Din contră, Summer...

Se aplecase asupra ei în văzul tuturor, lăsându-și mâna să se oprească pe mijlocul ei și să o facă să tresară, revendicând-o, cumva, înfierând-o.

Cred că sunt singurul care te-ar putea stăpâni vreodată.

Strângând perna la piept, Summer gemu și hotărî să se ridice. Nu avea rost să se mai chinuie să adoarmă. Trecuseră deja prea multe ore de când se băgase în pat cu senzația aceea dubioasă din stomac, cu nodul din gât și ochii tulburi. Ducele de Shrewsbruy îi spusese toate acelea și o privise în suflet când se autointitulase stăpânul ei. Summer își strânse pumnii și sări din pat, așezând rapid halatul pe corpul ei.

Cum îndrăznise?!

Bineînțeles că nu avea dreptate. Nimeni nu o va putea stăpâni vreodată, cu atât mai puțin îngânfatul de el. Totuși, nu trecea o secundă fără să retrăiască senzațiile de la masă. Cum putea fi Thaddeus șarmant și în același timp poruncitor? Cum putea fi ducele amuzant și enervant de-odată? Cum era posibil așa ceva?

Ochii i se opriră asupra unui punct fix din cameră când luă hotărârea de a-i arăta ea lui Thaddeus cam câtă influență avea asupra ei. Abandonă papucii pentru a scoate cât mai puțin zgomot. Nu avea nici măcar nevoie de o lumânare. Cunoștea conacul cu ochii închiși. Își petrecuse șaptesprezece – aproape optsprezece – ani din viața ei aici, pe aceste coridoare. Phantom dormea la picioarele patului, așa că nu o auzi când părăsi camera, ceea ce era bine. Probabil câinele ar fi alertat întreaga casă.

Cu atenție, începu să se îndepărteze de aripa familiei spre aripa nordică, unde erau cazate familiile nobililor și, implicit, Thaddeus, care făcea parte din familie în mod indirect. Își mușcă violent buza, atentă la fiecare zgomot. Dacă o vedea cineva așa, reputația ei ar fi fost iremediabil afectată. Totuși, trebuia să o facă. Thaddeus avea nevoie de o lecție. De altfel, o făcea din considerente meschine; i se părea că ducele era periculos pentru ea. Nu știa în ce mod, dar îi amintea puternic de șarpele care îi promisese amăgitor eternitatea unei copile care ar fi trebuit deja să simtă că o are. Și Dumnezeu să o ierte, dar era la fel de curioasă și de nechibzuită precum Eva.

În timp ce trecea prin casă, se gândi că cel mai periculos la Thaddeus era modul în care vorbea cu ea. Răutăcios, totuși cu glasul cu un ton mai jos, mai seducător. Îi făcea pielea să se furnice, stomacul să se strângă și să simtă că se topește. O înnebunea, ce-i drept. Iar ea prefera să îl alunge înainte ca arșița din interiorul ei să o cuprindă în flăcări amețitoare și să se piardă. În momentul acesta, Summer nu își dădea seama, dar se temea de dragoste, se temea să se îndrăgostească de un bărbat rece care nu ar fi putut-o iubi cu o pasiune echivalentă celei la care ea visa.

Se lipi de perete când auzi vocile joase ale ducelui și ale valetului său. Îl întorcea din pragul camerei lui din dorința de a-i arăta ceva. Probabil că până și sfinții țineau cu ea de aranjaseră această întorsătură. Rânji, târându-se îndemânatică până în dormitorul ducelui. Se trezi înăuntru cu un icnet triumfător. Acum secretele lui erau ale ei.

