Un joc stupid

        Știți momentul acela în care te blochezi efectiv și nu mai știi ce să faci sau cum să reacţionezi ? Ei bine eu îl cunosc foarte bine. De când a apărut Adam prin preajmă numai de asta am parte. Băiatul asta începe să mă înnebunească... De ce a trebuit să mi se pună pata pe el?! Da, știu, e drăguț și toate cele, dar de ce eu ? Sunt singură că îi face o mare plăcere să vadă cum reacționez în preajma lui, mai ales că îi hrănește ego-ul ala care deja e cât casa... ok, am pălăvrăgit destul. Haideți să ne întoarcem la lucruri serioase și anume la momentul în care Adam începe să mă chinuie din nou.

       M-am întors şi m-am uitat urât la ei, dar nu am reuşit decât să îl fac să râdă şi să mă ia în braţe subtil, pe sub pătura pufoasă ce mă acoperea. O mână a pus-o uşor în jurul taliei mele, iar cealaltă se odihnea peste a mea. S-a apropiat uşor de urechea mea, trimiţându-mi fiori prin tot corpul, iar apoi mi-a şoptit la ureche:

—De data asta nu mai scapi!

       Îl simțeam respirația pe gâtul meu, trezindu-mi toate simțurile. Inima a luat-o la goană, iar respirația îmi devenea din ce în ce mai greoaie. Nu pot să cred că din vina lui am o întreagă grădină zoologică în stomac. Încerc să rămân calmă, dar e imposibil atâta timp cât el e așa aproape de mine. De ce îi place să mă chinuie așa?! Obrajii mei au început să prind o nuanță de roșu aprins... noroc că e destul de întuneric în cameră cât să nu observe nimeni. Mă ridic brusc luându-l pe Adam pe nepregătite și mă duc țintă spre ușa care dă în grădină.

— Kate, eşti bine? O aud pe Ali întrebând.

— Da.. am nevoie de puțin aer, mint și ies pe ușa mare de sticlă care dă spre grădină.

       Mă scufund în întunericul de afară tot mai mult până ce dau de balansoarul mare. Mă așez în el și mă abțin cu greu să nu țip. De ce mă face să mă simt așa. Îl urăsc! Știu că pentru el totul e un joc și după cum a spus Ali, eu sunt prada cea ușoară. De ce trebuie să îmi placă tocmai de el? Nu puteam alege și eu un băiat liniștit, cuminte care să nu mă terorizeze de fiecare dată când cei din jur nu sunt atenți? De ce Doamne zâmbesc ca o idioată când mă gândesc la el? O să mă omoare cu zile!

       Un oftat prelung îmi părăsește gura, simțind nevoia să țip de frustrare, dar mă abțin... chiar nu vreau să-mi sperii prietenii. Ușa mare pe care am pășit acum câteva minute se deschide brusc, iar Ali înaintează prin întuneric spre mine.

— Ești bine? Mă întreabă în timp ce se așează lângă mine.

— Nu, nu sunt... răspund eu în timp ce îmi duc genunchii la piept.

— Kate, ce s-a întâmplat? Începi să mă sperii.

— Adam s-a întâmplat. Acel mic vierme a început să-mi intre pe sub piele rău de tot. Azi în timp ce tu erai ocupată cu alergatul lui Eliot, era să mă sărute.. dar a venit Liam și nu a apucat. Partea proastă e că eu chiar voiam asta, chiar voiam să mă sărute. Acum a început să mă chinuie din nou. În timp ce voi erați ocupați cu filmul, Adam era ocupat să mă ia în brațe pe sub pătură și să îmi spună ca de data asta nu mai scap. Îl urăsc... sau mai bine zis mă urăsc pe mină că reacționez așa.

— Ok, ok, mai uşor. Ştii că se joacă cu tine, nu?

—Da, știu... mă enervează la culme că reușește să facă asta. Ali, eu chiar nu știu ce să fac, spun în timp ce îmi trag și mai tare genunchii la piept. Știu că mai avertizat că totul e doar un joc pentru el, iar eu sunt prada, dar chiar mi-a intrat pe sub piele și nu știu cum să scap... asta ca să nu mai zic că eu nu am prea sărutat băieți... mai bine spus nu am sărutat vreun băiat până acum.

