Nu vreau să aud nicio explicație

—Kate ?

— Unica și singura. Am două lucruri să-ți spun: Primul, să stai departe de mine, iar al doilea... o să se întoarcă roată. O să plătești cu vârf și îndesat!

După ce i-am spus acele cuvinte cât de calm am putut, am fugit în camera, auzindu-l pe Adam cum strigă după mine. Am intrat în cameră unde am dat de Eliot și Ali sărutându-se. Am închis ușa cu cheia. Nu am mai putut să-mi țin lacrimile în frâu, așa că am început să plâng. Am trecut nepăsătoare pe lângă cei doi și am intrat direct în baie trântind ușa, iar apoi am închis-o cu cheia. Puteam să aud cum Adam strigă după mine încercând să intre în cameră, dar nu erau singurele țipete. Ali bătea în ușă rugându-mă să deschid. Nu o bag în seamă, mă dezbrac și intru în cadă. Lacrimile curgea încă pe obrajii mei nefiind în stare să le opresc. Mă înting în cada mare, fiind acoperită imediat pe apa caldă care începe să îmi relaxeze încet mușchii. După câteva minute în care nu am fost în stare să fac nimic înafară de a plânge, am început să mă gândesc la ce voi face în continuare.

Nu pot să cred cât de toantă am fost. Am crezut prea ușor tot ceea ce mi-a spus. Normal că pentru el sunt încă o fată credulă care i-a căzut în plasă. Oricât mă doare să spun asta, sunt o proastă. L-am lăsat să se joace cu sentimentele mele deși știam că asta o să se întâmple, iar acum tot eu stau închisă în baie și plâng. Dacă crede că asta o să rămână așa, se înșeală amarnic. Nu am să-l iert pentru asta! Pur și simplu am să-i plătesc cu aceiași monedă. Știți cum se spune " Fie roata și pătrată, tot se întoarce ea odată "

~ Adam POV ~

Când am văzut-o pe Kate în dreptul ușii, am rămas blocat, iar ceva parcă țipa în mine.

— Kate? Întreb în speranța că am halucinații.

—Unica și singura. Am două lucruri să-ți spun: Primul, să stai departe de mine, iar al doilea... o să se întoarcă roată. O să plătești cu vârf și îndesat!

Îmi aruncă cuvintele în față, iar apoi fuge în camera ei. Fug după ea, dar nu reușesc să o prind. A închis ușa cu cheia, iar eu încerc ca disperatul să intru. Nu pot să cred că am fost atât de prost încât am lăsat-o să audă despre porcăria aia de pariu. S-a supărat pe mine, iar acum sigur nu o să mai vrea să vorbească cu mine. " Și ție ce-ți pasă? " îmi aud conștiința și încep să țip și mai tare la Kate să deschidă ușa. Ușa nu se deschide, iar singurul lucru pe care îl aud e Ali cum se roagă de Kate să deschidă ușa, probabil uşa de la baie.

După 10 minute în care am tot așteptat să deschidă ușa, Ali a ieșit nervoasă din cameră. Mi-a aruncat o privire care cred că m-ar fi băgat la 4 metri sub pământ. Mă prinde de gulerul tricoului, iar apoi începe să țipe:

—Ce i-ai făcut? Țipă la mine și îmi dau seama că nu mai are mult și îmi dă și o palmă.

—Nu am făcut nimic. A auzit ceva ce nu trebuia să audă și s-a supărat! Acum da-mi drumul până nu mă enervez!

— Tu, vierme ce eşti! Ce a aflat, ce naiba ai făcut? Știam că nu trebuia să o las să stea la mai mult de 20 km apropiere de tine! Ce a aflat? Repetă și mai nervoasă, dar spre norocul meu Eliot iese și el din cameră și o ia pe Ali pe sus.

—Calmează-te! Îl aud cum îi spune în timp ce o ia și o pune pe umărul lui ca pe un sac de cartofi.

—Eliot, lasă-mă jos sau mă apuc și de tine! Țipă și mai nervoasă la prietenul meu.

