A venit și următoarea mea zi într-o lume diferită de cea cu care am fost obișnuită, dar în același timp similară.

─ Mai ai vreo întrebare? Mă întreabă Alice, care vorbea despre ceva dimineața, dar nu am reținut nimic.

─ Una, care e puterea ta? Spun, amintindu-mi că nu știu ce puteri au cele două.

─ Păi, are un nume, "Sonoreflexie", asta înseamnă că pot recrea orice sunet sau orice voce aud. Spune și râde scurt.

─ Și tu, Hellen?

─ Invizibilitate, la propriu. Spune ea și face o demonstrație, dispărând pentru câteva secunde, apărând din nou în spatele lui Alice.

─ Mi-aș dori ca puterea mea să fie la fel de uimitoare ca ale voastre... Spun uimită de ce pot face ele.

─ Încă o întrebare, Hellen... Cum rămâne cu echipa?

─ Rămâne valabil... Am vorbit cu Luke și mi-a zis că ne vedem în sala de sport... Atunci au antrenament, numai bine avem și noi. Îi explică Hellen, iar eu sunt complet pe dinafară.

─ Nu mai înțeleg nimic...

─ Am uitat să îți spun. Ei bine, cum vom rămâne doar trei membri, deoarece o colegă va pleca în curând, și cum e nevoie de minim patru membri pentru o echipă completă, i-am propus unui prieten să ne alăturăm, astfel formând o echipă completă. Alte întrebări?

─ Una, este el singur?

─ El și un prieten de-al lui, cu noi patru vom fi șase pentru moment, și rămânem cinci... Simplu.

─ Da, știu matematică, dar mă refer la faptul că nu va spune nimeni nimic?

─ Nu... La sfârșitul primului an, elevii dau un test al aptitudinilor, și trebuie făcut în echipe de minim patru membri.

─ Am înțeles... Spun gânditoare.

    După câteva minute în care am rămas numai eu și Alice, ea îmi face cunoștință cu fata care nu avea de gând să rămână mult timp.

─ Să ți-o prezint pe cealaltă membră, temporară, a echipei, Emily. Emily, ea e Railly, vine de pe pământ.

─ Serios? Nu am mai întâlnit pe nimeni de acolo, dar știu că academia a mai avut elevi de pe pământ. Spune aceasta.

─ Oricum, trebuie să ne grăbim ca nu cumva Hellen să nu se enerveze pe noi... Știi cum e când o facem să ne aștepte... Spune Alice.

✧✧✧

    Când am ajuns în sala de sport, Hellen era acolo și ne aștepta cu ceilalți doi băieți.

─ În sfârșit, începusem să-mi fac griji, pe unde umblați? Spune răstit Hellen.

─ Scuze... Dar am avut o mică reținere... Se scuză Alice.

─ Și acea reținere se numește? Spune unul dintre băieți.

─ Se numește "nu e treaba ta", Max... Se răstește Emily la el.

─ De ce ești arțăgos cu mine, doar am întrebat... Spune el.

─ În loc să vă certați mai bine ne-o prezentați pe noua voastră prietenă.

─ El e Luke. Îmi șoptește Alice.

─ Mă pot prezenta și singur. Spune el.

─ Iar cel care se certa cu Emily, e Max... Sunt frați, dar nu se înțeleg și nu cred că au făcut-o vreo dată... Spune privind cu dezamăgire spre ei doi.

─ După cum am spus, ea e Railly. Și bănuiesc că o să facem echipă de acum încolo. Spune Hellen, întrerupându-i pe cei doi frați care se certau.

─ Stai așa. Nu am spus încă că am acceptat... Eu sunt căpitanul, și eu decid asupra echipei mele.

─ Ai face bine să accepți, pentru mi-am călcat pe orgoliu și ți-am cerut ajutorul și suntem prieteni și ne cunoaștem de atâta timp... Începe Hellen să spună foarte hotărâtă, mergând spre el.

─ Încerci să mă șantajezi emoțional? Ridică el o sprânceană suspicios.

─ Nu am o altfel de procedură pentru asta... Spune ea mimând gânditoare.

─ În regulă. Vom fi o echipă... Fericită? Știu până unde te poate duce mintea aia diabolică. Cedează el.

─ Da. Acum suntem în formulă completă. Spune aceasta zâmbind larg.

─ Voi doi de cât timp vă cunoașteți? Întreb.

─ De patru ani... Ne-am cunoscut în generală... Spune Luke.

