─ Îmi amintesc... Dar asta a fost demult. O să-ți treacă. Spun eu încercând să ignor subiectul.

─ Ei haide, nu-mi face asta. Nu ți-a fost dor de mine nici măcar puțin?

─ Poți să-mi spui ce cauți aici? Schimb eu subiectul.

─ Curiozitatea ma adus aici. Am văzut o strălucire violet în parc, m-am apropiat să văd ce era, am văzut portalul și cred că știi restul, sunt prea nesăbuit pentru binele meu. Spune el cu mâna la ceafă.

─ Amândoi suntem... Spune eu cu jumătate de gură.

─ Că veni vorba, nu ai de gând să vii la petrecere?

─ Nu prea e în genul meu. Spun uitându-mă către Hellen care rămase tăcută în tot acel timp.

─ Zach! Am uitat să spun că trebuie să.... Se auzi vocea unei fete din spatele lui Zach, care se oprește din vorbit când ne vede, uitându-se atent la mine de sus în jos, avea părul șaten cu vârfurile albastre și ochii ei erau un amestec de verde și maro.

─ Oh, Karla! Bine că ai venit, ea e Liv, prietena mea din generală, Liv ea e Karla, mi-a oferit puțin ajutor aici.

─ Îmi poți spune și Railly. Zâmbesc întinzându-mi mâna.

─ Deci tu ești fata care peste care nu a putut trece? Spune ea uitându-se critic la mine.

─ Ai un aer… diferit. Ești genul de persoană care nu lasă pe nimeni să se apropie, nu-i așa? Îi răspund ignorând remorca ei.

─ Observatoare, nu? Dar nu e treaba ta. Spune ea cu un zâmbet forțat.

─ Poate că nu, dar e păcat. Ai putea fi surprinzătoare dacă ai lăsa garda jos. Spun încruntându-mă ușor.

─ Surprinzătoare? Nu am nevoie să impresionez pe nimeni. Râde ea scurt

─ Poate că nu, dar chiar și cei mai independenți dintre noi au momente când simt nevoia de sprijin. Nu e nimic rău în asta. Zic cu o urmă de îndrăzneală în voce.

─ Nu subestima niciodată singurătatea, Railly. Am fost mereu pe cont propriu. Ea e cel mai bun aliat al meu. Spune ea privind fix în ochii mei făcându-mă să tresar, iar Zach reacționase punându-i mâna la ochi.

─ Mă bucur că ne-am revăzut. Ne mai auzim! Pa! Spune el plecând atrăgând-o pe Karla după el, șoptind ceva la urechea ei ce nu am putut înțelege.

    Mă uit la Hellen și dau din umeri la fel de confuză ca și ea. Zach are talentul de a-și face cei mai "interesanți" prieteni, câteodată persoane de care ai vrea mai degrabă să stai departe decât să vorbești sau să ai legătură. Ar fi trebuit să-i spun, dar am fost distrasă de acea Karla, și nu înțeleg care e problema ei cu mine.

─ Știi, brusc petrecerea pare interesantă, deci cred că nu ar fi o idee atât de rea să merg și eu. Adaug eu înainte de a intra cu Hellen în cameră.

─ Deci brusc ești dornică să mergi la petrecere? Cum așa? Oh, am înțeles acum...

─ Despre ce vorbești? Ce ai înțeles? Întreb confuză.

─ Cineva e geloasă?

─ Nu vorbi prostii. Adevărul motiv e că vreau să-l conving pe Zach să se întoarcă înapoi cu mine. Când este oricum petrecerea asta?

─ Vineri, după ora șapte.

─ Înseamnă că am mai puțin de o săptămână.

"Mult noroc cu deschiderea portalului încât să nu-și de-a seama că ești tu. Mai ales că această Karla nu suflă în ceafă"

─ Și cum ai de gând să îl convingi? Ai vreun plan? Spune ea.