— Ali, gata! Dacă te enervezi și țipi nu o ajuți cu nimic. Iar tu! Privirea lui se întoarce spre mine Dacă aflu că i-ai făcut ceva o să ai de a face cu mine. Nu mă interesează ce faci tu cu fetele în general, dar aici e vorba de sora mea. Ea e mai presus de orice prietenie pe care o avem.

—Nu i-am făcut nimic! A auzit de pariu care l-am făcut cu Liam.

— Ce pariu? Țipă Ali din nou.

— Că pot avea orice fată vreau, iar Kate nu e o excepție.. spun în timp ce îmi las capul în pământ.

Acum că spun asta cu voce tare îmi dau seama ce prost am fost. Deși nu aș fi putut rezista pariului, puteam măcar să nu o las să afle. Probabil acum plânge. Stai?! De ce oare îmi pasă? Nu m-am atașat de ea sau ceva, e doar o altă fată... îmi spun în gând încercând să mă conving pe mine de asta.

— Știam eu: Te-ai jucat cu ea. Eşti un mare, mare prost Adam! Ei chiar îi plăcea de tine, iar tu cum eşti ceea ce ești nu ai fost în stare să vezi asta. Ai preferat să te joci cu ea la fel cum ai făcut cu celelalte.

Când am auzit-o pe Ali cum îmi spune că lui Kate îi place de mine, un mic zâmbet mi-a apărut pe față, dar l-am ascuns imediat. Dacă ar fi văzut Ali sau Eliot asta probabil iar ar fi interpretat greșit și mi-aș fi luat și un pumn.

— Uite Ali, deși probabil nu o să mă crezi, îmi pasă de ea și chiar mă simt rău pentru ce am făcut.

— După cum ai spus: Nu te cred! Dacă Kate o să pățească ceva, jur că te trimit pe partea cealaltă a lumii. Acum dispari din fața mea, iar tu Eliot, lasă-mă jos! Nu sunt un sac de cartofi.

—Bine, te las. Hai în bucătărie să luam ceva de băut. Adam, dacă te mai apropii de Kate, o să faci cunoștinţă cu Eliot cel nervos!

Îmi dau ochii peste cap, iar apoi intru la mine în cameră. Îmi iau o pereche de pantaloni și un tricou și intru la duș. Probabil Kate mă urăște, dar trebuie să încerc să o fac să mă asculte. Nu știu ce o să-i spun, dar știu că nu îmi e așa indiferentă pe cât încerc eu să arăt. Am știut că e ceva între noi de când am ajuns aici. Când am încercat să o sărut în piscină, am simțit cum fiorii dau năvală pe șira spinării, iar când am atins-o o electricitate mi-a traversat fiecare părticică a corpului.

***

~ Kate P.O.V. ~

După ce reușesc să-mi opresc lacrimile mă ridic din cadă, mă înfășor într-un prosop moale și pufos și deschid încet ușa cu speranța că Ali s-a lăsat bătută și a plecat. Spre surprinderea mea eram singură în cameră. M-am dus la dulap, mi-am luat costumul de baie roz fosforescent, care se potrivea minunat cu pielea mea bronzată, iar pe deasupra o rochie mov și o pereche de tenişii de aceeași culoare. M-am dus la oglinda din baie și mi-am aplicat puțin machiaj: rimel, tuș și un ruj în nuanța buzelor mele. Mi-am luat telefonul, iar apoi am coborât hotărâtă jos pregătită de ce o să urmeze.

Odată ajunsă în bucătărie, m-am îndreptat spre frigider de unde mi-am luat un suc natural. Când m-a văzut, Adam a sărit de pe scaun imediat și s-a poziționat în fața mea. M-am uitat cu cea mai indiferentă față la el, iar apoi am încercat să trec pe lângă el. Nu m-a lăsat să plec, s-a poziționat iar în fața mea.

—Dispari! Spun în timp ce desfac sticla de suc și beau o gură.

—Kate, trebuie să vorbim. Nimic din ce au auzit...

—Nimic din ce am auzit nu e adevărat, nu?! Îl întrerup și îi arunc cuvintele în cel mai sarcastic mod. Adam, lasă-mă să trec. Am auzit tot ce ai avut de spus.

—Kate, nu fi așa...

