— Mie nu mi se pare, Bryght, se încruntă Summer la fratele ei. În plus, asta este o discuție în familie. Nu văd de ce ducele de Shrewsbury ar trebui să participe la ea.

— Dar Shrewsbury este parte din familie, zâmbi Bryght, zâmbet care îl făcu pe Thaddeus să îl privească neîncrezător. Prinzându-l pe după umeri, Bryght trase scaunul din fața biroului său și îl invită să se așeze. Nu crezi că este periculos ca lady Summer să se plimbe singură pe moșie când avem atâția invitați?

Thaddeus o privi pe lady Summer și ridică amuzat o sprânceană. Femeia era cu siguranță un pericol pentru ea însăși. Să umble goală prin casă după potaia ei, să rostească anumite cuvinte care cu siguranță îi erau interzise și să îl provoace astfel... Summer o căuta cu lumânarea. Totuși, la limba ei ascuțită și la modul în care ochii ei aruncau văpăi, se îndoia de faptul că avea să o atace cineva.

— Nu, răspunse promt. Observă uluirea de pe chipul ei și zâmbi în sinea sa pentru că o luase pe nepregătite.

— Ei bine, zise Bryght încruntat, eu spun că da. Și mă gândeam că ar fi un moment prielnic de a-ți arăta devotamentul pentru familia Cardinham prin însoțirea constantă a lui Summer prin împrejurimi.

— Nu se cade!, sări repede Summer în picioare. Bryght, doar știi că nu se cade ca un burlac să mă însoțească.

Toți cei trei frați ai ei o priviră neîncrezători. Toată lumea știa că nu îi păsa de regulile de moralitate, iar izbucnirea ei era cel puțin suspectă.

— E din familie, Summer, se încruntă Wine. Mai mult, va locui cu restul familiilor în casa principală, nu în locuința burlacilor. Summer îi aruncă o privire urâtă, pentru că el dintre toți ar fi trebuit să știe de ce nu îl dorea pe Thaddeus ca însoțitor. Ridicând împăciuitor mâinile, cu un zâmbet pe chip, Wine i se adresă ducelui: Shrewsbury, ai profita vreodată de sora noastră?

Să profite de ea... Thaddeus oftă și o privi pe Summer. Faptul că purta o rochie acum, una extrem de decentă, cu decolteul pătrățos, nu îl ajuta să își scoată din minte rotunjimea sânilor ei, fermitatea abdomenului și senzualitatea coapselor. Odată, înnebunit, o sărutase. Nu putea spune decât că dacă acea nebunie ar fi izbucnit din nou în acea după-amiază, Summer nu ar mai fi fost acum castă. Dar pofta carnală nu făcea niciodată bine nimănui. El trebuia să știe cel mai bine asta.

— Nu, spuse repede. Sora voastră e și sora mea.

Wine își ridică amuzat o sprânceană, ceea ce îl făcu să bănuiască faptul că era posibil ca el să știe de sărut. Ceilalți cu siguranță nu știau; Bryght l-ar fi provocat la duel, precum Colt.

— Perfect!, spuse atunci Bryght. Ești de încredere, așa că ți-o încredițez pe Summer săptămânile astea. Ești de acord, Shrewsbury?

Oh, la naiba! Nu dorea să stea după fundul ei perfect proporționat, cu fesele ca două bile suculente. Nu voia să îi sufle în ceafă. Nu voia să... Privind ochii îndreptați spre el, își dădu seama că era obligat. Onoarea și respectul față de familie îl obligau.

— Aș fi... onorat, răspunse cu greu.

Atunci, furtuna în roz aproape că sări spre fratele ei, mai înalt cu douăzeci de centimetri decât ea, acuzând:

— Eu nu aș fi onorată! Nu vreau să mă însoțească nimeni. Atingând mâinile lui Bryght, care o privea încruntat, spuse: Știu să mă bat! Vrei să îți arăt, Bryght?

— Eu aș vrea să văd, spuse Colt amuzat, care până atunci urmărise totul tăcut.