Credea că o putea controla? Ha! Avea ea să îl controleze pe el, iar pentru asta trebuia să găsească orice printre lucrurile ducelui care ar fi ajutat-o să îl șantajeze. Păși în sanctuarul masculin uluită cumva de dezordinea la care nu s-ar fi așteptat. Un halat atârna într-o parte, câteva perechi de cizme în cealaltă parte. Pe biroul micuț din colț foi atârnau în dezordine, șoptindu-i lui Summer că ele ascundeau arma pentru a-l înfrânge pe înfânfat. Cu degete tremurânde, ignorând sugestia mirosului lui, Summer se apropie și începu să dea pagină cu pagină, mijindu-se la documente. Contracte, acte de proprietate... Oftă dezamăgită și le lăsă într-o parte. Trebuia să găsească o corespondență. Mereu corespondența putea deveni... compromițătoare. Poate avea o amantă căreia îi scria lucruri murdare. Lui Summer nu îi păsa ce găsea cât timp acel ceva era murdar.

Se încruntă înaintea unei pagini scrise cu cerneală roșie. Era o listă, o înșiruire de culori care corespundea cu niște cifre. Cifre care se repetau cu regularitate de una, două, trei... Tresări șă lăsă hârtia jos când realiză că ușa se deschisese în spatele ei. Brusc nu mai era singură în cameră. În ea se afla și șarpele ei care putea domina până și spațiul acesta suficient de vast. Înghiți în sec și își coborî capul, pregătită să audă strigăte, să fie chemați servitori, apoi Bryght... Și dacă Bryght ajungea aici și o vedea astfel, avea să fie încuiată în camera ei pentru tot restul vieții. Nu avea să îi mai permită sezonul anul care venea, iar ea avea să nu întâlnească niciodată un erou care să îi jure iubire eternă.

Apoi însă, cât timp Summer își proiecta viitorul sumbru, nu se întâmplă deloc așa cum bănui. Thaddeus nu icni, nu chemă servitorii, pe duce, armata, pe rege și pe Dumnezeu. Pur și simplu pașii lui se simțiră din ce în ce mai aproape, iar mâna lui gigantică se opri pe șoldul ei. Îi putea simți pieptul pe spatele ei, îi putea simți coapele puternice lângă picioarele ei și putea simți... putea simți o parte impresionant de tare din corpul lui lipită de fundul ei.

— Nu credeam că am cerut companie în seara asta, șopti glasul ducelui aproape de urechea ei, făcând-o să se înfioare. Cel puțin nu una atât de drăguță.

Buzele lui se opriră pe lobul urechii ei și o mușcă ușor, făcând-o să tresară. Sfârcurile i se întăriră involuntar, pielea i se ridică pe ea la fel de involuntar, iar gâtul ei scoase fără să vrea un geamăt. De când îi făcea atingerea ghețarului acestuia plăcere? Simțindu-i parcă neliniștea care i se strângea în stomac, mâna lui Thaddeus urcă de pe șold pe abdomen, acolo unde corpul ei forma vârtejuri amețitoare, apoi mai sus, aproape de sân, până ce degetele bărbatului atinseră sfârcul, începând să se joace cu el. Summer își mușcă buzele și oftă, lăsându-și ușor capul pe umărul lui. Thaddeus credea că era altcineva, o prostituată adusă pentru a-i satisface poftele desfrânate. Dar Dumnezeule, în momentul acesta nu avea nimic împotriva acestui aspect. Se simțea prea bine în mâini inamice.

Curiozitatea o nimicise de foarte tânără și își pipăise cândva sânii, uluită de modul în care corpul i se transforma, se schimba, se împlinea. Totuși, niciodată atingerea sfârcurilor ei nu o purtase așa departe. Niciodată nu se atinsese astfel. Înghiți în sec când degetele lui o ciupiră în joacă, în timp ce mâna lui o prinse pe a ei și o așeză pe masă, lăsându-se ușor în față, împingându-și trupul spre ea. Summer gemu, amețită de senzațiile pe care le simțea. Era ca și cum din corp i se scurgea însuși sufletul. Aerul pe care îl simți pe picioare când mâna lui începu să îi ridice cămașa de noapte o excită și mai tare. Se îmbătase cu vocea lui, cu modul în care mâna lui se simțea pe coloana ei. Uitase pentru ce venise. Tot ce conta acum era ce simțea, o premieră exotică de emoții pe care nu crezuse vreodată că Thaddeus era capabil să i le trezească. Înghiți în sec în clipa în care își dădu seama că se mințea singură; știa ce putea trezi ducele în ea și se temea de asta.