— Nu ai făcut ce? Tu chiar vorbești serios?

— Da, răspund în timp ce obrajii mei încep să se înroșească iar.

— Ok, deci avem o mică mare problemă... unu, faptul că tu nu ai sărutat vreun băiat, iar al doilea... fratele meu. Hai să nu tragem concluzi pripite... poate chiar te place...

— Ali, tu eşti cea care mi-a spus că el doar se joacă cu fetele, ce te face să crezi că s-a schimbat?

— Ai dreptate... am vorbit fără să gândesc.

— De ce eu?! Ce au făcut să merit asta?!

— Haide Kate, nu mai dramatiza. Tot va trebui să săruți un băiat până la urmă, chiar dacă o să fie sau nu fratele meu. Nu am cum să te ajut... chiar dacă țip la el nu o să mă asculte. Ideea e să nu te atașezi de el. Cu cât te opui mai mult, cu atât o să încerce mai tare. Eu zic să-l lași să te sărute poate după o să te lase în pace.

— Avem o mică problemă... nu vreau să mă lase în pace. E drăguț și îmi cam place de el.

— Jur dacă te mai înțeleg... bufnește Ali nervoasă. Acum câteva secunde îmi spuneai că-l urăști și că știi că tot ceea ce face nu e altceva de cât un joc stupid și acum spui că îți place de el... Kate, Adam e un player, el doar se joacă cu fetele. Nu a ținut la vreo fata și nici nu o să facă asta prea curând. El doar se joacă cu tine.

— Iar eu sunt prea ușor de fraierit. L-am lăsat să îmi intre pe sub piele chiar dacă mi-ai spus să nu fac asta. Încep să devin mai patetică de cât am fost înainte să vii. E primul băiat care îmi dă atenție, primul băiat drăguţ care face asta. Până acum toată lumea nu făcea altceva decât să râdă de mine și să mă umilească. Încep să cred că nu s-au schimbat prea multe...

— Haide Kate, nu e adevărat. Nimeni nu mai râde de tine, ba chiar toți se uită după tine. Nu te mai gândi la ce a fost. Până la urmă ce a fost, a fost și nu se mai poate schimba. Promite-mi că nu o să-l lași pe Adam să își bată joc de tine...

— Promit... spun cu o ușoară nesiguranță în voce.

—Ok atunci. Hai să mergem înapoi în casă... vreau să văd măcar sfârșitul filmului.

       Ne ridicăm de pe balansoar și pornim spre intrarea în casă.

— Ali! Spun înainte să apese pe clanță... mulțumesc.

— Oricând ai nevoie... doar pentru asta suntem prietene.

        Pășim hotărâte înapoi în casă și ne îndreptăm spre livingul mare unde ceilalți vizionau filmul. Adam nu mai era în cameră, așa că Ali profită de ocazie și se așează lângă mine. Îmi întorc privirea spre ea și schițez un mic mulțumesc. După cinci minute în care mă holbez la Paul Walker, Adam își face apariția în spatele meu.

—Ali, ală e locul meu, dispari!

—Bună încercare. Camera e mare, găseşte-ţi alt loc.

— Ali, nu mă fă să repet.

— Că altfel ce? Îi întreabă prietena mea deja enervată. Îi prinde pe Adam de tricou și îl trage mai aproape de ea, urmând ca apoi să îi spună la ureche: Nu știu ce joc încerci să joci aici, dar îți spun de acum să încetezi. Kate nu e una dintre fetele cu care te culci tu de fiecare dată când ai chef și în mod clar nu e atât de naivă pe cât o crezi tu. Acum că am lămurit asta, poți să îți cauți alt loc. Eu nu mă mișc de aici.

       Adam se ridică furios și se îndreaptă spre locul în care se afla fratele meu, dar nu înainte de ai arunca o privire ucigătoare lui Ali. Cred că tocmai a enervat diavolul, iar asta nu cred că e bine pentru vreuna dintre noi.

        După o altă jumătate de oră în care eu am fost prinsă în gândurile mele, filmul s-a terminat, iar Dean a venit cu ideea strălucită de a juca adevăr și provocare. Nu am putut să mă opun în vreun fel, deci am rămas cu speranța ca măcar să nu primesc vreo provocare tâmpită. Și cum norocul nu e de partea mea... Dean e cel care va pune provocările.