Îndepărtând-o ușor, ducele oftă și îi spuse pe un ton care nu lăsa loc de contraziceri:

— Am decis, Summer. Vei fi însoțită de Shrewsbury în incursiunile tale pe moșie. Vei fi în deplină siguranță astfel.

— Dar..., dădu să protesteze cutezătoare.

— Nu te mai certa cu mine!, i-o tăie ducele. Cred că ar trebui să mai așteptăm un an până la debutul tău, dacă insiști să te comporți atât de lipsit de grație cum o lady nu ar face-o niciodată.

Și aici Rothgar o lovea unde o durea cel mai tare. Summer își dorea debutul. Voia să danseze, să fie prezentată, să flirteze și să se îndrăgostească aidoma eroinelor din cărțile pe care le citea. Voia toată emfaza și toată atenția. Strângând din pumni, îl privi pe Bryght, mijindu-și ochii apoi spre Thaddeus care își strânsese vehement maxilarul, de parcă avea să o muște.

— Sunt pregătită pentru debutul din martie, spuse. Prea bine, atunci. Se pare că voi avea un lup paznic, șopti.

Thaddeus avusese impresia că auzise greșit. Nu îndrăznea să spună adevărul despre ei, nu-i așa? Avea fata aceasta atât de puțină minte? Nimic nu se întâmplă atunci însă, iar ea dădu să iasă, vizibil furioasă.

— Summer?, se auzi glasul lui Rothgar. Fii cuminte, te rog!

— Mereu sunt cuminte, dacă nu ai observat!, îi aruncă și închise ușa în urma sa, lăsându-i pe toți în urmă.

***

Sprijinindu-se de rama geamului înalt, Bryght privi afară în timp ce Wine îi întinse un pahar. Ninsese puternic de dimineață, iar acum moșia arăta feeric. De aici putea zări pădurea care devenea din ce în ce mai deasă odată ce pătrundeai în ea. La dreapta era satul pescăresc și portul. Se bucura că putea petrece iarna aici, mai ales că Melody avea nevoie de liniște și de aer curat.

— Ce ne facem cu ea?, îi întrebă pe bărbații prezențiîn cameră.

Thaddeus se încruntă. Se ridică, luă un pahar cu băutură și îl dădu peste gât. Întrebarea era ce să făcea el cu ea.

— Procedezi așa și cu Melody?, îl întrebă. Ai pus pe cineva să o păzească?

— Da. Când nu pot fi cu ea, este un lacheu. Cred că toți am făcut-o, mai ales după cele petrecute cu lady Anne. Wine aprobă.

— Ar fi trebuit să îi spui de ce ești îngrijorat, îi spuse Colt. Dacă am observat ceva la Summer este că înțelege mai bine de ce faci ce faci când îi explici. E o fată bună și înțelegătoare. Ar fi acceptat.

Thaddeus pufni, atrăgând privirea amuzată a lui Wine. Numai înțelegătoare nu i se părea lui că era Summer Cardinham. Era o divaoliță cu chip de înger care avea menirea de a-i mânca zilele.

— Nu vreau să o îngrijorez, replică Bryght. Știu că este conștientă de acești lorzi, dar aș vrea ca informațiile ei să ia sfârșit aici. Nu mă puteți blama că îmi vreau surioara ferită de perversiunile astea.

Despre asta era, în fond, vorba. Thaddeus înghiți în sec și privi spre duce. Clubul domnilor care se distrau cu copii și virgine pe care apoi îi ucidea cu sânge-rece îngrijorase familia Cardinham de când legăturile cu aceștia deveniseră primejdioase. Fostul cumnat al lui Melody fusese membru. Fratele prietenului lui Colt fusese și el unul dintre ei. Însuși fratele soției lui Wine participase la astfel de dezmățuri bolnave. Aparent, erau peste tot, iar acum știau cu siguranță că sunt vânați de Cardinhami. În urmă cu o lună, o parte importantă dintre aceștia fuseseră prinși în flagrant delict. Totuși, rămânea cealaltă parte tăinuită de o listă pe care moștenitorul acestei asociații a orgiilor o deținea. Se făcea că Thaddeus știa mai multe decât frații Cardinham, iar numai teama și curiozitatea îl făceau să tacă.