Buzele lui se apropiară din nou de urechea ei, vorbindu-i:

— Când ai de gând să spui ceva, Summer? După ce te deflorez?

Summer își deschise ochii încețoșați de dorință. Thaddeus știa. Știa, totuși mâna lui se jucase cu sfârcul ei, buzele lui îi atinseseră urechea, iar masculinitatea lui se împingea încă în fesa ei, conștientă. Întregul corpul i se rigidiză și înghiți în sec.

— Știai că sunt eu?, îl întrebă cu glasul domol, realizând că trupul îi fremăta, dar nu neapărat de frică. Bineînțeles că era și o fărâmă de frică. Bryght și Thaddeus nu se înțelegeau, dar un lucru era sigur pentru cei doi indivizi: femeile nu ar fi trebuit să aibă un comportament nesăbuit. Summer nu putea fi de acord cu ideea aceasta, dar din moment ce Bryght era ducele și tutorele ei legal, probabil că simpla menționare a ei în camera lui Thaddeus îmbrăcată astfel și tremurând sub atingerea lui păcătoasă ar fi fost suficientă pentru a o azvârli la marginea societății, de unde ochii ducelui o puteau veghea în permanență. Și dacă nu ar fi dansat, nu ar fi râs, nu ar fi socializat, Summer ar fi înnebunit cu siguranță.

— Ești imposibil de confundat, replică ducele, cu mâinile de-o parte și alta a trupului ei, prinzând-o astfel în capcana pe care și-o crease singură. Strălucește întreaga cameră când intri, Summer Cardinham. Fata se încruntă, neînțelegând ce voia să spună prin asta. E ca și cum pereții prind viață, mobilierul se încălzește, iar totul e pregătit să ardă până se face scrum.

Oricât de irațional era ce spunea Thaddeus, Summer nu voia să dispute această chestiune, ci una care îi înghețase sângele în vene.

— De ce ai continuat... ce ai continuat când știai că sunt eu?

Respirația lui se simți caldă în spatele urechii ei când îi șopti:

— Speram să te pot speria. Dar pe tine nu te sperie asta, nu-i așa? Din contră. Pe când orice tânără lady ar leșina înaintea gândului de a se urca în patul soțului ei ca o femeie experimentată, cred că tu îți dorești să faci exact lucrul acesta. Am dreptate?

— Nu, se încruntă Summer și dădu să se întoarcă. Într-un final izbuti, realizând un gest care era de mii de ori mai intim. Gura ducelui era prea apropiată de a ei, trupul lui se mula lasciv peste al său. Nu ar fi trebuit să se întoarcă niciodată cu fața. Nu ai deloc dreptate.

— Atunci ce cauți aici, domnișoară?, o întrebă el din nou, cu un glas care amintea de o cobră. Ai venit într-o cămașă care ar oripila până și o prostituată într-o aripă dedicată bărbaților însurați, dar care sunt tot bărbați și, din câte îmi dau seama, mai nesatisfăcuți decât mulți burlaci. Buzele ei erau ușor întredeschise, înghițindu-i fiecare cuvânt, sorbind decadența. Cămașa ei de noapte nu putea oripila o prostituată. Era într-adevăr mai drăguță și mai puțin practică decât ar fi fost croită o cămașă de noapte pentru o fiică nescoasă în lume sau pentru o fată bătrână, dar lui Summer îi plăceau lucrurile drăguțe. Nu era nimic greșit în a purta așa ceva și nu avea să îi permită să o înjosească.

