Eroul meu

~ Kate Pov. ~

—Ce cauți aici? Întreb în timp ce simt cum inima o ia la goană?

—Nu avem ce vorbi!

—Te rog, măcar lasă-mă să îți explic!

—Nu, Adam, nu ai ce să îmi explici! Nu am nevoie de alte explicații care să îmi demonstreze cât de toantă am putut să fiu. Nu am nevoie să îți aud scuzele jalnice. Nu ți-a ajuns că ți-ai atins scopul? Că mai făcut una dintre fetele care ți-au căzut la picioare? Nu ți-a ajuns? Vrei să mă umilești și mai mult?

Nu apuc să îmi termin " discursul " pentru că Adam își lipește buzele de ale mele fără nici un avertisment. Fără să mă gândesc de două ori, îi răspuns și eu la sărut. Pentru câteva secunde nu a mai contat tot ce s-a întâmplat. " Ce naiba fac? Nu trebuia să-i răspund la sărut. Ce naiba e în capul meu " Îmi dau câteva palme mintale care probabil dacă s-ar vedea sau ar avea vreun efect mi-ai face fruntea vânătă toată. În timp ce mâinile lui se odihnesc pe șoldurile mele, ale mele ajung pe pieptul lui. Îl împing cât pot de tare rupând sărutul nostru. Mă dau doi pași în spate, iar apoi palma mea dreaptă face contact cu obrazul lui.

—Ce a fost asta? Întreb în timp ce simţi cum nervii se accentuează.

—Trebuia să te fac cumva să taci. Spuneai numai prosti. Acum e rândul meu să vorbesc.

—Nu vreau să aud nimic!

—Daca nu vrei să te sărut iar, ar fi cazul să taci și să asculți ce am de zis.

— Cu o singură condiție, după ce termini pleci;

Vocea mea a sunat mult mai calmă si mai hotărâtă decât mă așteptam.

—Bine, răspunde resemnat.

—Știu că am fost un prost. Nu trebuia să fac pariu ală. Nu trebuia să te bag în jocurile mele prostești. Kate, chiar dacă nu vrei să crezi, tu nu ești una dintre fetele cu care mă joc eu. Tu eşti drăguță, deșteaptă, inocentă uneori, dar asta face parte din farmecul tău. Știu că am fost prost și probabil nu o să mai vrei să auzi vreodată de mine, dar vreau să ştii că îmi pare rău pentru ce am făcut. La început a fost doar un joc, un pariu stupid, dar apoi nu știu ce s-a întâmplat. Mă simt bine în preajma ta, mă faci să zâmbesc și chiar îmi par rău dacă te-am forțat să faci ceva ce nu ai vrut sau dacă te-am făcut să suferi. Îmi pare rău!

Mă uitam la ei și vedeam regretul din ochii săi. El chiar regretă, dar asta nu înseamnă că îl pot ierta. Dacă a făcut asta odată, o va face din nou. Cum pot să fiu sigură că asta nu e tot un joc de-al lui? În momentul asta sentimentele mele sunt împărțite în doua: o parte din mine vrea să îl ierte, iar partea rațională îmi spune să nu fac asta.

— Adam, eu... Nu știam ce să zic.

—E ok Kate. Știu că nu mai ai încredere în mine, dar sincer îmi pare rău! Vreau să fim măcar prieteni. Știu că nu ai mai ieșit din cauza mea, dar promit că nu o să mai încerc nimic. Dacă vrei și poți să mă ierți, vreau să fim iar prieteni, iar dacă nu, voi sta departe de tine. Mie dor să văd cum te înroșești de fiecare dată când spun eu sau ceilalți ceva mai pervers, îmi e dor de zâmbetul tău!

O Doamne, dacă mai spune o dată că îi pare rău, chiar o să îl iert. Privirea mea e încă îndreptată spre a sa, iar ochii noștri nu au pierdut contactul nici măcar pentru o secundă. Mă uit pierdută la el. Nu știu ce să îi spun, adică știu, dar nu o să fac asta. Nu pot să îi spun cât de rău m-am simțit când am aflat de pariu, nu pot să îi spun că îl plăceam și încă o fac. O să-mi râdă în fașă sau poate o să râdă de mine din nou.

—Am înțeles! Îmi spune în timp ce se întoarce și se îndreaptă cu pași mărunți spre ușă. Pune mâna pe clanță, se mai uită o dată la mine, iar apoi apasă pe clanță deschizând larg ușa.

— Adam, stai! Rostesc cu glasul aproape stins.

Băiatul se întoarce cu fața la mine, iar pe chipul lui se zărește o mică ușurare, o mică speranță.

— Și eu am avut partea mea de vină. Am fost avertizată de la început că asta o să se întâmple și totuși am continuat. Am și eu partea mea de vină.