— Ați mai făcut progrese?, întrebă Thaddeus.

— Nu am mai căutat, zise Wine. După cele petrecute, mi-a fost suficient să știu că soția mea este sănătoasă. Poate că ne reapucăm, acum că avem atâta sânge albastru pe moșie.

Atâția indivizi, atâtea dorințe nebune... Oh, da. Thad nu se îndoia că cineva important era aici, cineva care cu siguranță îi vizase în mod negativ. Ura să recunoască faptul că Summer putea fi cu adevărat în pericol.

— Poate, ridică evaziv din umeri Bryght. Apoi, fixându-l cu privirea pe Wine, întrebă: Ce voia să spună prin știe să se bată? Ai învățat-o, nu-i așa?

— Bineînțeles! Vreau să-i rupă nasul idiotului care s-ar arpopria de ea fără permisiunea ei. Nu vreau să ne aștepte pe unul dintre noi până ce poate fi prea târziu pentru sănătatea ei mintală.

Grija lui Wine pentru sora lui îl duru. Fusese un moment în care Melody ar fi avut nevoie de el, dar el, mânat de iubirea pentru o fată pe care toată lumea i-o interzisese, o abandonase. Probabil că Summer ar fi avut o încredere oarbă în Wine și ar fi apelat la el pentru orice.

— Nu cred că va fi o problemă, oftă Colt. Shrewsbury, ne putem baza pe tine?

—De dragul femeii pe care eu și ducele o iubim..., oftă Thaddeus referindu-se la Melody. Nu voi lăsa să se întâmple nimic cu lady Summer.

Bryght dădu înțelegător din cap.

— Ce a vrut să spună cu lupul?, mustăci Wine, făcându-l din nou vigilent. Tu ești lupul, Thaddeus, iar ea este mielușica?

Bineînțeles că afaceristului nu îi scăpa niciun detaliu.

— Voi o cunoașteți mai bine, ridică el din umeri.

— Summer are tendința să exagereze, zise Bryght. Fii cu ochii în patru, Shrewsbury! Nu mă mir dacă va încerca să scape de tine, așa-zisul temnicer.

— Să scape de mine?, ridică neîncrezător ochii. Va încerca să mă omoare?

Colt izbucni în râs, negând.

— Nu, Dumnezeule! Avea o guvernantă, când era mai mică, pe care o disprețuia pentru nebunia militară cu care o punea să recite în latină. A împins roaba cu ea în josul dealului. Săraca femeie și-a luat bagajele și a plecat cât mai repede.

— Și spunea rugăciunea domnească în latină în timp ce se ducea la vale, zâmbi și Bryght. Thaddeus nu se putu opri din zâmbit, imaginându-și o copilă care făcea așa ceva. De aceea, redeveni el serios, ar trebui să ai grijă, Shrewsbury.

— Voi avea. Oricum nu cred că i-ar face nimeni rău cu voi prin preajmă, ridică din umeri. În sezonul ce urmează veți speria toți potențialii pretendenți.

— Dar nu suntem mereu în preajmă, remarcă și Colt. Nici măcar Wine nu mai e vigilent de când s-a însurat, îl împunse el pe fratele său.

— Te înșeli, rânji Wine. Dar tu ar trebui să veghezi asupra bunăstării sale, Thaddeus! Eu îmi îndrept atenția asupra soției mele și a protejatei. Și așa trebuie să o împiedic pe Parisa din a-i scoate ochii domnului Davis.