— Emma, adevăr sau provocare?

—Provocare, răspunde Emma sigură pe ea... de parcă nu mai cunoaște.

        Dean începe să râdă la comentariul verișoarei sale, iar apoi îşi pune o mână pe bărbie cu scopul de a arăta că se gândește.

— Gata, știu... vine și comentariu lui Dean. Te duci în bucătărie, spargi două ouă, le amesteci cu o lingură de muștar și mănânci o lingură mare.

        Ok, deci oficial asta e cea mai scârboasă provocare pe care am auzit-o. Fără să mai stea pe gânduri, Emma se încruntă la Dean, iar apoi se îndreaptă spre bucătărie și face provocarea. Toți am râs de ea... sau mai bine spus de felul în care s-a strâmbat când a încercat să înghită.

— Bun, deci Liam, adevăr sau provocare?

— Provocare, răspunde Liam hotărât.

       Pe fața lui Dean a apărut un zâmbet care nu prevestea ceva bun.

—Liam, te provoc să te dezbraci, să te duci să sari în piscină și să strigi " sunt un delfin fericit "

       Toţi am început să râdem în timp ce Liam a ieșit în curte pregătit să termine cu provocarea asta. Știam că Liam e puțin mai nebun, dar nu îl credeam în stare să facă asta. După ce Liam s-a aruncat în piscină și a strigat de trei ori " sunt un delfin fericit " s-a îmbrăcat și a venit înapoi în casă. Sunt cam 90 % sigură că l-am văzut pe Dean cu telefonul în mână... probabil Liam o să ajungă vedetă pe internet.

— Kate, adevăr sau provocare? Mă întreabă Dean în timp ce se așează înapoi pe canapea.

— Adevăr... răspund eu nesigură.

— Mă dezamăgești... îl aud pe Dean cum comentează în timp ce gesticulează dramatic... E adevărat că obișnuiai să te ascunzi în dulap dacă vedeai un păianjen în casă?

—Daa... spun rușinată în timp ce toți încep să râdă, iar eu îi arunc o privire urâtă lui Eliot. Nu pot să cred că i-a spus lui Dean asta. Am să mă ocup de el mai târziu... o să am grijă să plătească.

— Și acum că am aflat unde se ascundea Kate... Eliot, adevăr sau provocare?

—Provocare! Răspunde hotărât fratele meu.

—Te provoc să te duci să-mi faci un sandviș.

— Haide frate... doar nu vorbești serios.

— Ba da, răspunde Dean zâmbit... mie foame.

       Eliot se resemnează și merge în bucătărie să își ispășească " pedeapsa "

—Camil, ce alegi?

— Provocare, normal... doar știi că nu sunt o pisică speriată.

       Asta a fost o aluzie la mine sau mi s-a părut... în momentul asta mă abțin cu greu să nu îi zmulg părul ală vopsit din cap.

—Camil, te provoc să îți scrii numele cu fundul pe perete.

— Cred că-ți bat joc de mine... altceva mai bun nu ai?

— Haide Camil, toată lumea știe ce poți face cu fundul... să îți scrii numele pe perete e o nimica toată.

       Camil se resemnează într-un final și face provocarea.

— Și a mai rămas Adam... ce alegi?

— Normal că provocare.

       Pe fața lui Dean apare iar acel zâmbet care nu prevesteşte ceva bun. Se tot uită la mine, apoi la Adam, iar apoi la mine din nou... ok, asta nu e de bine.

— Adam, te provoc să o săruţi pe Kate!

—Nu! Sar ca arsă.

— Haide Kate, e doar un joc... îmi spune Adam în timp ce se ridică și vine spre mine.

        Astăzi nu e una dintre cele mai bune zile ale mele. De data asta nu pot scăpa... daca nu o să-l las o să-și dea seama ca nu am mai sărutat vreau băiat până acum, iar dacă nu.. o sa cedez și el câștigă. Oricum aș privii situația nu o să fie bine pentru mine.

— Ok... răspund într-un final, iar Adam nu mai stă pe gânduri și își lipește buzele scurt de ale mele, asta spre surprinderea mea. Dean, Eliot, Liam și Emma au scos un " oooo " lung, în timp ce Camil mă săgeta cu privirea, iar Ali mă întreba din priviri dacă sunt bine. I-am făcut semn că da, iar apoi mi-am îndreptat privirea spre Dean.