— Țin să îți spun că aceasta este o cămașă de noapte din bumbac indian. Nu ar oripila o femeie ușoară, ci ar face-o puțin geloasă. Decolteul ușor în V nu dezvăluie nimic, după câte nu poți observa. Are câte o broderie delicată în jurul mânecilor – Summer își ridică ușor mâinile pentru a-i arăta – și a bustului, terminându-se cu această panglică. Atinse maerialul din satin care îi lega ușor bustul. Este extrem de decentă și ușoară. Pot dormi în ea, mă pot foi și...

— Tu chiar nu ai minte, Summer?, o întrerupse ducele cu maxilarul devenind din ce în ce mai tensionat, de parcă voia să o strângă de gât. Totuși, fetei nu îi sări mina lui alarmată când auzi că se foia în pat. Și ăsta era un păcat acum? Chiar nu ești conștientă de ce ți s-ar putea întâmpla?, mârâi el spre ea.

— Și care este pericolul ăsta închipuit?, îl confruntă, sătulă de amenințări.

— Bărbații, spuse acesta repede. Nimeni nu ar rata ocazia să te violeze.

Summer pufni și își dădu ochii peste cap.

— De unde știi tu ce ar face ei?

— Pentru că...

Glasul lui îi pieri, iar chipul i se transformă din roșu în livid, încet, încet, în timp ce ochii lui priveau hipnotizați buzele.

— Pentru că..., încercă din nou să îi explice.

Căldura din corpul lui se răsfrângea în al ei, ademenind-o. Iar Summer era ușor de ademenit când venea vorba despre uriașul roșcat cu ochii lui precum un ocean răzbunător, pregătit să își verse răzbunarea pe uscat. Frumusețea lui Thaddeus îi tăia picioarele. Senzațiile pe care le trezea el în corpul ei o înnebuneau. În ciuda celor citite nu putea spune că mai simțise vreodată așa ceva, acest magnetism, această durere în ea.

— Pentru că vreau să facă același lucru.

Summer înghiți în sec înaintea acestei destăinuiri, întâmpinându-i sărutul cu emoție când buzele lui se plecară peste ale ei. Mâinile lui urcară pe șoldurile ei, cuprinzându-le ca într-o menghină. Avea șolduri înguste, dar puternice, șolduri cu care Thaddeus voia să se hrănească.

Dacă ea avea impresia că nu îi zărise coama argintie când se infiltrase în camera lui era mai prostuță decât crezuse inițial. Valetul lui îl chemase o clipă care păruse o oră, știind foarte bine ce ascundea printre documentele lui. Inima îi stătuse când își dăduse seama că Summer cotrobăia exact prin acele documente, iar câteva momente se întrebase dacă nu cumva ducele știa totul despre el și o trimisese pe Summer să fure dovezile. Dacă fata era un spion, atunci era unul extrem de ușor de manipulat, pentru că se prinse cu mâinile de cămașa lui și își deschise docilă gura, permițându-i să-și facă poftele cu ea, să imite adevăratul act sexual la care jinduia când o privea.

Deja bănuia că era imposibil ca ea să fi venit aici pentru acele dovezi, dar era prea târziu pentru el. Nu se mai putea opri. Îi atinsese deja sfârcurile tari, îi simțise deja posteriorul gol și îi mirosise căldura din piele. Era pierdut, iar ea îl trăgea și mai tare în hău. Unul dintre ei gemu când buzele li se striviră. Era imposibil ca acesta să fie primul sărut al lui Summer, pentru că săruta într-adevăr ca o femeie cu experiență. Nici nu îi păsa. Așa își dorea să aibă o femeie în pat, una care să îi egaleze pasiunea care i se scurgea prin vene. Nu își dorea o puștoaică fragilă, ci o femeie războinică. Limba ei o atingea pe a lui într-un joc erotic pe care el nu credea că avea să îl mai întrețină mult fără repercusiuni. Adevărule ra că își dorea să îi desfacă picioarele și să facă exact lucrul pe care spusese că avea să îl facă. Voia să se culce cu ea. Știuse că dacă avea să petreacă prea mult timp în compania ei avea să înnebunească, pentru că încă de la petrecerea de nuntă a surorii lui îndrăzneala lui Summer îi transmisese fiori în stomac și îl făcuse să își dorească mai mult. O evitase, o jignise, o dăduse la o parte cu fiecare ocazie. Dar se părea că exista mereu câte o ocazie în care să păcătuiască.