— Așa cum Adam? Nu sunt una dintre jucăriile tale. Am fost proastă când am crezut că, chiar poți să fii și altfel, dar m-am înșelat. Acum vrei să te dai din fața  mea! ; îi spun în timp ce trec pe lângă el lovindu-l în umăr.

—Kate, nu fă asta...

— Încă nu am făcut nimic! Asta e doar începutul... spun în timp ce părăsesc bucătărie și ies pe ușa mare a casei.

Am nevoie de o plimbare. Simt cum ochii mi se umezesc din nou, dar de data asta nu mai las lacrimile afară. Mă îndrept către plajă, unde încep să mă plimb.

Cred că au trecut câteva ore, pentru că plaja e complet goală. Eu sunt singura nebună care se plimbă. Îmi privesc telefonul și observ că e deja 1 jumătate. Întunericul a cuprins toată plaja, iar singurele lumini care se văd sunt de la stâlpii de pe marginea drumului.

Cred că ar fi timpul să merg spre casă. Probabil Ali e deja înnebunită și țipă în speranța că va afla unde am plecat. Mă îndrept spre trotuarul luminat când sunt prinsă brusc de mână. Mă întorc speriată, dar mă liniștesc când văd cine e. Ryan stătea în fața mea privindu-mă uimit:

—Kate, ce cauți la ora asta afară și mai ales de ce ești singură? Mă întreabă în timp ce îngrijorare i se citeşte cu uşurinţă în voce.

—Bună Ryan. Am avut nevoie să mă plimb.

—Și de ce eşti singură?

— Pentru că am avut nevoie să îmi fac ordine în gânduri. Am cam pierdut șirul orelor... recunosc rușinată.

— Ești bine? Ce ai pățit?

— Nimic, mint cât de convingător pot. Nu vreau și nici nu am de gând să vorbesc despre ce s-a întâmplat.

—Ești sigură?

—Da.

—Haide să te duc acasă.

—Stai liniștit, mă descurc. Stau la doar 5 minute de plajă. Ajung imediat.

— Nici nu se pune problema. Haide, îmi spune în timp ce mă trage de mână spre o mașină neagră sport. Deși nu sunt o cunoscătoare a mașinilor, pot să spun că mașina asta arată superb. Observ că ne-au oprit doar când îl aud pe Ryan cum spune amuzat:

— Acum că ai terminat cu holbatul, putem să mergem?

— Da, îi răspund rușinată în timp ce simt cum obrajii mei iau foc.

Ryan, mă trage pe partea dreaptă, îmi deschide ușa și îmi face semn să intru.

Mă așez în scaun și îmi prind centura în timp ce Ryan înconjoară mașina și se urcă pe locul șoferului.

—Îmi dai adresa?

— Daa... nu vreau să fiu nepoliticoasă sau ceva, dar pot să te rog ceva?

— Nu mă deranjează. Poți cere ce vrei?

— Crezi că e vreun magazin deschis la ora asta?

— Da, e un supermarket la trei străzi distanță. Dacă vrei, putem merge.

—Te rog.. spun în timp ce îmi îndrept timid privirea spre băiat.

Nu pot să cred că nu am observat până acum cât de bine arată... și ce ochi are. Doamne Kate, nu te mai holba! Îmi spun în timp ce îmi întorc privirea spre geam.

Ryan pornește mașina îndreptându-se spre magazinul de care a spus. Drumul a durat puțin, cam 5 minute, iar în tot acest timp niciunul dintre noi nu a spus nimic.

—Am ajuns, mă anunță Ryan. Dar ce vrei de la magazin la ora asta?

— Înghețată și ciocolată, spun în timp ce deschid ușa mașinii.

— Cred că glumești! În aud pe Ryan murmurând în timp ce coboară și el din mașină. De ce ai vrea îngheţată și ciocolată la ora asta?

— Pentru că mie poftă, îi răspund, iar un zâmbet timid îmi apare pe față.

