─ Am trăit să o văd și pe asta. Spune Luke doar stând și punându-și mâinile în sold.

Mă oprisem să-l mai ascult pe Luke gândindu-mă la posibilitatea ca acea fată să fie imună la o putere ca cea a Karlei. Adică asta era singura variantă.

"Încerci să te convingi că nu e nimic bizar la mijloc, ceea ce nu înțeleg. Dar poate e altceva."

─ Railly! Îmi pocni din degete Luke in față. Trezirea. Vorbeam cu tine. Ce ai pățit?

─ Nimic... Eram doar puțin pierdută printre gânduri.

─ Te pierzi cam des printre gânduri. Știi că poți să-mi spui orice și rămâne între noi, nu?

─ Nu am nimic să-ți spun. Trebuie să plec. Pa! Îi spun eu și mă teleportez în interiorul clădirii undeva la primul etaj.

Acolo, pe hol, o văd din nou pe acea fată cu ochi de gheață, puțin surprinsă că am apărut în fața ei de nicăieri.

─ Lasă-mă să ghicesc, te poți teleporta? Spune ea revenind de la surprindere înapoi la calmitate.

─ Cum ți-ai dat seama? Poate am fost invizibilă în tot acest timp și te-am urmărit. Spune eu râzând puțin.

─ Asta ar fi cam neliniștitor, dar mi-aș fi dat repede seama. Umbra te trădează, asta și micul nor de lumină care a apărut odată cu tine. Spune ea râzând scurt.

─ Cât despre puterile tale, care sunt? O întreb curioasă.

─ Să nu-ți fie frică, dar, am puterea de a controla mințile. Dar nu în modul în care crezi. Pot face ce crezi tu doar pentru o scurtă durată. Încă nu am control absolut a ceea ce fac. Nu-ți face griji, sunt responsabilă cu asta. Karla nu a fost capabilă să-și folosească puterile pe mine deoarece, având abilitatea asta puterile ei nu mă pot afecta.

─ Oh... Asta e interesant. Spun eu puțin speriată de ceea ce poate face.

─ În regulă, știi unde e biroul directorului? Pe el în căutam. Schimbă ea subiectul.

─ La parter, vrei să te conduc? o întreb eu.

─ Ah, nu. Îl găsesc eu. Mulțumesc. Pe mai târziu, Railly. Pleacă fata.

Atitudinea ei nonșalantă mă sperie puțin.

"De unde îți știe numele? Nu i l-ai spus, și nici ea nu l-a spus pe al ei."

Nu-mi amintesc să fie în jur înainte să apară Karla, și ea sigur nu mi-a spus pe nume.

─ Hey, așteaptă puțin! strig eu și o ajung din urmă pe bruneta cu ochii albaștri care era deja în capul scărilor.

─ Da? se oprește întorcându-se pe călcâie spre mine.

─ Nu mi-ai spus numele tău. Și cum îl știi pe al meu? o întreb eu puțin confuză observând o grimasă pe fața ei.

─ Mă numesc Avery. Și am avut o presimțire că numele tău ar fi Railly. Am auzit câțiva elevi vorbind despre tine. Plus că ești singura roșcată pe care am văzut-o în jur. Spune ea trecându-și mâna prin părul ei în valuri.

─ Oh, am înțeles! Ei bine, pe mai târziu, Avery. Îi spun zâmbind, această zâmbindu-mi înapoi și coboară scările.

Nu știam dacă fata spunea adevărul sau nu în legătură cu puterile ei. Din câte știu eu, oricine poate minți pe oricine. Sau poate sunt eu prea paranoică. Sincer nu m-ar mai mira.

"Exagerezi" îmi spuse Elyiria.

Mai spune asta odată. Știind că prietenul tău ți-a pus pistolul la tâmplă în timp ce te simți vinovată pentru că i-ai promis mamei lui că o să ajuți și el e la naiba în praznic cine știe pe unde. Hai.

"Touché.." spune ea.

Trecuse deja o altă oră și decid să fac o vizită celor din al doilea an în sala de sport. Nu cred că se supără nimeni. Intru în sală făcându-mi drum pe margine, încercând să nu atrag prea mare atenție, asta până văd o minge de basket care zboară spre mine și fără să gândesc mă teleportez câțiva metri mai încolo.

─ Hei, ești bine? Scuze pentru asta, dar nu știam că o să fie cineva în partea asta de sală. Spune unul dintre elevi venind spre mine.