Parisa Thorne era fiica vicontelui de Cyn și pupila acestuia după moartea lui. Noul viconte se afla și el pe lista de oaspeți cu scopul de a observa cu propriile simțuri dacă nepoata lui era tratată corespunzător. Adevărul era însă că Thaddeus observa prea multe asemănări între copilă și Wine, astfel că nu putea să nu se îndoiască de paternitatea fetiței. În schimb, Silas Davis era un copil de zece ani care crescuse pe străzi și care fusese luat sub aripa lui Wine în căutările băiatului în ce o privea pe Blue, devenită recent fiica neoficial adoptivă a lui Colt și a Christinei. În trei luni, casa se înmulțise de copii, iar gândul că sora lui avea să dea naștere unui bebeluș îl făcea să se agite. În Castelul Alton, Thaddeus rămânea tot singur și înfrigurat, ca și cum niciodată nu ardea focul în sobă.

— Și asupra sănătății mele mintale cine veghează?, hotărî să îi întrebe, luându-și gândul de la tenebre.

În cele din urmă, toți râseră, dar, dacă ar fi fost în locul lor, Thaddeus nu ar fi făcut-o, pentru că adevărul era că Summer emana o căldură excitantă, o căldură pe care depravatul din sinea lui voia să o exploateze cu orice scop.

***

În camerele ducesei, în jurul orei prânzului, când fu sigur că nu avea să mai vină nimeni în ziua aceea, Summer o descoperi pe Melody și pe celelalte două cumnate ale sale, Anne și Christina. Se bucurau de ceai și prăjiturele, în timp ce ea trebuie să îndure mințea irațională a trei frați. Nefericită, se apropie, atrăgând atenția lui Melody.

— S-a întâmplat ceva, Summer?, o întrebă ducesa în timp ce fata se așeză pe un scaun din colț, cu brațele încrucișate la piept, bosumflată.

— Bryght, asta s-a întâmplat, îi răspunse în timp ce Pumpkin, cățelușa ducesei, se ridică și veni la ea, mirosindu-i palmele. Când Melody continuă să o privească încruntată, zise: L-a pus pe fratele tău să mă păzească.

Summer simți imediat atmosfera tensionându-se. Prinzând cățelușa în brațele ei începu să îi mângâie blana. Măcar asta o mai relaxa.

— De ce ar face ducele una ca asta?, întrebă încruntată lady Anne. De ce l-ar pune pe Shrewsbury să te păzească pe propria moșie, Summer?

— Pentru că sunt femeie!, strigă deznădăjduită, surprinzând zâmbetul celor trei femei. A bombănit numai prostii soțul tău, îi zise ea ducesei. Și al tău, se încruntă la Christina. Până și Wine crede că este o idee bună, deși el știe cel mai bine că eu și ducele de Shrewsbury... adică... noi doi... Începu să se bâlbâie, conștientă de faptul că fusese cât pe-aci să menționeze sărutul. Își mușcă buzele, roșind. Nu mai contează!

Ridicându-se din scaun, cu o ceașcă cu ceai drept ofrandă, Melody i-o înmână, mângâindu-i buclele lăsate libere pe spate.

— Te deranjează Thaddeus, Summer?, o întrebă blând.

— Da!, oftă fata și duse ceașca la buze. Este enervant, îi spuse. Fratele tău este așa un... sfânt. Este scârbos de moral. Și știi ce mi-a spus? Ochii ei mari o priviră pe ducesă care avea trăsături atât de blânde, umbrite prea puțin de cicatricea din sprânceană. Mi-a spus că urăște modul în care mă exprim...

Melody se încruntă, continuând să îi mângâie părul.

— Nu îi stă în caracter să jignească doamne, spuse ea gânditoare.

— Poate nu crede că sunt o doamnă, constantă Summer furioasă. Nu s-ar fi mirat dacă Thaddeus nu ar fi considerat-o cu nimic mai bună decât o târfă din port.

— Nu-i adevărat, draga mea, o liniști Melody. Se lăsă pe taburetele de lângă ea, așezându-și ușor mâinile pe genunchii ei și mângâind-o pe Pumpkin. Între mine și Thaddeus au fost zece ani. Cu toate acestea, nu pot spune că a fost un frate distant. Obișnuiam să avem un loc al nostru în Shrewsbury, o căsuță, foarte apropiată de un lac, unde ne jucam. Acolo m-a învățat să înot, de altfel. Summer rămase uimită, nevenindu-i să creadă că Thaddeus se jucase vreodată în viața lui. Era vesel, grijuliu, atent mereu cu fetele. De fapt, chiar cred că i-ar face bine lui Thaddeus să fie în compania ta, nu invers.