Ryan a ajuns în dreptul meu. Nu pot să cred că arată așa bine... și eu n-am observat. Mă rog am observat, dar doar acum câteva minute. E îmbrăcat cu o pereche de pantaloni strâmţi negri și un tricou verde închis care îi scote abdomenul bine lucrat în evidență. Kate, termină, iar te holbezi... îmi aud conștiința cum îmi atrage atenția. Îmi las capul în pământ rușinată și mă îndrept spre raionul cu dulciuri. Îmi timp ce eu îmi iau 3 ciocolate, Ryan își ia o pungă mare de jeleuri.

— Ce, crezi că doar ție îți e poftă? Mă întreabă în timp ce ia și o pungă de chipsuri, urmând să bufnim amândoi în râs.

Îmi iau și o cutie mare de înghețată de ciocolată, iar apoi ne îndreptăm spre casă. După câteva minute în care ne-am certat pentru că nu îl lăsam să plătească și dulciurile mele, ne-am urcat înapoi în mașină.

— Hei, vrei să mergem undeva să mâncăm dulciurile?

— Nu știu ce să zic. Probabil că Ali deja a răscolit jumate de oraș în căutarea mea.

—Nu știe că ai plecat? Mă întreabă uimit.

— Nu. Am plecat fără să îi spun...

— Kate, ce ai pățit, de ce ai plecat?

—Nu am pățit nimic. Am plecat pentru că am avut nevoie să mă liniștesc. Iar acum dacă vrei să vin cu tine ai face bine să nu mai întrebi nimic.

Ryan a început să râdă, iar apoi mi-a făcut semn să o sun pe Ali. Refuz categoric, spunându-i că o să-i trimit un mesaj. La cât de nebună e Ali vine după mine. Asta ca să nu mai spun că mai e și Eliot.

" Îmi pare rău că am plecat așa fără să anunț, dar am avut nevoie de spațiu și aer curat. Nu îți face griji, sunt bine. E Ryan cu mine. Mă aduce el acasă. "

Apăs pe " trimite ", iar apoi îmi închid telefonul. Nu vreau ca Ali să înceapă să sune ca o nebună.

—Gata, spun în timp ce îmi îndrept privirea spre băiatul brunet din stânga mea. I-am spus că sunt bine și nu trebui să își facă griji.

— De ce ți-ai închis telefonul?

—Nu vreau ca Ali și fratele meu să înceapă să sune întruna și să îmi strice seară. Mă rog, noaptea mai bine spus. Dacă o să le răspund, probabil o să îmi stea înghețata în gât, iar tu o să primești un rând de țipete pentru că nu mai dus acasă când m-ai văzut.

— Nu vreau să te cerţi cu ei pentru că ai venit cu mine...

—Nu o să mă cert, spun simplu iar apoi mă întorc spre geam. Unde mergem?

—E un mic deal lângă un lac. Obișnuiesc să merg acolo când simt nevoia de a-mi pune ordine în gânduri. Poate te ajută și pe tine, în plus avem dulciuri de mâncat... îmi răspunde în timp ce un zâmbet jucăuș îi apare pe fată.

După alte 10 minute de mers, în care am cântat toate melodiile care se auzeau la radio am ajuns lângă un loc. Priveliștea era uimitoare. Lacul era înconjurat de copaci, iar pe malul care dă înspre șosea era o mică pajişte. Am ieșit din mașină, am luat dulciurile și ne-am întins pe iarba verde.

Priveam stele în timp ce mâncam din îngheţata. Un sentiment de liniște m-am cuprins, iar din câte se vede și pe Ryan. Nimeni nu spune nimic. Stăm amândoi întinși pe iarbă și privim stelele. Am stat așa destul de mult timp, iar apoi Ryan m-a dus acasă. Era aproape 4, iar Ali probabil se plimba prin casă de nebună aşteptându-mă. Probabil o să am multe explicații de dat.

Îmi iau la revedere de la Ryan, iar apoi intru tiptil în casă. Spre surprinderea mea, toate becurile sunt stinse. M-am descălțat, iar apoi m-am îndreptat spre camera mea. După ce am urcat toate treptele ca un " hoț " profesionist, m-am lovit de un piept. Mi-am ridicat privirea încet, în speranța că nu e Eliot sau mai rău Adam. După cum știți norocul nu e de partea mea. Adam stătea în fața mea cu mâinile încolăcite la piept și cu o privire îngrijorată.

