Fugitul de probleme nu ajută

Mă trezesc câteva ore mai târziu mult mai epuizată decât am fost atunci când am decis că am nevoie de câteva de ore de somn dacă vreau să funcţionez cel puțin la jumătate din capacitatea normală. Îmi pun mâinile pe față într-o ultimă încercare de a mă întoarce înapoi în lumea viselor, dar după câteva minute realizez că nu are rost. O dată ce m-am trezit nu mai pot să adorm înapoi.

Mă ridic greu din pat și intru să fac un duș rapid înainte de a mă schimba într-o pereche de pantaloni de trening și un tricou. Am reușit performanța de a adormi în hainele în care am fost la facultate și pot să spun cu ușurință că dormitul în blugi nu este o idee atât de bună.

Zece minute mai târziu, părăsesc camera și mă îndrept spre living de unde pot să aud țipetele lui Eliot, Kyle și Liam. Fratele meu și Liam sunt aşezaţi pe jos și se joacă Fifa țipând unul la celălalt în timp ce Kyle stă pe canapea și rostește cuvinte neortodoxe în același timp cu ceilalți doi. O să fie un weekend lung.

Mă așez lângă Kyle dar niciunul dintre băieți nu pare să observe că am intrat în cameră. Continuă să țipe de parcă ar veni sfârșitul lumii până ce Liam într-un final pierde în fața lui Eliot. Fratele meu sare în sus și bate palma cu Kyle. Se comportă ca niște copii de grădiniță.

—Și acum, dacă ați terminat, îmi e foame!

Toți trei își întorc privirea spre mine în acelaşi timp făcându-mă să îmi dau ochii peste cap. Probabil dacă nu vorbeam nici nu realizau că sunt lângă ei sau măcar în cameră.

— Pizza?

Dau din cap afirmativ în același timp cu Eliot și Kyle iar Liam dispare imediat pe scări probabil să o întrebe și pe Emma.

Tensiunea dintre mine și Emma e încă prezentă deși nimeni nu îndrăznește să spună nimic. O evit cât pot de mult și fiecare ne vedem de treaba noastră. A încercat de multe ori să vorbească cu mine, dar pur si simplu am refuzat. Niciodată nu a rostit o scuză sau orice altceva în afară de a mă acuza că sunt nedreaptă și că mă port ca un copil. Nu a înţeles niciodată ce a făcut când a adus-o pe Ali aici și nici măcar după toată drama nu a înțeles de ce a fost o idee proastă să mă pună în aceeași cameră cu ea.

— Hei, eşti ok?

Vocea lui Eliot îmi reamintește că nu sunt singură în cameră și probabil mă uitam din nou în spațiu fără să văd nimic de fapt și de drept. Dau aprobator din cap și îmi așez capul pe piciorul lui Kyle în timp ce picioarele mele își fac loc în brațele lui.

— Ai mai vorbit cu Ali?

Kyle tresare lângă mine și mă abţin cu greu să nu râd. Nu cred că Eliot ar fi prea fericit să afle activitățile extracuriculare ale lui Kyle cu Ali.

—De ce simt că o să urmeze o altă morală?

Eliot își dă ochii peste cap și îmi ignoră comentariu.

—Nu am știut că o să apară aici. Nu mi-a spun nimic până ce a coborât din avion și Adam nu știa nimic. Ali nu știe...

—Dacă ai de gând să îi iei apărarea, scutește-mă.

Eliot mormăie câteva cuvinte pe care nu le înțeleg și pe Kyle îi pufnește râsul alegându-se cu încă o palmă după cap de data aceasta din partea fratelui meu.

— Nu îi iau apărarea. Și-a făcut-o cu mâna ei. Nu știu ce i-a trecut prin cap și nici mă interesează, dar îmi pare rău pentru ce a spus. Sper că știi că nimic nu e adevărat și până nici ea nu crede ceea ce a spus.

—La ora actuală nici nu mă mai interesează. Nu vreau să am nimic de-a face cu ea până ce nu se calmează apele. Țin să cred că ne-am spus tot ceea ce aveam de spus, ba chiar mai mult.

—Îmi pare rău că nu am avut cum să o opresc. I-am spus că e una dintre cele mai tâmpite idei pe care le-a avut vreodată, dar nu a vrut să înțeleagă și mi-a închis telefonul în nas.

— Normal. Numai ce face ea e bine și numai când e cum vrea ea.