—Kate, nu mai spune asta. Tu nu ai fost devină cu nimic! Eu am fost prost și îmi pare rău!

—Poate putem să fim prieteni, dar sărutul și luatul în brațe trebuie să înceteze. Nu îmi pare rău pentru că te-am lăsat să mă săruți. Asta am simțit și asta am făcut, dar trebuie să înceteze! Asta e condiția mea, altfel nu putem să fim nici măcar prieteni. Nu pot să îți spun că te iert pentru că asta ar însemna să te mint, dar pot să încerc.

Am spus cuvintele fără să respir, fără să iau vreo gură de aer. Nu credeam că o să fie așa greu să recunosc. Deși mă doare să spun asta, nu putem să fim prieteni dacă el mă sărută și mă ia în brațe. De fiecare dată când face asta, un milion de fluturi îmi apar în stomac, asta ca să nu mai spun și de senzația pe care o am de fiecare dată când mă atinge. Dacă vrem să fim prieteni trebuie să stăm departe unul de celălalt.

—Ok! Îmi spune, iar apoi îmi dă un scurt pupic pe obraz. Ne vedem la 7. O să mergem la film.

Rămân blocată la gestul lui. Tocmai ce spuneam de efectul pe care îi are asupra mea. Simt o grămadă de furnicături în locul în care buzele lui au atins obrazul meu. Îmi duc mâna la locul cu pricina, iar un zâmbet tâmp îmi apare pe buze. A făcut-o din nou. Mă duc la dulap de unde îmi iau un prosop mare și pufos, iar apoi intru la duș. Chiar am nevoie de un duș care să mă relaxeze.

***

E deja 7 fără 10, iar eu nu știu cu ce să mă îmbrac. Am răscolit tot dulapul, dar am impresia că nimic nu se potrivește cu ce am eu în cap. Am obosit să îmi tot bat capul cu hainele, așa că pun mâna pe telefon și îi trimit mesaj lui Ali.

" Urgență vestimentară. Am nevoie de tine. "

Trimit mesajul, iar apoi mă așez în fața oglinzii. Îmi aranjez buclele și decid că nu ar strica puțin contur de ochii. Până a ajuns Ali la mine m-am dat cu puțin tuș, iar apoi mi-am îndreptat privirea spre mormanul de haine de pe patul meu. De când am devenit prietenă cu Ali, numărul hainelor mele s-a triplat. Am o garderobă plină. Am ajuns să am cel puțin şapte perechi de pantofi și o grămadă de rochii și fuste. Ultima mea " achiziție " a fost o pereche de pantaloni scurți de piele. Am o vagă presimțire că exact pe ei o să mă pună Ali să îi port. Ușa se deschide larg, iar o Ali amuzată intră pe ea.

—Știam că o să vină și vremea în care o să îți pese atât de mult de cum te îmbraci încât o să mă chemi.

—Ușor, nu aveam idee cu ce să mă îmbrac. Nu te flata prea tare.

Ali începe să râdă, iar apoi se îndreaptă spre mormanul de haine de unde îmi aruncă perechea de pantaloni scurți pe care eram sigură că o va alege, un maieu crem destul de transparent și elegant și o pereche de sandala joase, crem.

Mă îmbrac cât de repede pot, iar apoi mă așez în fața oglinzii. Sunt mulțumită de de cum arăt, dar parcă lipsește ceva. Mă duc la noptiere unde se aflau cele două cutii de bijuterii și aleg din una dintre ele un lănțișor lung care are atașat pe el o cheie și o inimă. Îl pun la gât, iar apoi mă întorc cu fața la Ali.

—Ești superb, sunt mândră de tine! Mă complimentează prietena mea în timp ce vine lângă mine.

— Și tu ești frumoasă! Dacă nu erai tu nu arătam așa. Mulțumesc mult! Îi spun prietenei mele și apoi o iau în brațe.

Ne despărțim din îmbrățișare, îmi iau telefonul și cheile pe care le pun într-un mic plic negru, iar apoi mă îndrept spre ușă.

— Stai! O aud pe Ali cum strigă. Mai lipsește ceva.

—Ce? O întreb nedumerită.

— Asta! Ali scoate din geantă un ruj roș. Puteam să jur că nu o să plece fără el de acasă.

Se așează în fața oglinzii, se face cu rujul roșu care se asorta perfect cu părul ei blond, iar apoi vine lângă mine. Îmi conturează și mie buzele, urmând ca apoi să părăsim împreună camera. Ne urcăm în mașina lui Eliot care ne aștepta în fața casei și pornim spre cinema.

—Hei! Îi salut pe ceilalți după ce cobor din mașină. Mă bucur să vă văd!