— Ai băut..., gemu Summer când buzele li se despărțiră în cele din urmă.

— Asta nu justifică starea mea, îi spuse furios pe sine pentru că o sărutase până ce chipul îi arăta năucit, buzele umede și mari și ochii grei de dorință. Dacă se uita la ea avea ocazia să își observe propria reflexie. De ce ai venit, Summer?, întrebă din nou. Vrei să te joci cu focul? Nu se putu abține să nu își treacă nasul pe lângă obrazul ei, inspirându-i aroma de femeie. Credeam că ai înțeles că Bryght a pus lupul paznic la oaie când m-a pus să te însoțesc peste tot.

Fata înghiți în sec, își așeză mâna în pieptul lui și îl îndepărtă puțin, chiar dacă pe ea carnea vibra. Putea simți această vibrație și în trupul lui. Și cât de ușor ar fi fost să descopere pasiunea cu un bărbat care avea din plin asta în el dacă nu ar fi fost conștientă de ura, durerea și dezgustul din privirea lui Thaddeus. Și nu înțelegea dacă acestea îi erau dedicate.

— Mă compari cu o oaie?, îl întrebă, dar când privirea lui dârză o scrută, șoptindu-i că nu avea timp de prostii, oftă. Prea bine! Trebuia să găsească o scuză rapidă. Am venit pentru că... pentru că... voiam să mă asigur că nu îi spui lui Bryght ce citesc.

Aceasta era scuza perfectă. Totuși, ochii lui o priviră neîncrezători, iar buzele lui o acuzară:

— Mincinoaso.

— E adevărul! Se desprinse din brațele lui, conștientă că dacă avea să mai stea patul din colț urma să aibă doi ocupanți în seara aceea. Iar acesta nu ar fi fost nicidecum un viol, pentru că Summer s-ar fi oferit cu înverșunare. L-ar fi șocat. Apoi și-ar fi dezamăgit frații și toată încrederea pe care o puseseră în ea pentru un individ care nici măcar nu o plăcea la lumina zilei. Am venit și ca să te înștiințez că nu am nevoie de tine mâine, îi mai spuse, hotărâtă să pună distanță între ei.

— Cum așa?, întrebă vocea lui Thaddeus rămasă în urmă.

— Eu și Phantom ne vom vedea de plimbare în timp ce tu îți vezi de chestiile tale. Da, pentru asta am venit, bineînțeles. Insist că serviciile tale nu sunt necesare cât timp mă aflu pe domeniul fratelui meu.

— Care sunt chestiile mele? Summer putu jura că o întrebase asta cu zâmbetul pe buze, de-a dreptul amuzat, dar nu avea curajul să se întoarcă și să îl observe cum stătea rezemat masculin de masă, cu trupul ăla, cu prohabul ăla imposibil de mare, cu... Înghiți în sec.

— Răpirea fecioarelor, torturarea sufletelor mai puțin virtuoase. Chestii pe care un individ ca tine le face în schimbul serviciilor diavolului, îi răspunse obraznică.