─ Păi... A fost și vina mea... Eu am intrat aici.... Spun eu gura mea formând o linie dreaptă.

─ Tu de unde ești mai exact? Adică nu ești în echipa noastră... Spune el neștiind ce fac eu acolo.

Acum că mă gândesc, să spun asta cu vocea tare e puțin cam ridicol...

─ Uhmm, căutam pe cineva, dar acel cineva pe care îl caut nu este aici. Așa că ar trebui să plec. Scuze pentru deranj. Spun eu vrând să plec.

─ Pe cine cauți mai exact? Sunt sigur că te pot ajuta.

─ Păi... Un anume Ryan Anderson... A pierdut desenul ăsta și voiam să îl returnez.

─ Pot să văd? Mă întrebă acesta și eu îi arăt desenul, specific semnătura, acesta făcând ochii mare. Anderson s-a întors. Spune el.

─ Îl cunoști? Întreb curioasă.

─ E o poveste lungă... Îți pot spune după oră. În regulă, ne întâlnim în față sălii, în regulă? Îmi spune el.

─ Am înțeles, mulțumesc. Spun eu și ies din sală și mă așez pe o bancă din apropiere.

După ce am auzit clopoțelul îmi îndrept atenția către clădirea sălii de sport și văd cum toți elevii ies, totodată și băiatul cu care am vorbit. Acesta mă observă și vine către mine.

─ Nu așteptăm că vei aștepta, dar apreciez determinarea ta. Apropo, îmi poți spune Zain. Se prezintă.

─ Railly. Îi răspund eu cu un zâmbet. Îmi poți spune ce știi despre acest Ryan Anderson?

─ Anderson, mă rog, Ryan, a fost unul dintre colegii mei preferați, băiat bun, era foarte calm și calculat. Și în același timp o față obosită de zici că o făcea doar pentru a evita ca lumea să vorbească cu el. Spune el cu un râs. A părăsit academia din câte știu, a renunțat anul trecut din cauza unui incident... Spune făcând o pauză. Cred că ai auzit despre asta, e un subiect care circulă. Cred că ai auzit măcar odată despre "băiatul cu alter ego-ul" deși sincer mi se pare lipsă de respect că nu s-au străduit să-i rețină numele, în același timp e un lucru bun pentru că nu foarte mult lume îl cataloga în felul acesta. Spune Zain gânditor.

─ Ce s-a întâmplat mai exact, din câte am avut și-a pierdut puterile odată cu alter ego-ul...

─ Nu știu dacă și-a pierdut puterile, nu prea am reușit să țin legătura cu el. Incidentul a fost iscat de către un alt elev care a profitat de calmitatea lui Ryan, până a aflat că și el are o limită. Băiatul aceluia îi plăcea să facă glume proaste, și dacă cineva comenta la adresa lui se isca o ceartă ca la telenovele. Doar că de data asta a fost diferit, făcuse o glumă la adresa lui Ryan, care nu a fost luată în seamă, așa că băiatul continuă, iar Ryan ia spune să se oprească, dar când el nu a vrut și a spus ceva despre familia lui Ryan, atunci acesta a izbucnit...

─ Adică? Întreb intrigrată.

─ Să spunem că a fost o mică urmărire prin cantină, câteva mese și scaune răsturnate, doar că Ryan era mai agil și mai rapid decât acel băiat, la prins și la pus la pământ... Au intervenit alți doi elevi care i-au despărțit...

─ Asta a fost tot? Ce la determinat să renunțe? Întreb eu confuză.

─ Asta nu a fost tot... A fost un schimb de replici dintre Ryan și prieteni de-ai băiatului, care au aprobat că citez "nu e în toate mințile și de asta familia lui e un dezastru", aici cred că îți dai seama că acel comentariu toată calitatea s-a dus și a fost ceva mai mult ca un scandal... Alți trei au fost răniți, asta pentru că Ryan nu a putut să-și controleze puterile speciale și i-au scăpat de sub control.

─ Puteri speciale?

─ Nu știu exact cum să explic, dar Ryan era puțin mai special. Pe lângă puerile lui, mai avea o anumită putere care îi permitea să controleze focul, doar că flăcările erau albastre. Evident Ryan a fost suspendat o săptămână, dar nu a revenit după. Și de atunci au apărut fel și fel de speculații. Eu unul m-aș bucura să-l revăd la Atlantis, dar dacă ai un desen făcut de el, înseamnă că s-a întors în Westhavens.