— Kate, unde naiba ai fost și de ce ai venit la ora asta?

— Nu e treaba ta îi răspund tăios.

— E 4 dimineața pentru numele lui Dumnezeu, cum să nu fie treaba mea?

—Adam, termină! Ai să-i trezești pe toți. Lasă-mă să trec.

— Nu! Îmi spune încruntându-se. Nu pleci până nu îmi spui ce naiba a fost în capul tău de ai stat cine știe pe unde până la ora asta.

- Scutește-mă. Nu e treaba ta. Ți-ai pierdut dreptul de a-mi spune ce să fac. Nu mă interesează părerea ta și nici ce ai de spus. Nu înțeleg de ce îți pasă, am fost doar un pariu. Acum dă-te din fața mea.

—Kate... nu am vrut..

— Nu ai vrut ce? Să te joci cu mine? Să râzi de mine? Scutește-mă de toată șarada asta cu nu am vrut să fac asta, dar nu puteam să refuz... bla bla bla. Nu contează că nu ai vrut, contează ce ai făcut! Acum dispari din fața mea!

Adam deschide gura pentru a zice ceva, dar se oprește. Înghite în sec și se ferește. Trec pe lângă el și intru în camera mea și a fetelor.

***

Mă trezesc în momentul în care fața mea face cunoștință cu o pernă uriașă. Deschid ochii încet, dând nas în nas cu o Ali nervoasă, care e gată să sară la gâtul meu.

—Ce naiba a fost în capul tău când ai plecat aseară singură! Dacă păţeai ceva! La cât ai venit înapoi?

—Ușor, spun pe o voce somnoroasă. Am avut nevoie să mă plimb. Am vrut să fiu singură să îmi pun ordine în gânduri. Am pierdut numărul orelor și mi-am dat seama numai pe la 1 jumătate cât e de târziu. Am pornit spre casă, dar m-am întâlnit cu Ryan. Mi-a ținut același discurs ca și tine, iar apoi mi-a spus că mă duce acasă. Am încercat să-l refuz, dar nu am putut. Într-un final am acceptat, dar l-am rugat să mă ducă înainte la un magazin. După ce am fost să luăm dulciuri, m-a întrebat dacă nu vreau să mergem să le mâncăm. Am acceptat, dar nu m-a lăsat în pace până nu ți-am dat mesaj să îți spun că sunt întreagă și nu m-a răpit nimeni. Am mers pe un fel de deal cu o priveliște care îți taie răsuflarea, am mâncat dulciurile în timp ce stăteam întinși pe iarbă și ne uitam la stele... după aproximativ o oră m-a adus acasă. Asta fiind pe la 4.

—La 4? Întreabă Ali nervoasă.

— Da, calmează-te. Nu am pățit nimic.

—Dacă nu aș fi știut că te-ai certat cu Adam și asta e motivul pentru care ai plecat, aș fi crezut că îți place de Ryan. Ați fost să vă uitați la stele și nu v-ați sărutat sau ai sărit peste partea asta?

—Nu am făcut nimic cu Ryan! Protestez eu. Ne-am uitat pus și simplu la stele. Fiecare era prins în gândurile lui, iar apoi m-a adus acasă. Recunosc ca arată foarte bine, dar nu îl văd mai mult decât ca pe un prieten și nici el nu cred că face asta.

— Dacă zici tu. Îmi pare rău pentru ce a făcut Adam! Trebuia să am mai mare grijă, nu trebuia să-l las să se apropie de tine. Îmi pare rău!

—Ali, nu ai de ce. Până la urmă dacă voiam să am de-a face cu el, făceam asta cu sau fără aprobarea ta. Nu vreau să mai vorbesc despre asta. Ce a fost a fost. Oricum dacă crede că l-am lăsat să facă asta și să scape, nu mă cunoaște deloc! Trecând peste drama Kate-Adam, de ce te sărutai cu Eliot la noi în cameră?

— Ăăă... eu nu...

—Haide Ali... știu ce am văzut. Puteam să jur că asta o să se întâmple. Sunt fericită pentru tine.

—Am avut un moment de slăbiciune...