— Ești glumeață, nu-i așa? Dar în tonul lui nu se citea nicidecum amuzamentul. Mi se pare că am în Alton Castle un volum din Doamna politicoasă (1). Mă gândeam că, din moment ce mama ta a fost absentă din viața ta o perioadă, ai vrea să auzi sfaturile unei mame câtre fiica ei în ce privește faptul că o doamnă ar trebui să aibă mai degrabă capacitatea de a auzi decât de a vorbi.

Apoi însă lumea amândurora se opri. Thaddeus își dădu seama că spusese ceva greșit când corpul ei se strânse ca și cum o lovise. Dar el nu ar fi lovit-o niciodată, oricât de mult l-ar fi provocat. Măcar atât nu moștenise de la tatăl lui care se delecta cu torturarea femeilor din subordinea lui, începând cu răposata ducesă. Dar o lovise pe Summer Cardinham cu aceste cuvinte despre mama ei. Încercase să facă o aluzie cu privire la moravuri și sfârșise prin a o jigni mai mult decât dorise.

Mama ei, ducesa văduvă, era o femeie care locuia în căsuța văduvei de pe domeniu și care avea să li se alăture la un moment dat la festivități. Majoritatea nobililor erau familiarizați cu firea frivolă a ducesei care nu mai fusese însă astfel de ceva timp. Avusese o armată de amanți, iar acum își ducea zilele aproape de copii, după ce ducele făcuse pace cu ea.

— De asta vorbești despre virtute, milord?, auzi în final glasul fetei care căuta răzbunare. Nu ai avut o mamă lângă tine și te-ai transformat într-un desfânat?

Acum erau chit, gândi Thaddeuse, pentru că și Summer spusese ceva greșit.

Mama lui, ducesa răposată, fusese o femeie plină de virtuți. Nu călcase niciodată strâmb, nu ridicase niciodată glasul sau privirea la soțul ei, nu vorbise niciodată despre ceva ce nu trebuia abordat de o tânără educată și își făcuse datoria cu stoicism până ce acest stoicism o mâncase din interior. Se stinsese prea devreme din cauza cancerului, iar Thaddeus nu putuse face nimic pentru a împiedica moartea ei, deși fusese și el un simplu băiat. O iubise la nebunie pe ducesă, compensând astfel lipsa de afecțiune a ducelui. Sau cel puțin sperase că o compensase.

Pentru că Summer îi spusese asta, folosindu-se de slăbciunile lui, îi dădea de înțeles că o rănise profund. Luă o gură de aer și hotărî să facă un gest potrivit.

— Îmi pare rău, zise. Nu am vrut să te jignesc pe tine sau pe mama ta.

— Eu cred că ai vrut, Excelență, îi aruncă ea peste umăr. Dar ai dreptate, să știi, când spui că mama mea nu a fost chiar mereu alături de mine. Era prea ocupată să găsească iubirea în alte locuri cum sunt convins că știi.

Thaddeus nu spuse nimic, ci doar așteptă ca ea să își descarce furia.

— Dar adevărul e, milord, continuă fata cu maxilarul încleștat, că nu știi nimic despre mine sau despre mama mea. Să nu pretinzi niciodată că știi ceva!

— Prea bine, oftă din dorința de a nu o agita și mai tare. O vedea cum tremura ușor și cum lacrimile i se adunaseră în ochi.

— Și să știi că mie nu îmi pare rău pentru ce am zis. Mama voastră chiar nu a fost acolo când probabil aveați nevoie, când Melody avea nevoie. Și nici tu..., șopti femeia, făcându-l să tresară, conștient că așa era, că nu fusese alături de sora lui când ar fi trebuit să fie. O urmări cum își șterge lacrimile. Uite un sfat, Shrewsbury: Dacă apari mâine să mă conduci prin pădurea mea, te omor!

Și plecă, lăsându-l năucit. Pentru ce venise, de fapt, Summer și ce Dumnezeu se întâmplase în cele din urmă?

(1) The Polite Lady, Or, A course of Female Education: In a Series of Letters de Charles Allen apărută în 1785, dar care datează încă din 1760.