— Deci, ținând cont că toți am luat provocări în afară de tine, ce alegi?

—Provocare! Hai să vedem ce poți! Îmi răspunde arogant.

        Mă uit spre Ali cu subînţeles, apoi la Camil, apoi la Ali, care mă aprobă din priviri.

— Te provoc să te săruți 15 secunde cu Camil!

— De ce cu ea? Întreabă bosumflat.

— Pentru că eu nu am de gând să fac asta, Ali te-ar omorî chiar înainte să începi, iar Emma e verișoara ta.

—Fie, răspunde Dean în timp ce își dă ochii peste cap. Nu e ca și cum nu aș mai fi făcut asta până acum.

       Dean se duce direct la Camil și o sărută... pot să jur că au fost mai mult de 15 secunde și a avut suficient timp să-i numere și toate măselele. Ok, asta devine deja scârbos.

— Și acum ce facem? Întreabă Emma.

—Eu merg la culcare, sunt obosită, îi răspund în timp ce mă ridic și mă îndrept spre camera mea.

—Stai că vin și eu... o aud pe Ali cum strigă.

       Intrăm în camera noastră, iar eu merg să fac un duș relaxant în timp ce Ali își caută pijamalele.

       După 15 minute de relaxare totală, ies din duș și o găsesc pe Emma în cameră.

—Hei... îmi spune Emma tristă. Pot să te întreb ceva?

—Da, ce s-a întâmplat?

—Pai... nimic important. Pot să stau cu voi în cameră? Nu vreau să stau singură, iar singura persoană care nu are pereche e Camil... și sub nici o formă nu o să stau cu ea.

—Ok, din partea mea poți să stai, dar întreab-o și pe Ali.

— Am vorbit cu ea și e de acord.

— Atunci, bine ai venit la nebuni! Eu merg în bucătărie după ceva de băut, revin imediat.

       Am ieșit din cameră și am mers în bucătărie. Am luat o sticlă de suc natural și am dat să urc înapoi în cameră, dar nu am apucat. Două brațe puternice s-au încolăcit în jurul meu.

— Unde crezi că fugi? Îi aud vocea enervantă a lui Adam.

—Cât mai departe de tine... îi răspund în timp ce încerc să scap din brațele sale.

— Dar ce am făcut?

—Ce ai făcut? Mai și întrebi... Uite Adam, nu știu ce joc prostesc încerci tu să joci aici, dar eu nu vreau să iau parte la el. M-am săturat să mă tot iei în brațe și așa mai departe. Găsește altă fată pe care să o chinui.

— Da nu mă joc nimic, prințesă... îmi răspunde în timp ce mă întoarce cu fața spre el.

—Haide Adam, termină! Eu nu sunt una dintre fetele acelea naive cu care te joci tu când ai chef. Poate am fost eu o tocilară, dar nu am fost, nu sunt și nici nu voi fi vreodată proastă. Caută-ţi altă jucărie!

—Da eu nu mă joc... îmi răspunde în timp ce face o față de cățeluș care e menită să mă impresioneze.

— Adam, da-mi drumul!

— Nu vreau! Kate, eu nu mă joc cu tine...

—Nu te joci cu mine la fel cum nici eu nu știu matematică... îi spun ironic. Adam, vreau să-mi dai drumul...

       Nu mai apuc să termin propoziția pentru că Adam și-a lipit buzele de ale mele. Nu pot să spun că nu îmi surâde ideea de ai răspunde la sărut, dar asta ar presupune să fac exact ceea ce vrea el și nu, nu o să fac asta. Îmi pun mâinile pe pieptul lui și îl împing cât pot de tare. Nu am reușit să îl mișc nici măcar un centimetru, dar măcar m-am desprins din sărut. Adam s-a uita câteva secunde confuz la mine, dar apoi a revenit la normal dându-se doi pași în spate.

— Ce a fost asta? Întreb iritată. Ți-am spus ca nu am de gând să intru în jocul tău așa că lasă-mă în pace!

        Nu îl mai las drept la replică. Îmi iau sticla de suc și urc în fugă scările care duceau la camera mea.