─ Păi, o să-l fac să-și dorească să se întoarcă, și fără să își dea seama o să-mi folosesc colierul să deschid portalul. Nimic mai simplu.

─ Nu complicat. Dar ești sigură de asta? Mă întreabă Hellen.

─ Nu. Deloc. Dar merită încercat, nu? Încă am nevoie de cineva să o țină ocupată pe Karla. Nu vreau să intervină. Chiar nu mai vreau ca altcineva să afle că pot călătorii între lumi.

    Între timp ce vorbeam Alice își face apariția și ea în cameră, vizibil frustrată.

─ Te simți bine? O întrebă Hellen încercând să fie serioasă.

─ Ți se pare că arăt bine? Am pierdut serialul meu preferat pentru că unul dintre elevi s-a gândit că ar fi o idee bună să lovească unul dintre pereții academiei!

─ Cine ar lovii un zid de beton? Întrebă Hellen confuză.

─ Alice, numele elevului era cumva Zach, nu?

─ Da, îl cunoști?

─ Da, ai fi surprinsă de câte ori a lovit pereții din casa lui și făcut o gaură în ei.

─ Din ce sunt pereții voștri? Carton? Întrebă Alice încă iritată.

─ Ceva de genul, se sparg ușor.

─ Păi, acum are două degete luxate, dacă nu rupte. Dar chiar... Cum a ajuns aici parcă numai tu ai colierul?

─ Exact, numai eu, dar portalul prin care am ajuns a rămas deschis pentru câteva minute bune și Luke s-a întâmplat să fie acolo. Locul nepotrivit, momentul nepotrivit.

─ Putem vorbi despre asta mâine, e târziu. Spune Hellen dând stingerea.

─ Apropo Railly, mă bucur că te-ai întors. Spune Alice.

✧✧✧

    Dimineața următoare eram singura trează la ora cinci, așa că ies din cameră și mă plimb prin curtea academiei inspirând aerul rece al dimineții privind răsăritul de pe o bancă.

─ Nu mă gândeam că o să te văd aici. Aud vocea prea cunoscută a lui Zach, avea mâna bandajată cu două degete puse în atelă.

─ Deci nu mă cunoști îndeajuns de bine. Îi răspund eu.

─ Hey haide, nu-mi face asta. De ce mă urăști?

─ Cine a spus că te urăsc? Nu o fac, încă vreau să te văd respirând, când vine vorba de metri, astea sunt detalii.

─ Asta cam intră în categoria că nu mă vrei în preajmă și nu mă agreezi.

─ Ce-ți mai face mâna? Schimb eu subiectul.

─ Destul de bine, nu e fost ceva grav... Cred că ăsta e un semn că ar trebuii să mă opresc. Sunt alte detalii despre care ar trebuii să știu?

─ Nu cred... Apropo, ai vreo super putere?

─ Nu, de ce? Karla a zis că e imposibil pentru cineva care nu e născut în lumea asta să aibă puteri.

─ Imposibil?

─ Asta mi s-a spus.

    Mama menționase ceva despre faptul că nu are puteri. Dar de ce eu am?

"Poate e o capcană, nu-l lăsa să știe că ai puteri."

─ Și Zach... Am o întrebare...

─ Care este, draga mea.

─ Mi-e dor de casă, ție nu? Adică, sigur au luat-o razna când au aflat că am dispărut.

─ Sincer... Îmi lipsește unchiul și mama, pe cât de cicălitoare ar fi, chiar nu vreau să o văd cum suferă... Sunt singurul ei copil... Mă simt cam prost că trebuie să îi fac asta...

    Spune odată că vrei să te întorci!

─ Zach! Aici erai! Oh, salut roșcat-o.

    Nu ea din nou... A meritat să încerc.

─ Ups, cred că trebuie să plec, pe mai târziu Liv! Spune el plecând.

    De ce apare în cele mai nepotrivite momente? Nu-mi place fata asta.