecare dată cânt îl vede se poartă ca o cățea în călduri. Râd în gândul meu de ce tocmai am spus, iar apoi îi fac semn prietenei mele spre ei. Ali își dă ochii peste cap și îmi spune:

—Chiar și-o caută cu lumânarea...

—Tare îmi e că o să se ardă cât de curând...

Ali se uită la mine amuzată, iar apoi începe să râdă. Îmi dau ochii peste cap și privesc din nou în direcția celor doi. Camil îi șoptește ceva la ureche iar apoi pleacă. Deși nu o consider pe Camil o amenințare, nu pot să nu mă enervez de fiecare dată când o văd. Îmi provoacă o stare de greaţă. Nu îi supărat atitudinea și urăsc modul în care se îmbracă. Tot timpul am susținut că te poți considera într-adevăr femeie dacă poți " pune mâna " pe un bărbat cu hainele pe tine. Dacă faci asta fără ele nu te aștepta să primești respect sau să fi considerată altceva înafară de o damă de companie...

După câteva minute, băieții se întorc la masă cu câte o băutură. Dau câte un shot pe gât, în timp ce eu mă mulțumesc cu o gură din cocktailul meu fără alcool... cineva mai trebuie să și conducă. Ali mă roagă să ieșim puțin la aer pentru că nu mai suportă fumul din încăpere. Mă ridic de pe scaun, îi ofer un scurt sărut lui Adam și mă îndrept spre terasa restaurantului. Adam încearcă să protesteze, dar nu îi bag în seamă. O prind pe Ali de mână și ne aventurăm în mulțimea de adolescenți. Când într-un sfârșit reușim să trecem prin glota mare de tineri care dansau sau pur și simplu povesteau, pășim pe terasa mare, iar aerul curat ne umple imediat plămânii.

—Ești bine? Îmi întreb prietena. Ești cam palidă.

—Sunt ok. Aveam impresia că mă sufoc acolo. Nu știu ce s-a întâmplat... simţeam că plămânii mei nu mai primesc destul de aer, dar stai liniștită acum sunt ok.

—Ești sigură?

— Da. Mersi că ai ignorat protestele și ai venit cu mine.

—Pentru asta sunt prietenele, spun și o trag într-o îmbrățișare.

— Te iubesc!... ca pe o sără.

—Și eu! Spun și încep să râd. Era de la sine înțeles... nu cred că te-ai reprofilat...

Mai stăm câteva minute în aerul curat al nopții, iar apoi intrăm în sală... nu de alta, dar avem alergie la maimuțele care se prind de prietenii noștri. Ne așezăm la masă și imediat constat că Adam lipseşte. După câteva minute telefonul îmi vibrează anunţând un mesaj. Mă uit pe ecranul telefonului și un zâmbet îmi apare pe față când observ de la cine e mesajul.

" Ne vedem în 10 minute pe holul de la etajul unu. Am o surpriză "

Zâmbesc și mai tare când termin de citit mesajul. Pun telefonul înapoi în plic, iar apoi îmi îndrept toată atenția spre paharul din fața mea. Se pare că cineva s-a gândit și la mine și mi-a adus un pahar cu suc natural. Iau o gură din pahar, iar apoi mă ridic și merg spre Ali care dansa cu Eliot.

—Mă întorc imediat, îi șoptesc prietenei mele, iar apoi mă îndrept spre scările aflate într-un colț retras al sălii.

Nu înțeleg de ce Adam m-ar chema pe un hol, dar fie cum vrea el. Cu cât urc mai mult treptele, lumina devine din ce în ce mai slabă. Vizibilitatea se reduce considerabil, dar nu mă opresc. Nu mie frică de puțin întuneric. Ajung în dreptul coridorului și înaintez până la mijloc. Nu observ nicio lumină, așa că pășesc înapoi spre scări.

Un sunet îmi atrage atenția și decid să mai merg puțin spre capătul coridorului. Probabil Adam e acolo și are chef să râdă de mine. Cu cât mă îndrept mai mult spre capăt cu atât lumina provenită de la un geam bănuiesc... devine mai puternică. Mai fac un pas și rămând stupefiată de imaginea din fața mea. Ochii încep să mă usture și simt cum lacrimile încep să se adune în colțul ochilor. Încerc să plec de acolo fără să fac zgomot, dar nu reușesc. Din cauza șocului mă lovesc de o ușă. Privirile celor doi se întorc imediat în direcția mea și atunci îmi dau seama că trebuie să dispar cât mai repede... asta dacă nu vreau să ajung să fiu descoperită și mult mai umilită decât sunt acum.

Pornesc în fugă spre scări de data asta fără a mă mai împiedeca. Cobor scările rapid și cu ultimele forțe rămase, iau o gură mare de aer și îmi opresc lacrimile care amenință să iasă. Mă îndrept spre garderobă de unde îmi iau haina, iar apoi fug în parcare. Mă urc în mașină și pornesc spre singurul loc unde aș putea să fiu liniștită pentru moment..

După o jumătate de oră ajung în fața unui bloc. Parchez mașina și cobor. Decid să îi las lui Ali un mesaj ca să nu înceapă să se îngrijoreze și să mă caute.

" Ali, îmi pare rău... a trebuit să plec. Sper că nu te superi pe mine. Nu o să mă întorc deci probabil o să luați un taxi. "

Intru în blocul mare și urc la al doilea etaj. Deschid ușa și intru în apartament. Pentru prima dată sunt recunoscătoare că bunica nu m-a lăsat să îmi scot cheia apartamentului din setul meu de chei. Odată intrată în apartament lacrimile năvălesc, iar eu mă las pe ușa până fundul meu atinge gresia rece de la intrare. Telefonul îmi vibrează din nou, iar cu ultimele puteri îmi șterg lacrimile și îl privesc.

" Kate, ești bine? Ce s-a întâmplat? "

" Sunt bine... "