       Intru în cameră și spre fericirea mea constat că sunt singură. Închid ușa, iar apoi mă arunc în pat. Iau prima pernă pe care o găsesc, mi-o pun pe față și țip cât pot de tare. Sper doar să nu mă audă nimeni. Nu îmi vine să cred că Adam m-a sărutat din nou... și asta după ce i-am " trântit " tot ce gândesc în față. Băiatul asta ori are o problemă, ori își joacă jocul prea bine. Și ca totul să fie și mai perfect telefonul dragei mele prietene Ali, începe să sune. De ce oare trebuie să aibă ca ton de apel Taylor Swift - I know you were trouble...

No apologies. He'll never see you cry,

Pretends he doesn't know that he's the reason why.

You're drowning, you're drowning, you're drowning.

Now I heard you moved on from whispers on the street

A new notch in your belt is all I'll ever be

And now I see, now I see, now I see

He was long gone when he met me

And I realize the joke is on me, yeah!

I knew you were trouble when you walked in

So shame on me now

Flew me to places I'd never been

'Til you put me down, oh

I knew you were trouble when you walked in

So shame on me now

Flew me to places I'd never been

Now I'm lying on the cold hard ground

Oh, oh, trouble, trouble, trouble

***

~ Adam POV ~

        După ce Kate a fugit în cameră și m-a lăsat " cu buza umflată " am mers în cameră lui Liam. Intru în cameră și mă arunc direct în patul lui Dean.

—Bună și ție, îmi spune Liam în timp ce își dă ochii peste cap.

—Liam, nu mă enerva și tu!

— Să înțeleg că micuța și inocenta Kate îți dă bătăi de cap în legătură cu pariul?... pariu pe care erai așa sigur că o să-l câștigi. Ți-ai cam pierdut antrenamentul; îmi răspunde Liam zâmbind.

—Calmează-te... pariul e făcut pe toată săptămâna, iar asta a fost numai prima zi. Nu mi-am ieșit din mână, doar că ea nu e așa de naivă pe cât o credeam eu. Mi-a spus în față acum câteva minute că nu știe ce încerc să fac, dar că e sigură că nu vrea să participe, iar eu mi-am forțat norocul și am încercat să o sărut. M-a împins cu toată forța ca apoi să mă întrebe de ce am făcut asta. E destul de încăpățânată, dar o să cedeze, sunt singur. Ceda și în seara asta, dar cred că micuța mea soră a avut ceva de-a face cu încăpățânarea ei. Pariul rămâne valabil. Eu nu pierd niciodată! Ai grijă să nu afle altcineva de pariu... altfel o să pierzi!

— Normal că nu! Dacă află Eliot, o să îi spună sigur... și probabil o să îți dea și un pumn. Dacă află Dean o să afle și Camil care o să îi spună doar pentru a-și bate joc de ea, Emma stă cu ele în cameră deci nici ea nu trebuie să afle.

—Mă rog... sincer nu mă interesează de părerea lor. Mai puțin de-a lui Eliot, mă înțeleg prea bine cu el.

       Mă ridic din pat și mă îndrept spre bucătărie cu gândul de a mânca, iar apoi o să merg să fac un duș.

***

~ Kate P.O.V. ~

       Telefonul s-a oprit într-un sfârșit din sunat, iar eu oftez ușurată. Destinul își bate joc de mine. Care erau șansele ca versurile melodiei să se potrivească cu starea mea de spirit?!

       Gândul îmi zboară iar la Adam. Spre surprinderea mea, am reușit să rămân cât se poate de calmă mai devreme, chiar mi-am dorit să îi răspund la sărut... să îi mai simt buzele moi peste ale mele... Gata Kate, nu te mai gândi la asta, îmi spun cu speranța de a funcționa. Chiar nu vreau să-i cad în capcană... nu vreau să îl las să-și bată joc de mine..

       Mă ridic și merg spre geamantanul meu pentru a-mi căuta pijamalele. Mă îmbrac cu pantalonii scurți și maieul crem, iar apoi mă arunc înapoi în pat. Aprind televizorul și îl pun pe desene, apoi încerc să dorm. Chiar am nevoie de puțină odihnă după toată ziua asta... mai ales că mâine trebuie să mă gândesc serios la cum o să stau departe de Adam.