— Cum așa?, se încruntă Summer.

— Este evident, draga mea, zise Anne. Ești atât de veselă, de plină de viață, pe când ducele pare cu adevărat un sloi de gheață. Este dezamăgitor pentru un bărbat cu părul ca el, nu crezi ducesă?

— Ba da, oftă Melody, vizibil îngrijorată. Adevărul este că el n-a mai fost plin de viață de când... ei bine..., își înghiți cuvintele cu un oftat, fapt ce o făcu pe Summer să se simtă și mai curioasă.

— De când?, insistă.

Ridicând din umeri și mutând-o pe Pumpkin în brațele ei, legănând-o aidoma unui copil, Melody hotărî să îi spună:

— Thaddeus s-a îndrăgostit de Ophelia, prietena mea, când era mai tânăr. Avea douăzeci și șase de ani. Acum doi sau trei ani, oricum. S-a întâlnit cu ea prin intermediul meu, recunosc. Ophelia avea șaptesprezece ani și reușea să atragă atenția oricui. Convins că o iubește, s-a dus la Bryght și i-a cerut să o elibereze de contractul semnat anterior de marchiz și de tatăl lui, iar acesta nu a vrut. Am înțeles că l-a întrebat dacă Ophelia îl iubea, iar Thaddeus nu a putut da un răspuns. Bineînțeles că tata nu a fost de acord cu dorința lui de a fugi cu Ophelia la Gretna Green sau de a strica relația cu ducele de Rothgar. Așa că el a plecat pe continent, singur. A rătăcit câțiva ani prin Italia. De acolo primeam scrisori și acolo trimiteam, la rândul meu, misive.

Ophelia? Summer se încruntă. Ophelia îi fusese promisă lui Bryght din pruncie, dar chiar în apropierea nunții lor fata decisese să fugă cu Lewis Clark, baron de Olsburg. Asta se întâmpla în septembrie. Acum, în decembrie, Summer auzise că baroneasa avea să dea naștere unui moștenitor. De altfel, știa că numele ei apărea pe lista de invitați, alături de al fratelui său, marchizul de Offshire.

— Ophelia avea sentimente pentru el?, o întrebă pe Melody.

— Din câte știu eu, nu.

— Deci voia să fugă cu o femeie care nu voia să fugă cu el, spuse Christina. După o clipă de gândire, ridică din umeri, anunțând: Asta sună a răpire.

— Am uitat să vă spun că Thaddeus este pătimaș, râse Melody.

Nu putea nega asta. Vedea patimă în ochii ducelui de câte ori se uita la ea. Și în seara în care monstrul lui de armăsar aproape că o călcase pe străzile din Londra în ochii lui sclipise patima când își lipise gura de a ei.

— Îmi va strica toată distracția, se împotrivi tuturor trăsăturilor lui. Va sta după mine precum un cățel obraznic!

— Nu fi așa sigură de asta, zise Anne. Summer își ridică ochii spre ea, zărind sclipirea în ochii cumnatei sale. De ce nu încerci să îl corupi, draga mea? Atrage-l de parte ta și distrează-te puțin. Sunt convinsă că dacă îi arăți cât de bine e să încalce morala din când în când va ajunge să îi placă și să îți sprijine fiecare incursiune mai puțin benefică pentru inima ducelui.

Asta era cu adevărat o idee bună, își zise Summer. Îl putea atrage de partea ei. Sau putea muri încercând asta.

— Ar trebui să nu fiu de acord cu asta, dar..., Melody ridică din umeri, ca și cum părea singura soluție. De ce nu?

Christina râse, ceea ce le făcu pe toate să izbucnească, la rândul lor, în râs. Da. Ăsta era planul perfect pentru iarna aceasta.