    După acestea a intrat și profesorul care trebuia să noteze echipele și dacă o să rămână așa și anul următor. După asta face prezența și când ajunge la mine face o pauză și se uită fix în ochii mei și mă întreabă pe un ton plat:

─ Și ai ceva probleme medicale de care ar trebui să știu?

─ Nu din câte știu. Răspund.

─ În regulă, vom afla mai încolo dacă e posibil să ai vreo putere, toți elevii care i-am avut de pe pământ până acum n-au avut nici una. Spune el căutând printre hârtii.

─ Nu pot zice că nu mi-am pierdut speranța după asta. După am fost lăsați "să ne mai exersăm puterile", însemnând să stau pe margine să mă uit.

─ Ești în regulă? Îmi spune Luke văzându-mă că stau departe.

─ Sunt bine, doar că, dacă ne pune să ne folosim puterile, eu voi fi în dezavantaj. Spun și ridic din umeri.

─ Nu-ți face griji, acum completează fișa cu echipele deci avem timp berechet să încerci să o activezi... Mă asigură el.

─ Dacă am una. Tu ce putere ai?

─ Eu? Am super viteză, și dacă o folosesc la capacitate maximă aș putea depăși viteza sunetului. Spune foarte mândru de el. Dacă vrei îți zic și puterile celorlalți....

─ Pe ale lui Hellen și Alice le știu...

─ Deci sar peste ele două. Încep cu Max, care are puteri telekinetice. Sora lui, Emily, are ochii cu laser, deci când se holbează la tine ceva nu e de bine și vrea să recunoști.

─ Tu ce putere crezi că aș avea? Îl întreb gândindu-mă la puterile celorlalți.

─ Nu știu ce să zic... Ai putea avea oricare dintre puterile astea sau oricare alta... Spune dând din umeri. Nu se ia după un anumit criteriu.

─ Deci doi supereroi pot avea aceeași putere?

─ Aceeași sau una similară, care face același lucru. De asta de copii suntem învățați să fim responsabili cu puterile noastre... Unii au învățat-o... Unii mai puțin.

─ Despre ce poveștiți acolo? Ne întreabă Hellen.

─ Doar îi spuneam despre puteri, ce puteri ar putea avea și chestii de astea....

─ În regulă... Puteam să îi explic și eu toate astea... Spune ea.

─ Te-am scutit de un efort "supraomenesc" de a da cuiva explicații... Spune el făcând ghilimele în aer. Pentru că tu nu dai niciodată explicații și te aștepți ca oamenii să înțeleagă din prima ce tot îndrugi tu acolo.

─ Ha ha... Foarte amuzant... Nu chiar așa... Uneori am și eu zile mai proaste în care nu sunt în cele mai bune stări. Se scuză ea.

─ Ești în una din zilele alea? Spune Luke scurt.

─ Nu, dar dacă continui cu impertinența, s-ar putea să fiu! Începe să devină puțin nervoasă.

─ Hei, am o întrebare... Cum voi afla ce putere am? Intervin ca Hellen să nu îl mai omoare din priviri pe Luke.

─ Va fi partea cea mai grea... Și după va trebui să vedem și ce limite ai... Spune Max.

─ Limite?

─ Ce nu poți face și ce nu ar trebui să faci cu acea putere... Mai pe scurt, chestii care nu o să meargă sau o să te rănească. Îmi explică.

─ Nu credeam că există limite pentru puteri... De-aia se numesc puteri... Spun cu un aer puțin dezamăgit.

─ Există... Și fiecare dintre noi le aflăm de când ne apar puterile. Completează Emily.

─ Vă puteți pierde și puterile? Spun următoarea întrebare, la care s-au blocat pentru un moment, gândindu-se.

─ Sincer nu știu dacă e posibil... Nu am auzit de asta până acum... Începe să îmi explice Emily.

─ Eu da... Spune dintr-o dată Luke.

─ Serios? De unde ai auzit? Spune Hellen.

─ De la toată academia? Nu i-ai auzit pe cei din anul al doilea cum vorbeau despre fostul lor coleg? Cel cu alter ego-ul? Care și-a pierdut puterile odată cu acesta... Explică Luke și mă pune puțin pe gânduri.

    Alter ego? Am mai auzit eu de asta undeva... Dar unde? Îmi amintesc că am citit despre asta. Despre o a doua ta personalitate... De parcă ar fi două versiuni ale tale diferite.