Expir exasperată și încerc să mă abţin din a scoate ceva pe gură pe care cel mai probabil o să regret.

—Putem schimba subiectul?

—Te-ai gândit la ce ți-am spus?

—Putem să îl schimbăm și pe asta? Iritarea mi se poate citi în voce și e imposibil să nu realizeze că mă calcă pe nervi.

— Nu!

— Parcă nu voiai să mă împingi de la spate.

Eliot își dă ochii peste cap și i se adresează lui Kyle.

—E așa de enervantă mereu?

Kyle dă din cap și începe să râdă. Minunat! Încerc să discut cu doi copii.

— Eliot, nu mai împinge subiectul. Ți-am spus că nu am nici cea mai mică idee despre ceea ce vreau, ceea ce simt și ceea ce ar trebui să răspund. Toate informațiile nu s-au așezat bine în mintea mea.

—Să vorbești cu el ar fi un început!

De data asta Kyle e cel care vorbește făcându-mă să mă încrunt.

—Nu sunt orb, Kate. Nu contează cât de mult încerci să ascunzi asta și să te minți, toți trei suntem siguri că ceea ce faci nu e ok. Din tot ceea ce mi-ai spus și cum reacţionezi pot să îți spun cu ușurință că orice a fost între voi nu s-a terminat. Nu ați avut o discuție matură și amândoi știm că oricât ai încerca să treci peste, încă ești prinsă în trecut. Nu are rost să te mai minți singură că ești mai bine fără el dacă încă ai sentimente pentru el. Ar trebui să o lași mai moale mai ales acum că știi ceea ce s-a întâmplat atunci.

Îmi acopăr fața cu mâinile și mă abţin din greu să nu țip. Acum trebuie să îi suport pe amândoi. Mai urmează să vină Liam.

—I-ai spus?

Îl ignor pe Kyle și mă încrunt la fratele meu.

—Da. În cazul în care mă înjurai și mă scoteai afară, trebuia să mă asigur că este cineva care să aibă grijă de tine și să te trezească la realitate.

—Nu înțeleg de ce aveți impresia că puteți să îmi dați ordine și sfaturi!

—Am fost acolo Kate, am făcut același lucru ca și tine și uite-mă doi ani mai târziu în aceeași situație. Alcoolul și sexul cu persoane la întâmplare nu o să te ajute.

Îmi privesc pe Kyle de parcă are două capete și nu înțeleg ce vrea să spună.

Inspiră și expiră de câteva ori înainte să își întoarcă privirea spre mine.

—Acum doi ani mi-am găsit prietena înșelându-mă cu unul dintre cei mai buni prietenul ai mei. O persoană pe care o cunoșteam de la trei ani. Și-au băgat picioarele într-o relație de doi, așa că da, pot să îți spun că evitatul problemei nu ajută.

—Kyle...

—Nu! Am fost acolo, am făcut ceea ce încerci tu să faci și te asigur că nu funcționează. Ai șansa să schimbi ceea ce s-a întâmplat, ai șansa să o faci ceva așa că nu o da în bară fugind.

Oftez epuizată de toată discuția asta și mai ales că amândoi au dreptate. Nu pot să evit problemele la nesfârșit pentru că o să vine o perioadă în care o să mă prindă din urmă.

— Când ați devenit atât de morocănoși?

Vocea lui Liam ne trezește pe toți trei la realitate și nu știu cum să îi mulțumesc.

— Pizza o să ajungă în jumătate de oră. Alegem un film?

Spunem un da colectiv și Liam nu evită să intre direct pe Netflix. Mă ridic într-o poziție mai confortabilă și îi las un mic pupic pe obraz lui Kyle în timp ce murmur un mulțumesc.

Jumătate de oră mai târziu ne așezăm toți confortabil pentru a urmării filmul în timp ce fiecare își mănâncă cutia cu pizza comandată. Termin de mâncat mai repede de cât mă așteptam și îmi așez capul înapoi pe umărul lui Eliot care imediat își așează o mână în jurul umerilor mei.

Mintea îmi fuge din nou la tot ceea ce s-a întâmplat și realizez enervată că nu am nici cea mai mică șansă să mă concentrez la ceea ce se întâmplă în film. Nu știu dacă ar trebui să îi ascult și să risc să vorbesc cu Adam sau nu. Nu vreau să ajung din nou în starea în care eram ultima dată când am vorbit cu el. Nu cred că sunt pregătită pentru încă o noapte albă.