— Eu nu mă bucur! O aud pe Camil cum comentează.

Îmi dau ochii peste cap, le prind pe Emma și Ali de mână și mă îndrept către casa de bilete. Ne decidem să vedem o comedie. După ce toată lumea și-a achiziționat bilete, intrăm în sală și ne aşezăm pe scaunele din spate. Filmul începe, iar după 5 minute apare și Adam.

—Îmi pare rău pentru întârziere! Ne spune iar apoi se așează pe scaunul de lângă mine.

***

Filmul s-a termină prea repede. Am râs cu lacrimi de fiecare prostie pe care o făcea sau o spunea personajul principal. Adam a stat pe scaunul de lângă mine, dar nu a făcut nimic care să mă enerveze în vreun fel. Îmi zâmbea de fiecare date când îl priveam, iar un sentiment ciudat mă cuprindea imediat. Am încercat să nu iau în seamă asta și să mă concentrez la film. Chiar nu îmi pare rău că am venit aici. M-am distrat alături de prietenii mei.

Odată ajuns în parcare, ne-am împărțit în mașini pentru a merge spre casă. A fost destul de dificil ținând cont că singurele mașini erau cele ale lui Eliot și Adam. După câteva minute în care ne-am contrazis destul de mult, am decis ca Eliot să meargă împreună cu Ali, Eveline, Camil și Liam, iar eu cu Adam, Dean și Emma.

***

Ajung în camera mea și mă trântesc obosită în pat. Nu îmi vine nici să mă schimb, dar sunt conștientă că dacă nu voi face asta nu voi dormii bine, iar dacă nu mă demachiez dimineață o să arăt ca o mică vrăjitoare. După 5 minute de lenevit îmi conving corpul să se ridice. Mă schimb repede, mă spăl pe față, iar apoi mă arunc înapoi în pat. Mă foiesc de câteva ori, iar somnul dulce mă răpește ducându-mă în lumea viselor.

***

Următoarea săptămână a trecut destul de repede. În fiecare seară mergeam împreună cu ceilalți la film, la suc sau pe plajă.

— Sunteți gata? O aud pe Emma întrebând în timp ce își ondulează ultima șuviță de păr.

—Eu sunt gata imediat, mai trebuie să îmi iau pantofii, strigă Ali din baie.

—Eu sunt gata, răspund în timp ce arunc o ultimă privire în oglindă.

În seara asta mergem la o petrecere pe care o organizează nimeni altul decât Dean. Mă aflu în minunata mea cameră alături de cele mai bune prietene, pregătindu-ne de petrecere. De când a venit Ali am prins un obicei în a merge la fiecare petrecere. Mi-a spus că trebuie să recuperez din urmă. Trebuie să recunosc, a început să îmi placă să merg pentru că sunt înconjurată de prieteni și ne distrăm minunat. În seara asta Ali și Emma au decis că am nevoie de un " prieten/iubit ", de o mică distracție. Asta după ce toată seara am încercat să le fac să recunoască că îl plac pe Eliot și Liam.

Era aproape ora 9, iar spre surprinderea noastră eram gata. Am ieșit din cameră și am coborât in living unde l-am așteptat pe Eliot. După cinci minute interminabile a apărut și fratele meu. Arătă foarte, foarte bine și nu spun asta doar pentru că e fratele meu. Dacă nu am fi fost rude aș fi sărit chiar eu pe el. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri, o pereche de converse tot negre și un tricou albastru închis care îi scotea în evidență abdomenul bine lucrat.

—Închideți gura și haideți să mergem.

Comentariul fratelui meu nu s-a lăsat așteptat.

Coboară scările, le pupă pe fete pe obraz, iar apoi vine lângă mine.

— Arăți bine surioaro! Dacă nu am fi rude mai că m-aș da la tine.

—Sentimentul e reciproc, spun și începem să râdem amândoi.

Ieșim din casă și ne urcăm în mașină. Eu am urcat împreună cu Emma pe bancheta din spate, iar Ali în față.