—Data viitoare când o să ai " momente " dinastia să ai grijă ce faci. Și Eliot e din același aluat ca și Adam. El nu a avut o relație mai lungă de două săptămâni și cred că și aia s-a numit mai degrabă "prieteni cu beneficii " decât relație. Ce vreau să zic e să ai grijă cu el.

—Am! Știu băieții ca el. Am avut parte de ei mai mult decât mi-am dorit. Cu Eliot am avut doar un moment de slăbiciune, nimic mai mult!

—Și eu sunt popă și Liam preoteasa... sarcasmul meu își face apariția. Am văzut cum te uiți la el și el la tine. Știu că îi place de tine și nu cred că ar face ceva rău, dar trecând peste asta tot te rog să ai grijă. Apropo, merg cu Ryan în mall, vrei să vi și tu?

—Mai întrebi?

Începem să râdem amândouă, asta până cineva bate la ușă. Ali se ridică și deschide ușa. În pragul el era unicul și inegalabilul său frate.

—Ce vrei Adam?

- Să vorbesc cu Kate.

—Asta nu o să se întâmple. Pleacă!

— E ok, Ali. Mă ridic și merg și eu lângă Ali. Îmi ridic privirea spre Adam și afișez cea mai indiferentă față posibilă. Adam, nu am ce să mai vorbesc cu tine. Am spus tot ce am avut de spus. Situația e lămurită. Pleacă!

— Nu, tu ai spus ce ai avut de spus, mie nu mi-ai dat ocazia.

—Nu ai ce să-mi spui. Lasă-mă în pace și pleacă. Trebuie să mă schimb.

Adam dă să spună ceva, dar Ali ca o domnișoară ce e... îi trântește ușa în față și o închide cu cheia.

—Deci, la cât mergem?

—Pai a spus că vine pe la 3, 3 și jumătate. E ok?

— E perfect. Eu mă duc să fac micul dejun. Tu intră la duș. Te aștept jos să mâncăm. Și închide ușa după mine... în caz că nu vrei să faci baie cu Adam lângă.

— Ok, mami, o să fiu copil cuminte si am să închid.

Ali iese din cameră râzând, închid ușa iar apoi intru la duș.

***

Următoarele zile au trecut foarte repede, poate prea repede. Mi-am petrecută cam toată ziua în compania lui Ryan. Mi-a arătat diferite locuri din oraș, m-a târât la doua petreceri la care în mod normal nu aș fi fost de acord să merg. Ali a fost cea mai fericită pentru că nu m-a văzut în preajma lui Adam. După toate discuțiile tensionate dintre noi am decis să stau departe de el. Am început să mă înțeleg foarte bine cu Ryan și chiar îmi pare rău să plec și să îl las aici. Mi-a promis că va vini în vizită...

Ne-am luat rămas bun de Ryan și ne-am îndreptat spre avion. Am avut parte de o surpriză foarte frumoasă. Emma va sta la Dean toată vara, iar dacă se va acomoda poate va rămâne tot anul. Am urcat în avion, mi-am pus căștile în urechi și am adormit imediat. Ali m-a trezit când am aterizat. Ne-am luat bagajele și am pornit spre casă.

Bunica ne-a așteptat cu clătite, vafe și un tort de ciocolată. I-am povestit ce am făcut toată săptămâna, evitând desigur partea în care am aflat de pariu. Dacă află bunica îi face să se mute. După ce am devorat tortul cu ciocolată fără să îi las și lui Eliot, am urcat sus, mi-am aranjat hainele în dulap, apoi am intrat la duș.

***

E a doua zi de la întoarcerea noastră din L.A., iar eu stau închisă în cameră citind. Nu am vrut să ies în oraș pentru că venea și Adam și încă nu m-am decis ce o să fac în legătură cu toată chestia cu pariul. Nu am mai vorbit nici cu Liam pentru că îl consider la fel de vinovat.

— Kate, te caută cineva, o aud pe bunica cum strigă de jos.

—Spune-i să vină sus.. strig în timp ce îmi las cartea pe noptieră.

Un ciocănit se aude imediat în ușa, urmând ca Adam să intre în cameră.

— Ce cauți aici? Întreb în timp ce simt cum pulsul începe să îmi crească...