Mă joc cu telefonul pe sub pătura pe care am adus-o de sus și am învelit-o în jurul meu iar degetele îmi alunecă involuntar pe numele lui. Inspir și expir panicată și nu știu ce să fac. Scriu un mic "Hei" în mesaj în timp ce simt cum inima mi-a ia la goană. Înainte să apuc să șterg sau să fac orice altceva, Eliot îmi trage telefonul din mână și apasă pe trimitere.

—O să îmi mulțumești mai târziu! E tot ce îmi spune și își întoarce atenția înapoi șa telefon.

Inima îmi bate cu putere și nu știu ce ar trebui să fac pe lângă a-mi pocni fratele. Confuzia și nesiguranța își fac din nou loc în mintea mea făcându-mă să înjur în gând. O să îl omor, m-am decis. Eliot nu mai apucă ziua de mâine!

Telefonul îmi vibrează în mână înainte de a avea timp să îmi omor fratele făcându-mi inima să se oprească pentru o secundă. Nu sunt sigură dacă vreau să mă uit sau nu. Nu mai sunt sigură de nimic. De ce naiba am făcut asta?!

— Este nevoie să îți și citesc?

Îmi mut privirea enervată spre Eliot și îi dau un cot în abdomen cât de tare pot făcându-l să înjure.

— Poți să vorbești cu el dacă tot ai făcut asta, șoptesc încercând să mă asigur că nimeni nu a realizat de a făcut idiotul de lângă mine.

Eliot își ridică o sprânceană și oftez enervată strângând telefonul și mai bine în mână. Când mâna lui se îndreaptă spre telefonul meu încercând să îl ia, îl pleznesc peste ea cu mână liberă și mă ridic.

—Ești așa un idiot! Ți-a mai spus cineva asta?!

Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un rânjet marca Eliot care m-a făcut să mă enervez și mai tare și să mă mut lângă Kyle care mă privește la rândul său amuzat.

—Nici să nu te gândești! Îi spun în timp ce mă încrunt în direcția sa.

Alte cinci minute trec până ce îmi fac destul curaj să îmi verific telefonul. Două mesaje îmi apar în bara de notificări și simt cum inima îmi bate din nou cu putere.

Ce s-a întâmplat? Ești bine?

Kate?

Iau o gură mare de aer încercând să înțeleg ce se întâmplă.

Nu. Cum ai ajuns la concluzia asta?

Trimit mesajul înainte de a mă răzgândi și nu durează treizeci de secunde înainte ca telefonul să îmi vibreze din nou.

Mi-ai trimis mesaj... Ultima dată mi-ai spus că nu vrei să ai nimic de a face cu mine. Am crezut că s-a întâmplat ceva.

Realizez că are dreptate și totul e mult prea ciudat.

Știam că asta e o greşeală. Îmi pare rău dacă te-am deranjat!

Trimit mesajul ca mai apoi să îmi ascund capul sub pătură. Chiar nu știu ce a fost în capul meu. Nu trebuia să fac asta!

Kate! Nu m-ai deranjat, chiar opusul. Am fost doar surprins că vrei să vorbesc cu mine.

Mi s-a spus că aparent dacă fug de probleme nu o să scap. Nu am nici cea mai mică idee ce fac acum.

Tastez înapoi și oftez. Asta a fost o idee atât de tâmpită chiar și pentru mine. Nu pot să cred că m-am lăsat influențată tocmai de Kyle și Eliot.

Ok. Nu trebuie să vorbim dacă nu vrei. Nu vreau să te forțez în nimic. Nu am nici un drept să fac asta.

Mă simt ciudat. Totul e mult prea ciudat.

Îmi întorc capul spre Eliot care mă privește cu un mic zâmbet pe buze și îmi vine să îl pocnesc, rău de tot.

Vrei să vorbești cu mine?

Telefonul îmi vibrează din nou și mă încrunt.

Sincer? Nu știu. Sunt confuză, la ora actuală nu mai știu ce vreau și ce nu.

Vreau să îți arăt ceva, dar vreau să îmi promiți că nu o să te sperii și că o să mai vorbești cu mine după.

Adam...

Sunt doar câteva mesaje pe care le-am scris acum ceva timp dar nu am avut niciodată curaj să le trimit.

Alte câteva minute trec până reușesc să mă hotărăsc, să iau o gură mare de aer și să răspund cu un simplu ok.