După cinsprezece minute de mers cu mașina am ajuns în fața casei prietenului nostru destul de nebun, Dean. Muzica se auzea de la o stradă distanță, iar mirosul de alcool era prezent și el. Am coborât din mașină și am pornit spre intrare unde ne-am întâlnit cu Liam și un Dean ușor amețit. I-am salutat pe băieți, iar apoi am intrat în casă, dar nu înainte ca fratele meu să îl avertizeze pe Dean că îi mută capul în partea cealaltă dacă se atinge de mine. Dean m-a prins de mână, iar apoi m-a tras prin mulțimea de adolescenţi spre bucătărie. Am intrat în bucătărie, fiind urmați îndeaproape de ceilalți. Dean le-a oferit băieților un pahar cu un lichid maro.. era alcool sigur, dar nu știu cum se numește, iar nouă câte un pahar de vodka cu suc. Am băut puțin din pahar, iar apoi am mers să dansăm. Deși în jurul nostru se aflau o grămadă de adolescenţi destul de beți noi ne distram foarte bine. Am dansat câteva melodii împreună cu fetele, până când talia mea a fost cuprinsă de două mâini necunoscute. M-am întors cu fața spre persoana respectivă și am observat că era un băiatul destul de drăguț, dar puțin cam beat. Am vrut să fiu politicoasă și am dansat cu el. După două melodii s-a apropiat tot mai mult de mine, iar apoi a încercat să mă sărute. M-am dat doi pași în spate, dar băiatul m-a prins de mână.

—Ce ai pățit frumoaso?

—Ce încerci să faci? Întreb enervată în timp ce încerc să îmi trag mâna din strânsoarea lui.

—Ce ți se pare că fac? Vreau să te sărut!

—Eu nu, așa că lasă-mă!

—Haide, nu fii rea.

— Am zis să mă lași.

Nu mai apuc să zic nimic. Băiatul mă împinge până mă lovesc cu spatele de perete. Își pune mâinile în stânga și în dreapta mea pentru a nu putea să scap, iar apoi se aproprie din nou de mine.

—A zis să o lași, eşti surd? Aud o voce în spatele băiatului. Aș recunoaște vocea dintr-o mie, e Adam.

—Și tu cine ești să îmi spui ce să fac?

—Persoana a cărui pumn o să facă cunoștință cu fața ta dacă nu iei mâinile de pe ea.

Băiatul își ia mâinile de pe perete, iar apoi îmi șoptește la ureche:

— De data asta ai scăpat.

Mă trag repede de lângă băiat și merg lângă Adam. Băiatul se uită încruntat spre noi, iar Adam își pune o mână protectiv în jurul taliei mele.

—Data viitoare când te mai apropii de ea nu o să mă mai gândesc, o să dau direct! Îi spune băiatului, iar apoi își îndreaptă atenția spre mine. Ești bine? Mă întreabă cu fața lui de " băiat serios".

—Da, mulțumesc!

—Dacă se mai atinge de tine îi fac cunoștință cu pumnii.

—Nu mai am chef de petrecere. Dacă te rog frumos mă duci acasă?

—Nu prea pot Kate, am băut. Îmi pare rău. Dar Eliot?

— Și el...

— Vrei să pleci?

—Nu mai pot sta aici. Am impresia că mă sufoc. Asta sau vodka își face simțită prezența.

Adam începe să râdă, iar apoi mă ia de mână și mă trage pe scări în sus.

— Unde mergem?

—Sus. Ai spus că te sufoci aici. Ai încredere.

—Ok, spun în timp ce mă las condusă.

Adam deschide o ușă, iar apoi mă trage și pe mine în cameră. Se îndreaptă spre fereastră și deschide o ușa destul de mare de sticlă. Cred că e balconul.

—Adam, dacă ne găsește cineva aici?

— Stai liniștită, nu o să vină nimeni. Asta e camera în care stau când dorm la Dean. Am închis-o cu cheia.

— De ce ai cheia de la camera lui Dean?

—Chiar vrei să știi?

—Nu! Spun și Adam începe să râdă.

Următoarele minute le petrecem întinși pe gresia din balcon și privind stelele. Mi-am întors capul spre Adam, care dintr-un motiv anume se tot holba la mine.

—De ce te uiți așa la mine? Am ceva pe față?

—Nu, eşti doar frumoasă!

—Mulțumesc! Spun în timp ce simt cum obrajii mei iau foc.

—Iar ai roșit...

—Mi se întâmplă des, spun și amândoi începem să râdem.

Îmi întorc privirea spre Adam, iar el face la fel. Mă uit în ochii lui căprui și sunt gata să mă pierd în ei, să uit unde mă aflu. Adam se aproprie din ce în ce mai mult de mine, sau mai bine spus de buzele mele. Simt cum pulsul mi se accelerează, iar o senzație plăcută mă cuprinde. Știu că nu e bine ce fac, dar dacă ceva o să se întâmple o să dau vine pe alcool. Adam se află la câțiva centimetri de mine, iar buzele noastre sunt aproape unite. Se uită în ochii mei, iar apoi mă întreabă:

——--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Heii :** Îmi pare rău că nu am postat mai repede, dar am avut simulări toată săptămâna și nu am avut timp să scriu. Știu că e puțin mai scur, dar o să mă revanșez. Aștept părerile voastre. :D

O seară frumoasă în continuare și spor la citit ! :**

D.M.